(careia ii multumesc pe aceasta cale pentru rabdare)

Continuam partea a doua a calatoriei lui Basil Assan, de aceasta data in Ceylon, Singapore sau Malacca.

Ceylon

Plantatie de ceai in sud-estul Asiei

La debarcader, o placa cu litere mari consilizaza pe straini  a deschide umbrelele, pentru a evita accidentele de insolatiune. Ca prima curiozitate sunt barcile cingaleze, compuse din doua trunchiuri de arbori asezate parallel, cel mai subtire servind a face imposibila rasturnarea. O alta curiozitate sunt carutele cu doua roate subtiri, originare din Japonia si numite inritktcha, trase de un aramiu cingalez care are drept costum un simplu pantalon de baie si care te duce mai iute ca calul, pentru o plata de 40 de centime pe ora. Sunt niste trasuri mari, trase de boi cocosatI (zebu), care merg asemenea foarte iute. O alta curiozitate sunt puncas, niste mari eventaliuri, atirnate din tavan .

Arbore de cauciuc

La hotelul “Goll Face”, intr-o enorma sala de mincare, puncas este inlocuit cu servitori care stau linga fiecare persoana, facind vint cu evantaliul si departind mustele. Erau mai multe muste decit mincare si mai multi servitori decit clienti. Peste 100 de servitori cu picioarele goale, cu parul ca damele, cu un mic coc si cu un peptene de os, trec peste mese, asa ca esti ametit vazindu-i imbracati pe toti in alb. Nu voi insista asupra excursiunilor pe care le-am facut, insa, in Ceylon, unde am studiat fabricatiunea uleiului de coco, nu pot trece cu vederea excursiunea la Kandy, 500 metri inaltime, si la Peradenia, cea mai frumoasa gradina botanica din lumea, care ocupa 60 de hectare de suprafata. Clima la Kandy este foarte placuta. “Queen Hotel” este proprietatea unui ungur, care a locuit mult in Bucuresti; fusese pe timpul razboilui ruso-româno-turc reprezenantul casei “Pomery”. El a introdus aceasta sampanie in România. In fata hotelului este un lac frumos, cu o insula. Ocolul lacului se face cu trasura in timp de o ora. Intilnesti tot felul de arbori necunoscuti: Arborele de pine, Baniani, Mangostini, Arborele de cauciuc, Durianul, cit stejarul de mare si care face nipte fructe cit dovlecii. Palmieru in evantaliu, numit arborele calatorilor, pentru ca in niste cavitati de la nasterea frunzelor gasesti intotdeauna apa de baut.

Foto: www.holani.com

Am vazut palmieri Talipot infloriti. Ei fac floare la 50 de ani o data, apoi mor. Biblia cingaleza e scrisa pe foi de Talipot. La templul budist – inconjurat de un sant mare, in care altadata se cresteau crocodili si unde acum sunt broaste testoase – am intrat in camera rezervata bibliei secrete. Acolo, un popa budist sta inchis pe dinauntru. Se bate la usa, si, dupa un minut de asteptare, popa, in haine galbene, cu capul ras, apare si-ti arata mai intii o brosura franceza, in care ti se da sa citesti paragraful “ce este religiunea budista”, apoi iti deschide biblia secreta scrisa pe foi numai de Talipot, cu scoarte de lemn si infasurata cu sfoara.

Afara, in jurul templului, ard lampi cu ulei de coco. Fidelii aduc daruri zeului Biddha sau, mai bine zis, dintlui zeului, dinte care se conserva aci ca o reliquie putin autentica. Darurile se compun din flori si din cornete de hirtie galbena, continind bucatele de lemne mirositoare, canella (scortisoara), canfor. In China, darurile sunt niste betisoare impregnate intr-o substanta care le face sa arda ca luminarea. In Japonia, darurile sunt niste speteze de brad pe care fidelii isi scriu numele. Acolom banii se arunca in niste cutii mari, asezate la altar si, inainte de a arunca banul, fiecare bate din palme si trage un fel de clopot pentru a destepta atentiunea zeuluim care e considerat ca doarme intruna. Parerea mea este ca, in realitate, se desteata atentiunea celorlalti fideli, antrenindu-i sa arunce si ei gologani.

O orchestra compusa numai din tobe, suna cu furie si, la plecare, tobosarii ma acompaniza pina la poarta. In Ceylon intilnesti foarte des elefanti domestici; ei sunt bine dresati si fac fel de fel de nazdravanii, supunindu-se la ordinele cornacilor lor. Asa, ei pun pe acesti negri pe dintii lor, ii ridica cu trompa. Pentru a te sui pe spinarea lor, ei prefera sa intinda un picior, facind ca un fel de plan inclinat. Caci le vine mai greu a se aseza jos cu cite patru picioarele. Mincare lor de predilectiune sunt niste craci groase de copac. Am gustat si ereau dulci.

Fabricarea ceaiului este o industrie foarte delicata. In Ceylon ceaiul se recolteaza nu numai opt luni pe an, ca in Indii, dar continuu. Cingalezele vin pe seara la fabrica cu cosuri pline de foile cele mai tinere culese. Ele se usuca pe etajere de pinze inclinate, se ruleaza in niste masini cu aburi si care au o actiune analoaga cu frecarea intre doua palme, se cerne, facindu-se patru calitati, se usuca din nou la niste aparate numite « Siroco », ce functioneaza cu aer cald, apoi se ambaleaza in cutii de lemn captusite cu foi se staniu, pentru a suporta umezeala marii. La Colombo e o mare consumatiune de cutii de lemn pentru ceai si un bun debuseu pentru scindurile de brad din România.

Am vizitat pe celebrul « Hagenbeck », care este furnizorul tutulor menajeriilor si gradinilor zoologice din lume si care vinduse mai multi serpi domnului Câmpineanu din Bucuresti. Domnul Hagenbeck (fiul) m-a consiliat ca, daca Guvernul român ar dori sa imfiinteze vreodata o gradina zoologica, sa nu cumpere direct animale din locurile de provenienta, ci de la sucursalele din Hamburg sau alti vinzatori din Europa, caci e mai sigur ca animalele vor trai, fiind deja aclimatzate. In ultimul sau transport, opt elefanti i-au murit pe vapor, iar o girafa a murit tocmai cind intra pe poarta gradinii zoologice din Londra.

