Legendele Ceahlaului
LEGENDA DOCHIEI
In ceea ce priveste Stinca Dochiei, ea este, poate, locul cel mai invaluit in mister. Despre aceasta stinca unii spun ca ar fi pietrificarea unei batrine ciobanite, care, invesmintata cu noua cojoace, a pornit, impreuna cu oile si caprele sale, spre virful muntelui, desi vremea nu-i ingaduia. Si, cum mergea ea, a inceput sa ploua si sa ninga. Si, fiindca cojocul de deasupra se uda mereu si se ingreuna, obosind-o la drum, batrina ciobanita a lepadat, unul cite unul, opt din cele noua cojoace. Atunci, s-a pornit un ger mare de la Dumnezeu, ger care a inghetat-o impreuna cu oile si caprele sale.
LEGENDA PANAGHIEI
Panaghia se pare ca n-a fost totdeauna o stinca de piatra rece, fara inima si suflet. Panaghia era o fata frumoasa. Se zice ca ursitoarele, cind au daruit-o la nastere, una a luat intuneric din intunericul cel mai nepatruns al unei nopti fara de luna, adinc din adincul marilor fara de fund, foc si lumina din lumina si focul luceferilor celor mai stralucitori, duiosie si blindeta din ochii ingerilor ce stau la dreapta lui Dumnezeu si le-a pus toate in privirile ei; alta a rupt crinilor fragezimea si albeata, iar trandafirilor rumeneala lor si le-a pus pe fata ei; a treia a tors din caierul de neguri fire subtiri de umbra neprihanita si i-a pus pe cap ca podoaba de par negru si bogat; iar Dumnezeu a rupt din inima si sufletul sau particica cea mai aleasa si i-a dat-o Panaghiei suflet si inima.
Este o ceremonie de vara care a supravietuit in sate precum: Rupea-Viscri (Cohalm), Bunesti (Bondendorf), Dacia (Stein), Toarcla (Tarteln) toate in judetul Brasov, Cirta (Kerz) judetul Sibiu. Se tine in data de 29 iunie, odata cu Sfintii Petru si Pavel care in calendarul popular marcheaza miezul verii agrare si inceputul secerisului. Sinpetrul de Vara a preluat data (29 iunie) si numele Sfintului Apostol Petru din calendarul crestin. In traditia populara apare fie ca personaj pamintean, fie ca divinitate celesta. In vremurile imemoriale, cind oamenii erau foarte credinciosi, Sfintul umbla pe Pamint singur sau insotit de Dumnezeu. Adesea, Dumnezeu il consulta la luarea unor decizii. In povestirile si snoavele populare Sinpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic si bun sfetnic este luat de Dumnezeu in cer unde ii incredinteaza portile si cheile Raiului. Poate fi vazut de paminteni la miezul noptii cind se deschide pentru o singura clipa cerul, stind la masa imparateasca in dreapta lui Dumnezeu, fiind si cel mai cunoscut “sfint” al calendarului popular. Importanta sarbatorii este subliniata de postul care o precede care, spre deosebire de Postul Pastelui, Postul Craciunului si Postul Sintamariei, are numar variabil de zile. Local, sarbatoarea era anuntata de anumite repere cosmice si terestre: aparitia licuricilor, amutitul cucului, rasaritul constelatiei Gainusei.
Comentarii recente