In 22 ianuarie 1898, ziua plecarii mele din Ceylon, se vede in India o eclipsa totala de soare. Linia de totalitate a eclipsei incepea din apropiere de Bombay si se termina in muntii Himalaya, avind o latime de citiva kilometri. Am regretat ca, din cauza carantinei ce ar fi trebuit sa fac in locurile contaminate de ciuma, n-am putut vedea aceasta eclipsa totala, fenomen grandios, care m-a impresionat foarte mult.

In extremitatea Asiei – Singapore

De la Colombo la Singapore am facut sase zile pe un vapor englez al companiei “Peninsular and Oriental”, denumita pe scurt P&O, si n-as sfatui pe nimeni sa calatoreasca pe vapoarele engleze. Cele mai bune sunt cele germane, apoi vine vapoarele franceze; cele austriece sunt vechi si demodate. Un vapor, dupa 5 ani, nu mai valoreaza decit jumatate din pretul de cumparatoare, caci perfectionamentele in constructiune sunt foarte repezi.

In a cincea zi de navigatiune, de pe vaporul “Coromandel”, apar coastele insulei Sumatera, posesiune holandeza, bogata in petroleu. Tot in acea zi, vaporul atinge insula Pola Pinang, unde m-am scoborit. Din cauza frumusetii naturei si din cauza marelui interes ce am avut, vazind pentru prima oara un oras chinez, m-am antrenat luind numeroase vederi instantanee si era sa perd vaporul, daca amiralul Seymour, seful escadrilei engleze din marile Chinei, care se afla pe acelasi vapor, nu intervenea pe linga capitan pentru a ma astepta.

Insula Pinang, desi se ridica abia la 800 metri seasupra marii, desi aproape de Ecuator, totusi clima ei este asa de placuta, incit mul multi comercianti si functionari din Amdras si calcutta vin sa restablieasca aci sanatatea lor delabranta. Cind, acum 100 de ani, capitanul Hight lua posesiune de aceasta insula in numele Engliterei, se istoriseste ca el a recurs la un curios mijloc de a defrisa localul actualului oras de vegetatiunea deasa ce-l acoperea. El incarca tunurile cu monede de argint si trase in mijlocul tufisului, stiind bine ca malaezii se vor grabi sa curete locul ca sa gaseasca dolarii.

Malacca vazuta de Otilia Andrei

In peninsula Malacca se gasesc cele mai antice mine de cositor cunoscute. Lor li se atribuie “epoca bronzului”, care aliaj nu putea exista fara cositorul din Malacca. Am vizitat niste turnatorii care produc o treime din cositorul consmat pe glob.

In toate zilele ploua si riurile, intrerupte prin cataracte, sint periculoase pentru navigatiune. Malaezii, inainte de a incerca trecerea in barci a rapizilor, se opresc, implora stincele, le explica in detaliu importanta calatoriei lor, le arunca ofrande ca banani, nuci de betel si chiar pesmeti, daca un om alb ii acompaniza.

Flora e foarte bogata in tarile umede si calduroase. Arborul de gute-perca, special pentru cable submarine, nu se gaseste decit aci; palmieri de toate speciile, chincona etc. Ca plante de cultura sint orezul, tutunul, porumbul, radacini de tapioca, cafeaua ceaiul, cacao, dar mai cu deosebire piperul de Singapore este renumit. Acolo, sub Ecuator, unde nu exista anotimpuri, in toate zilele se seamana, se resadeste, se recolteaza.

Fauna cuprinde elefanti, rinoceri, tigri, un urs malez foarte gratios.

Antropologie

Foto: Serban Sergiu - Locuintele lacustre

Populatiunile salbatice din Malacca sint impartite in numeroase triburi, dupa viata pe care o duc; asa sunt: Orang-Ubu, oamenii riurilor, Orang-tambura, oamenii marii, Orang-utang, oamenii padurilor, care n-au case, petrec noaptea pe copaci si singurul lor avut este un cutit. Maritisul se face fara ceremonie, barbatul trebuie sa faca conchista femeii sale prin fuga; el ii lasa o oarecare distanta ca avns si, daca nu reuseste s-o prinda inainte de a ajunge la tinta cuvenita, ii este interzis de a-si incerca din nou norocul. Fiecare femeie apartine tribului, desi legata de primul ei barbat. La familiile nomade, copilul nu poarta numele mamei, dar acela a arborelui sub care s-a nascut.

Pescarii au un animal domestic foarte curios. Este sarpele boa, pe care il nutresc cu oua si orez, ca si pe copii, catei si pisici, cu care traiesc in buna armonie. {arpele boa este comanionul indispensabil al pescarilor. El se tine dupa ei ca un catel. Se incolaceste in fundul barcii, unde sta nemiscat, insa indata ce o furtuna se apropie, el isi ridica capul, iese din barca in mare si inoata catre casa. Pescarii atunci se grabesc a-l urma, spre a nu fi surprinsi de furtuna.

Singapore insemneaza orasul leului. Toate caile comerciale ale Pacificului si ale Oceanului Indian converg catre acest punct terminal, cel mai meridional a Asiei, numit capul Romania, linga care se afla insula si orasul Singapore. Acolo am continuat studiul meu asupra fabricatiuniei uleiurilor de coco, ilipes si mowra. M-am pus in legatura directa cu comerciantii, cumparind pentru fabrica noastra de lacuri, gome de Manila, de Macasar si de Noua Zeelanda, Singapore fiind tirgul central unde se intrepoziteaza multe articole din Filipine si insulele oceanice.

La o excursiune ce-am facut in peninsula, am avut placrea sa vad, in palatul sultanului din djohore, potretul marime naturala in ulei a marelui Duce de Coburg, parintele Principesei Maria. Asemenea, am vazut potretul M.S Regelui Carol al României si am simtit o indoita placere gasind acest portret la capul cel mai meridional al Asiei, la capul Romania. N-am putut afla originea acestei denumiri, nici provenienta acestor potrete la resedinta Sultanului Dtatului Djohore care, desi independent, totusi se afla in sfera de influenta a Engliterei si, ca orice stat musulman, recunoaste suprematia Sultanului de la Constantinopol.

In peninsula sint multe plante senzitive, ale caror frunze se inchid repede, indata ce la atingi. Adesea se gasesc in insula cite 4-5 tigri ce vin inot din insulele vecine. Serpii boa au cam disparut, insa prin odaile hotelului, pe pareti, vermuiesc alte lighioane mici, ca sopirle, niste gindaci bizari si furnici, caci geamuri nu exista; de asemenea, nici plapumi nu sunt necesare. Fiecare odaie are sala de baie si primul lucru ce trebuie facut la iesirea din pat este sa iei o baie, care, comparativ cu temperatura aerului, ti se pare rece, desi are 28 ° de grade. }intarii sunt foarte suparatori in clima aceasta umeda si calduroasa, in care europeanul cu greu se poate aclimata, si am regretat cind am primit saptamina trecuta stirea mortii amicului meu Schmidt, directorul fabricii de ulei din Singapore.

Navigatiunea in timp de cinci zile de la Singapore la Hong Kong am facut-o pe vaporul german “Saxen”. In tropice, soarele apune brusc, si pe o noapte constelata calatorii isi arata unii altuia Crucea Sudului, constalatiune ce nu se vede de la noi, ci numai in emisferul austral. Catre nord, Steaua Polara declineaza palida in fundul orizontului tropical, ca si un jalon mut care marcheaza distanta colosala ce ma despartea de patrie.

A doua si a treia zi o furtuna incepe a anunta intrarea in periculoasele mari ale Chinei. Imi aduc aminte cu neplacere dusurile ce le-am suferit in timpul somnului, cind am fost de doua ori udat pina la pele de apa de mare ce a navalit in cabina pe fereastra.

Basil Assan, calare pe elefantii din Singapore

Propunem o intoarcere in anii 1897-1898, pentru a observa cum se calatorea in urma cu mai bine de 100 de ani si care era interesul comercial si strategic al Romaniei in lume, prin ochii exploratorului roman care a realizat primul inconjur al Pamantului. Pe Basil Assan, cititorii revistei l-au gasit in numarul trecut al revistei, unde am publicat un fragment al discursului tinut cu prilejul intoarcerii din expeditia polara. Cea de a doua conferinta, sustinuta in anul 1899 la Societatea Geografica Romana, reprezinta un real succes, prin prezenta regelui si a printului mostenitor. In prima parte il vom insoti pe celebrul explorator in Grecia, Egipt, Canalul Suez si Oceanul Indian. Urmeaza Singapore, Pola Pinang, Malacca, cea de-a treia parte este rezervata civilizatiei japoneze, iar in cea de a patra parte calatorim in Hong Kong, China, New York. Asteptam opiniile voastre, mai ales a celor care au fost/au de gand sa se duca intr-o asemenea expeditie.

Asadar, sa incepem:

Regele Carol I este interesat de conferinta exploratorului

Sire,

Alteta Regala,

Onorata Adunare

De multi ani, idealul meu era sa merg la Singapore, unde intretinusem o vie corespondenta cu un fabricant de uleiuri, in scop de a-i vinde perfectionamentele pe care le-am introdus in fabrica noastra din Bucuresti care, fie zis in treacat, este singura in Europa unde s-a reusit a se extrage uleiul de rapita si de in prin benzina si s-au abandonat presele hidraulice.

Am plecat prin Constantinopole la Alexandria, facand o mica oprire la Atena, spre a revedea clasicele monumente Partenonul, Acropolis si altele. Razbelul greco-turc tocmai se terminase si Grecia era mai saraca decit oricind. Plecind din Atena, timpul insensibil devine mai cald si dupa doua zile de navigatiune, din ce in ce mai placuta, ajung in clima de primavara, la Alexandria.

Intrarea in port fiind cam periculoasa, vaporul nu poate acosta inainte de a se face bine ziua si aceasta mi-a permis sa asist, de pe bord, la un admirabil rasarit de soare, avand la orizont desertul nisipos si siluetele feerice ale unei caravane de camile. Asaltul pe care il dau arabii spre a intra pe vapor, pentru a lua bagajele, este foarte original si numai bastonadele pot servi a intimida ofertele lor de servicii. Pasaport nu este necesar in Egipet si in nicio colonie engleza. O simpla carte de vizita e suficienta.

In Alexandria am facut cunostinta cu flora tropicala: curmalii, care dau aproape 100 kg fructe pe an, bananele sau fructele blestemate, numite astfel pentru ca dau fructe fara nicio osteneala din partea omului, trestia de zahar, pe care oamenii din popor o mananca in tot timpul zilei, iar sucul presat si amestecat cu esente parfumate formeaza beutura favorita a pasalelor, bumbacul, care este pentru Egipet ceea ce graul este pentru Romania. Cele mai intrebuintate mijloace de transport in Egipet sint magarii si camilele. Arabii bogati merg vecinic calare pe magarusi impodobiti cu margele si monede, avand intre urechi parul taiat si ridicat in forma de pompon (n. red – ciucure).

Cairo, centrul civilizatiei egiptene

Cele cinci ore de drumul de fier de la Alexandria la Cairo le petreci intr-o prafarie suparatoare provenita din cauza pamintului adus cand Nilul se revarsa (…) Sint peste 20.000 de straini care vin sa petreaca iarna in Egipet. O buna parte din aceastia ar putea sa treaca prin Romania, daca am organiza vapoare rapide din Constanta la Alexandria.

Din nenorocire, o data cu dezastrul vaporului “Meteor”, s-a amanat cu doi-trei sau patru ani realizarea acestui mare proiect, caci vaporul “Regele Carol”, cel mai rapid si elegant din cate naviga in Marea Neagra, face cursa neinsemnata si nerentabila de 12 ore (Constanta – Constantinopole). Pentru ca sa reuseasca o linie noua, trebuie ca vapoarele ei sa aiba: viteza mare (de la 18 mile in sus, pe ora), sa fie controlabile, elegante, mancare buna, personal indatoritor si sa aiba orchestra pe vapor. “Un lucru indispensabil pentru a atrage pe calatori prin Romania este reclama prin imagine si publicitate, lucru de care adiministratiunea noastra pare a nu fi convinsa.”

Vaporul "Carol" de la Constanta, poza din epoca

Mai este un gen de calatori, care ar putea face o insemnata miscare de afaceri vapoarelor romanesti. Acestia sint pelerinii care se duc la Mecca. Ar trebui ca, la epoce determinate, sa se organizeze curse spre Suez, cu escale in porturile cele mai importante din Turcia europeana si asiatica.

Ferdinand de Lesseps, proiectantul Canalului Suez

Urmeaza o descriere a capitalei Egiptului. In numerele trecute ale revistei am prezentat pe larg orasul (articolul este si pe site) si vom sari peste detaliile oferite de Basil Assan, pentru a continua expunerea:

Noaptea in Canalul Suez
…Din Cairo am luat trenul pentru Ismaila, oras situat la jumatatea canalului de Suez si fosta resedinta a marelui francez Ferdinand de Lesseps, pe timpul de 15 ani, cit a durat taierea istmului, care scurta drumul la India. (…)

Canalul, care are 164 de kilometri, este sapat intr-un pamint nisipos si, din aceasta cauza, intretinerea lui este costisitoare si

Canalul a fost inaugurat in anul 1869 pentru a usura traficul navelor

dragajul se face continuu ce masini puternice. (…) Inainte de anul 1887, vapoarele puneau 36 de ore pentru a trece canalul; acum, acest timp s-a scurtat la 18 ore, deoarece se naviga si noaptea, cu lampi electrice ce se instaleaza provizoriu pe fiecare vapor si care au reflectoare puternice. Este ceva feeric a vedea noaptea aceste vapoare trecand. Pe mal se vad alergand, paralel cu vaporul, negrii care cer bacsis, aruncandu-se in apa dupa piesele de argint. La Suez si la Aden, aceasta petrecere a calatorilor devine cateodata sinistra, cand micul arab nu mai apare si cand in locul lui se vede marea plina de sange, ca o dovada ca a fost mancat de rechini. La Ismailia, canalul intra intr-un lac sarat; apa e de doua ori mai sarata ca marea si cei ce se scalda plutesc ca un fulg deasupra.

Canalul de Suez a devenit insuficient si compania este datoare a-l largi sau a face altul paralel. Ceea ce se impune este o linie ferata pina in Indii. Romania ar avea interes ca aceasta linie ferata sa nu plece din Mediterana, dupa cum Englitera o cere, dar din Marea Neagra, dupa cum Rusia o doreste. Interesele noastre deci sint, in acest caz, legate cu ale Rusiei.

…si in Marea Rosie

(…) In Marea Rosie, navigatiunea e foarte placuta, vaporul fiind amenajat pentru calatorii in tropice, cabine elegante, bine ventilate, sali de lectura, de fumat, o enorma sala de mancare, bogata cu picturi. Toti pasagerii au “ches-longues” de bambou si ne instalam in partea vaporului in care este cele mai mare curent de aer, pentru a modera caldura tropicala, care, in Marea Rosie, se zice ca e cea mai intensa de pe glob. (…).

De la intrarea in Marea Rosie, unde muntele Sinai se ridica majostos in stinga si pana la orasul Mocha si Perim (insula engleza bine fortificata), navigatiunea dureaza patru zile. Mocha, desi renumita pentru cafea, totusi productiunea ei este mica (mai putin de 1/200 din productiunea globului). Brazilia detine recordul. Un diplomat brazilian, companion de calatorie, imi explica cu multe detalii cultura cafelei(…).

Aden – “Bolul de punci al dracului”

Aici, antotimpii sint de doua feluri: sezonul cald si sezonul si mai cald. Eu nu am constatat aceasta temperatura ridicata, caci am facut excursiunea pe o admirabila noapte luminoasa, ca si ziua. In Aden sint multi somali.

Sudanezi fotografiati de Assan

Ei isi vopsesc parul in rosu si isi ung capul cu var. Au la git doua singure margele galbene, cat oul de rata. Poarta o mica jacheta quadrilata, deschisa pe pept, si un sort. Parul e umflat de doua ori cat capul. Gratie luminii intense a lunii, am putut vizita craterul unui vulcan stins, in care s-au construit celebrele cisterne cimentate pe fund, avand rigole pentru a aduna apa de ploaie. Din nenorocire, nu ploase de doi ani si, pentru a avea apa necesara celor 40.000 de locuitori si animalelor, s-a stabilit fabrica de apa, care distileaza apa de mare. Ea se vinde cu trei centi litrul. In oras era un targ arab foarte animat; moscheele erau luminate cu lampioane. Arabii beau cafele in niste cesti mari, fumau, se dau in niste scrancioabe (n. red. – leagane) cu cate patru locuri, mai mici ca ale noastre; toate aceastea la sunetul tobelor si al fluerelor. Multi tineri arabi si abisiniani, care se tineau dupa trasura, cerind bacsis, ma parasesc brusc deodata. Cauza era nu pentru ca le zisesem “Ma fisi”, ceea ce pe limba araba insemneaza “nu este”, dar pentru ca ma apropiam de un post de politie, unde santinelele engleze au ordin a prezinta armele la trecerea europenilor si a face sa nu fie importunati.

Toata ziua de 11 ianuarie vaporul navigheaza in vederea tarii somalilor, explorata de colegul nostru dl Ghika – Comanesti, vine apoi Capul Guardafui si insula Socotra, care supravegheaza intrarea in Golful Arabic. Muntii par a fi cu zapada, lucru foarte curios in aceste latitudini. In realitatea insa, efectul e produs de un fel de nisip alb.

“In Oceanul Indian, traiul pe bord e foarte placut. Esti desteptat de o fanfara”.

Nava de pasageri in 1900. Probabil asa arata si nava "Barbarossa" la bordul careia Basil Assan a calatorit de la Constantinopol pana in Ceylon

La opt ore “breakfast”: cafea, ciocolata, oua si altele. La 11 ore se serveste pe bord sandwich cu o tasa de bulion; la 1, “tiffin”, prinz copios; la patru ore, ceai; la sapte dineu cu menu bogat, cu orchestra care cinta de trei ori pe zi. Pentru a varia monotonia celor 11 zile de navigatie, s-a organizat de un comitet al sportului diferite amuzamente, serate muzicale care vor fi coronate de un bal sau doua. Lista jocurilor este afisata si cine doreste a lua parte se inscrie. Afara de aceste jocuri organizate, mai sunt si altele care nu figureaza in program. Asa. Un german face o gluma amicilor lui care adormisera pe “chaises longues”, legindu-le picioarele de scaun si apoi desteptindu-i brusc, pentru ca sa le arate “un peste mare”. Toti fac haz, insa nu-i desteptase in zadar, caci, daca nu se vedea un peste mare, adesea se vedea o multime de pesti zburatori, care sar un metru deasupra apei si se tin in trupe numeroase dupa vapor.

Insulele Lacadive si Maldive se trec noaptea. Pe la 10 ore, in seara de revelion al nostru (n. red. – in Romania era in vigoare calendarul iulian, in urma celui gregorian, folosit de occidentali. Romania va trece la calendarul iulian in 1919, cand 1 aprilie devine 14 aprilie.), citiva mateloti (marinari) erau ocupati sa caute o insula din Maldive. In acea seara se da al doilea bal pe vapor, insa costumat. In toate serile trebuie sa fii in frac la dineu. Englezii au si fracuri albe, pentru tropice. De randul acesta, costumele cele mai variate inlocuiau hainele de gala.

Din 40 de calatori de clasa I, era 30 costumati, dame vreo 10; o chinezoaica, un amiral (costum barbatesc purtat de o americana), o noapte cu constelatiuni si semilune poleite, o subreta (costum imprumutat de la o camerista a vaporului), o blonda australiana, cu roche scurta, de marinar, o suedeza si altele. Barbatii: unul sau doi marinari, altul bucatar, altul in Barbarosa (pentru acesta, doua dame au lucrat toata ziua ca sa-i confectioneze, din bucati de funie de iuta, o barba rosie – “Barbarosa”, emblema vaporului), un costum de judecator englez din Colonbo (acesta a luat premiul al doilea), doctorul vaporului in costum japonez cu doua eventaiuri. Uitam a enumera o americana in negresa, spoita in cafea.

La masa a fost foarte amuzant. Judecatorul englez a pronuntat un discurs, la care a raspuns capitanul, apoi s-a cantat in cor imnul national german. Sala de dans era frumos decorata cu stindardele tuturor natiunilor, intre care nu lipsea tricolorul romanesc. Masa insa incepu a fi agitata. Cu toata miscarea, s-a dansat. Jumatate din dame s-au multumit cu primul defileu-promenada, iar doamna de Ollendorf, care avea costumul cel mai frumos, s-a multumit cu premiul intai (25 fr, o lira sterlina).

A doua zi paraseam vaporul, care isi continua drumul in Australia, si eu debarcam la Colombol, in insula Ceylon, numita de chinezi insula comorilor si de greci insula rubinelor. Se zice ca in aceasta insula, dominata de virful lui Adam, a fost paradisul terestru, reputatie de altminterea meritata.

Originalul poate fi consultat la Biblioteca Facultatii de Geografie (Buletinul Societatii Romane de Geografie, 1899)

Cea de-a 33-a editie a NPCI ofera fotografilor din toata lumea oportunitatea de a se afirma in cadrul uneia dintre cele mai importante competitii fotografice. Inscrierile pentru concurs se vor desfasura in perioada 1 septembrie – 30 noiembrie 2010, iar castigatorii vor fi anuntati in luna iunie 2011.

Pentru aceasta editie vor exista doua categorii de concurs: prima va avea subiect liber, iar cea de-a doua va fi bazata pe tema “Energie”. Pentru subiectul liber sunt acceptate in concurs fotografii care trateaza orice tema, fara restrictii. In categoria “Energie” se pot inscrie fotografii ce surprind energia subiectilor astfel incat sa inspire, sa motiveze sau sa incante fotograful sau privitorii imaginii. In plus, se vor acorda premii si intr-o categorie speciala, “Talente in Devenire” (Emerging Talent Award),  tinerilor cu varste sub 29 de ani.

Pentru a va inscrie la concurs trebuie sa completati formularul de pe site-ul concursului, http://www.nikon-npci.com,

si sa trimiteti imaginea prin intermedul platformei online. Puteti inscrie maximum doua imagini in fiecare categorie de concurs (patru in total). Imaginile trebuie sa fie realizate cu un aparat foto compact sau SLR, digitale sau cu film. Sunt excluse fotografiile realizate cu aparate foto de format mediu sau mare. Marimea maxima acceptata este de 10MB, iar formatul imaginii trebuie sa fie JPEG. Sunt acceptate si fotografii care au fost editate cu ajutorul unui software dedicat.

Fotografiile castigatoare vor fi alese de un juriu format din fotografi profesionisti din intreaga lume. Din cele 53 de fotografii premiate, una va primi Marele Premiu (Grand Prize), 16 fotografii din fiecare categorie vor primi premiile intai, doi si trei, 4 tineri fotografi vor primi premiul intai in cadrul categoriei “Talente in Devenire” (Emerging Talent), iar alti 16 vor fi mentionati in cadrul aceleiasi categorii.

Marele premiu consta intr-un pachet format dintr-un Nikon D3S, un obiectiv NIKKOR 24mm f/1.4 si un obiectiv NIKKOR 24-70mm f/2.8. Printre celelalte premii trebuie amintite Nikon D300S alaturi de Speedlight SB-900, NIKKOR 18-200mm f/3.5-5.6 DX si NIKKOR 16-35mm f/4, Nikon D5000 alaturi de NIKKOR Micro 85mm f/3.5 DX, Nikon D3000, Nikon P6000 si Nikon S1000pj.

Nikon Photo Contest International este o competitie ce se organizeaza inca din anul 1969. De-a lungul timpului au participat la concurs peste 320.000 de fotografi care au inscris mai mult de 1.310.000 de fotografii. La editia 2008-2009 s-au inscris 18.000 de fotografi din 153 de tari, trimitand peste 53.000 de fotografii.

Despre Nikon
Nikon este unul dintre cei mai importanti producatori de echipament foto din lume, cu o traditie de peste 90 de ani. Primul aparat foto produs de Nikon a fost lansat in 1948. Nikon s-a impus pe piata de-a lungul timpului prin calitatea deosebita a produselor, acestea reprezentand astazi alegerea predilecta a fotografilor profesionisti din intreaga lume.
www.nikonisti.ro

Text şi foto: Doina Gabriela Vanca

Catedrala Mare Ortodoxa

Indiferent de unde sosiţi: dinspre Sighişoara, Cluj sau Reghin, toate drumurile va conduc…în centrul municipiului. Accesul în zona centrală este interzis însă oricăror mijloace de transport rutier la sfârşit de săptămână. Cu siguranţă veţi remarca în centru numeroasele clădiri cu aer de epocă, elegant ornamentate. Dacă sosiţi pe E60 dinspre Cluj, privirile vă vor fi atrase iniţial de Catedrala Mică (Piaţa Victoriei nr. 4) azi de rit ortodox, deşi iniţial a fost dedicată ritului greco-catolic.

Catedrala mica poarta hramul Buna Vestire

Ridicată între 1924-1932 clădirea reproduce la scară mică planul catedralei Sf. Petru din Roma. Nu se poate să nu remarcaţi rapid clădirea Primăriei (Piaţa Victoriei nr.3), construită în stil brâncovenesc, între anii 1938-1942.

Foarte aproape este Palatul Administrativ (Str. Primăriei nr. 2), ridicat în anii 1905-1907 în stil Secession. Clădirea este decorată cu panouri de ceramică smălţuită cu tematici de inspiraţie populară (motive florare şi zoomorfe) şi acoperită cu majolică aşezată în forme geometrice. Pe cei curajoşi îi informez că se poate urca în turnul cu ceas înalt de 60 m de pe latura nordică a clădirii, care a fost proiectat ca foişor de foc pentru a semnala eventualele incendii din târg. Nu vă recomand să o faceţi înainte de ora exactă, căci dacă veţi putea suporta sunetul clopotului care bate la fiecare sfert de ceas, cu siguranţă nu veţi rezista celor patru clopote care anunţă trecerea fiecărei ore. Din turn se deschide o minunată panoramă asupra oraşului, cu străzile şi trecătorii săi grăbiţi, care vă va răsplăti efortul.

În continuare vă invit să vizitaţi Palatul Culturii (str.Enescu nr.2), construit între 1911-1913 în stil Secession. Este renumit prin decoraţiile sale interioare şi exterioare. Acoperişul mozaicat din majolică, frontispiciul decorat cu basoreliefuri, frescele şi vitraliile interioare cu teme inspirate din baladele populare sau scene mitologice şi sala oglinzilor atrag privirile iubitorilor de frumos . Impunător este şi holul de intrare, lung de 45 m, pavat cu marmură de Carrara şi străjuit de două oglinzi veneţiene care îi conferă iluzia de spaţiu. Găzduieşte câteva instituţii de cultură şi anume: Filarmonica, Biblioteca Judeţeană Mureş, Muzeul de Artă, Galeria Uniunii Artiştilor Plastici, expoziţia permanentă a Muzeului de Istorie, Centrul de Informare Turistică Mureş, iar în Sala Maris expoziţii temporare pe diverse teme. În sala de concerte funcţionează o orgă alcătuită din 4463 tuburi şi având 63 registre.

Nu departe vă puteţi opri câteva momente la Muzeul Judeţean Mureş (str. Horea nr. 24), care funcţionează într-o clădire construită între 1890-1893, în stil neobaroc cu elemente renascentiste. Acesta adăposteşte Muzeul de Ştiinţe Naturale, cu o bogată colecţie de insecte şi diorame ale habitatelor existente în Jud. Mureş, iar la etaj secţia de istorie modernă şi contemporană a Muzeului de Istorie.

Pentru a rămâne în domeniul muzeistic puteţi continua periplul prin vizitarea Muzeului de Etnografie şi Artă Populară (Piaţa Trandafirilor nr. 11), care funcţionează din 1984 în clădirea numită Palatul Toldalagi, ridicată în stil baroc între anii 1759-1762, fostă locuinţă a contelui Toldalagi Laszlo.

Foarte aproape se află Teatrul Naţional (Piaţa Teatrului nr.1), care funcţionează cu cele două secţii în limbile română şi maghiară. Clădirea cu o arhitectură deosebită, este de dată recentă: 1978. Este bine să ştiţi că nu este singurul teatru din oraş. În Tg-Mureş funcţionează şi Teatrul Studio în cadrul Universităţii de Artă Teatrală (str Koteles Samuel nr. 6), Teatrul Ariel (str. Poştei nr 2) cu piese pentru copii şi tineret şi Teatrul ’74 (Bastionul Croitorilor).

Chiar în spatele Teatrului Naţional puteţi admira Sinagoga (str. aurel Filimon nr 21), ridicată în 1898-1899.

Tot în centru este şi Catedrala Mare ortodoxă (Piaţa Trandafirilor nr. 1), construită în 1925-1934 în stil bizantin. Forma lăcaşului este de cruce greacă cu braţe egale. Adăposteşte o capodoperă a picturii ecleziastice româneşti, având cea mai mare suprafaţă pictată din ţară, iar cupola fiindu-i pictată de maestrul Aurel Ciupe. Culorile calde folosite şi lumina care te înconjoară îţi dau sentimentul de linişte şi împăcare.

După ce ieşiţi din catedrală dacă priviţi spre stânga veţi observa o biserică cu două turnuri simetrice şi ornată cu două statuete. Este Biserica Romano-Catolică (Piaţa Trandafirilor nr.61), construită de Ordinul Iezuiţilor între 1728-1764, în stil baroc cu elemente renascentiste. Amvonul deosebit de frumos, sculptat în lemn, pictat şi aurit merită a fi văzute. Îndreptaţi-vă acum paşii spre Cetatea Tg- Mureş. Din prima fortificaţie datată 1492 se păstrează azi o suprafaţă în partea de SV cu denumirea Castelul Mic. Cetatea cu plan pentagonal, înconjurată de zidul de apărare, mai are în picioare şapte bastioane, dintre care cinci păstrează încă numele breslelor care le-au întreţinut, deşi funcţionale sunt doar trei. Cele şapte bastioane unite prin ziduri formează o mare curte interioară, în cadrul căreia se află Biserica Reformată şi Clădirea Manutanţei. Bastionul Porţii mai păstrează şi azi sistemele defensive medievale: groapa capcană, gurile pentru smoală, şanţul pentru apă şi este sediul unui muzeu organizat în anul 1997 care prezintă istoria cetăţii şi a târgului medieval. Bastionul Măcelarilor este sediul Teatrului ’74 unde pe lângă spectacole au loc şi lansări de cărţi sau alte evenimente culturale, iar Bastionul Croitorilor este sediul Teatrului Scena. Azi cetatea a devenit locul de desfăşurare a unor evenimente de divertisment anuale precum: Zilele Tg-Mureşene (iunie), Jocul din Bătrâni (iulie), Festivalul Berii (august), Sărbătoarea Vinului şi a Mustului (octombrie), Orăşelul Copiilor (decembrie).

Biserica Reformată din cadrul cetăţii (str. Bernady nr 5) este cel mai vechi lăcaş de cult din Tg-Mureş şi unul dintre cele mai vechi monumente de acest gen din Transilvania. Construită între 1316-1442, cu numeroase modificări ulterioare, istoria ei este legată de stabilirea Ordinului Franciscanilor pe aceste meleaguri la sfârşitul secolului XIII. Este o biserică sală, amplă, în stilul gotic târziu cu elemente baroce. Aparţine cultului reformat din anul 1566.

Din cetate vă puteţi îndrepta paşii către Biserica de lemn (str. mitrop. Andrei Şaguna nr 3), construită în 1793 după planul vechi de ridicare al bisericilor de lemn. În drumul său spre Blaj poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, a poposit în această bisericuţă în anul1866.

De aici sunteţi aproape de Muzeul Comemorativ Avram Iancu (str. Avram Iancu nr 23), amenajat în casa în care acesta a locuit împreună cu Al. Papiu Ilarian şi P.Popovici în anii 1849-1849. Dacă timpul vă permite merită să treceţi pragul Bibliotecii Teleki (str. Bolyai nr 7), clădită între 1799-1804, în stil baroc, sub îndrumarea directă a contelui Teleki Samuel (cancelar al Transilvaniei între 1791-1822). Aceasta adăposteşte cărţi de mare valoare: manuscrise, incunabule, cărţi vechi în limbile română, maghiară sau germană, opere şi ediţii rare, colecţia de periodice din secolul XVIII etc. În aceeaşi clădire funcţionează şi Expoziţia Memorială Bolyai Farkas (1775-1856) şi Bolyai Janos (1802-1860), care etalează obiecte personale ale celor doi matematicieni tată şi fiu, precum şi fotocopii şi ediţii ale operelor lor. De asemenea cuprinde şi Galeria Nagy Imre, organizată pe baza donaţiei făcute de artist Muzeului de Artă din Tg-Mureş. Sunt expuse peste 100 lucrări cu diferite teme şi care reprezintă variate momente din creaţia artistului. Nu puteţi pleca din municipiu fără să urcaţi la Platoul Corneşti (488m altitudine), de unde vi se deschide o superbă panoramă asupra oraşului şi Văii Mureşului. Aici se află şi vestita Grădină Zoologică, organizată în 1960, a doua ca mărime din ţară, azi extinsă pe o suprafaţă de 20 ha. Sunt adăpostite o mare varietate de specii, organizate pe cinci secţiuni: primate, casa tropicală, carnivore, ierbivore, păsări. Grădina este înconjurată în totalitate de o vastă pădure de stejari şi carpeni numită Pădurea Mare, în care se pot face drumeţii pe numeroasele mini-trasee amenajate. Pădurea se află sub regim de protecţie. Vă mai rămâne de vizitat un alt loc de relaxare deja vestit: Complexul de Sport şi Agrement Mureşul (str Plutelor nr 2) cunoscut şi cu denumirea de Week-end, renovat din 2004. Complexul oferă un cadru natural deosebit. Este un parc amplasat pe malul micului lac de acumulare format de barajul de peste Râul Mureş. Prima amenajare a fost făcută în sec. XIX în jurul unui braţ părăsit al Mureşului. Astăzi există cinci bazine pentru înot sau canotaj, de diferite adâncimi şi mărimi, cu posibilitatea de a închiria ambarcaţiuni.

Foto

Biserica de Piatra

Turnul Franciscanilor

 Câteva cuvinte din partea fotografului Martin Edström

În prezent, un aparat foto digital este primul lucru la care ne gândim atunci când ne pregătim pentru o vacanţă. Acest lucru înseamnă că oamenii din întreaga lume sunt  mai obişnuiţi decât înainte să li se facă fotografii dar, în acelaşi timp, mulţi nu au răbdare cu turiştii care fac multe fotografii, mai ales fără a solicita permisiunea. Oriunde aţi fi în lume, trebuie să daţi dovadă de curtoazie şi să întrebaţi mereu înainte de a realiza o fotografie, chiar dacă acest lucru înseamnă să înclinaţi capul către cineva şi să îi arătaţi aparatul foto.

Oamenilor trebuie să li se dea ocazia de a alege dacă vor să apară într-o fotografie. Acest lucru este în mod special important când fotografiaţi o persoană sau un grup de persoane şi contează mai puţin atunci când fotografiaţi o locaţie plină de oameni.

Un lucru minunat la aparatele foto digitale este ecranul LCD care vă permite să arătaţi imediat oamenilor imaginile dumneavoastră. Oamenii îşi doresc să vadă imaginile şi atmosfera se va relaxa dacă le puteţi arăta fotografiile frumoase pe care le-aţi făcut.

 Asia: Surprindeţi diversitatea religioasă

Sanctuarele şi locaşurile sfinte sunt de cele mai multe ori locuri potrivite pentru a începe să fotografiaţi dacă doriţi să surprindeţi spiritul unei ţări, mai ales în oraşele mari unde în rest este doar haos şi trafic. Deşi ritualurile religioase sunt subiecte interesante de fotografiat, trebuie să arătaţi un respect deosebit atunci când fotografiaţi persoane care iau parte la astfel de ceremonii. În Asia de Sud, în timpul multor ceremonii hinduse, fotografia este privită ca un sacrilegiu – atrăgând atenţia de la ceremonia religioasă în curs.

Iar în ceea ce priveşte India, există o dezbatere asupra etichetei potrivite privind recompensarea sau oferirea unui bacşiş persoanelor din fotografie, mai ales în zonele mai sărace ale ţării. Multe persoane sunt de părere că trebuie să recompensezi vânzătorul de la magazin, de exemplu, pentru că a fost reţinut de la activitatea sa. Cu toate acestea, cea mai bună idee este să vă adaptaţi situaţiei, iar dacă aţi răpit mult timp cuiva, un mic cadou va face o impresie foarte bună.

Sfatul lui Martin: Iluminarea bună este esenţială pentru imaginea perfectă, aşa că asiguraţi-vă că aţi explorat fiecare sursă de lumină înainte de a realiza fotografiile. Palma este cel mai bun instrument pentru a descoperi lumina bună. Ţineţi palma ridicată în dreptul locului pe care doriţi să îl fotografiaţi – dacă lumina arată bine pe pielea dumneavoastră, probabil va arăta bine şi în portret.

Africa: Un loc de joacă cultural

Africa este un continent cu o varietate de minuni naturale – de la faimosul deşert Sahara şi cascada Victoria, până la uimitorul munte Kilimanjaro şi muntele Table. Cu toate acestea, fiind o destinaţie turistică populară, multe zone din Africa sunt aglomerate şi pot fi dificil de fotografiat, cu atât mai mult cu cât vacanţele safari au devenit mult mai populare în ultimii ani. Este întotdeauna o idee bună să încercaţi să evitaţi zonele aglomerate sau să călătoriţi în afara sezonului de vârf pentru a realiza cele mai bune imagini.

În timpul călătoriei în Africa, veţi remarca faptul că oamenii nu sunt foarte încântaţi de fotografiile care surprind aspectele negative sau ale crizei din ţările lor, prin urmare este recomandat să vă concentraţi asupra aspectelor pozitive dacă doriţi să nu jigniţi pe nimeni.

Sfatul lui Martin: Când realizaţi fotografii de peisaj, uneori nu puteţi evita în niciun fel tonurile dure create de lumina directă a soarelui. În Africa, vă puteţi bucura de cea mai moale lumină dimineaţa foarte devreme sau după-amiaza târziu, pentru a realiza imagini perfecte.

Europa: Descoperiţi minunile naturale

Dincolo de oraşele grandioase şi arhitectura modernă, Europa are unele dintre cele mai frumoase peisaje de natură sălbatică din lume, de la lanţurile muntoase ale Pirineilor la Pădurea Neagră din Germania. Incluzând astfel de destinaţii în planurile  de călătorie pe Batranul Continent veţi avea posibilitatea să asiguraţi diversitatea fotografiilor dumneavoastră.

Europenii au probabil cea mai relaxată atitudine atunci când sunt fotografiaţi. Cu toate acestea, ca şi pe celelalte continente, regula este de a întreba înainte de a realiza fotografia cuiva, iar în anumite ţări regulile sunt mai specifice. Când aşezaţi un subiect în cadru, asiguraţi-vă că nu arătaţi cu degetul, ci folosiţi întreaga mână pentru a indica. Este considerat nepoliticos în multe ţări din Europa să arătaţi cu degetul către cineva.

Sfatul lui Martin: În fotografia de portret concentraţi-vă atenţia asupra privirii persoanei pe care o fotografiaţi. Asiguraţi-vă că ochii au o reflexie – chiar şi o mică sclipire va însufleţi portretul.

America de Nord: Implicaţi-vă în cultura locală

În prezent, este suficient să observaţi diversitatea lucuitorilor oraşelor Americii de Nord pentru a putea înţelege cultura şi spiritul Lumii Noi. Relaxaţi-vă o zi pe plaja din Los Angeles şi priviţi surferii – sau plimbaţi-vă pe bulevardele din Montreal printre zecile de patinatori pe rotile – experienţa poate fi la fel de interesantă ca Marele Canion sau Parcul Yosemite şi poate oferi unele dintre cele mai bune oportunităţi de fotografiere.

În zonele rurale ale Americii de Nord, cum ar fi Desertul Mojave, tradiţiile cer ca cei decedaţi şi bunurile acestora să fie incinerate şi, din acest motiv, păstrarea fotografiilor este considerată o încălcare jignitoare a acestei reguli, deoarece păstrează „umbra”, adică sufletul celui decedat. Din acest motiv, băştinaşii din Mojave nu doresc să fie fotografiaţi şi îi deranjează fotografierea pe furiş.

Amerindienii din Statele Unite pot refuza să fie fotografiaţi deoarece consideră că o oglindă nu reflectă realitatea, ci sufletul omului. O fotografie realizată de un dispozitiv care se bazează în mare parte pe oglinzi poate astfel capta şi înrobi sufletul. Uneori, această restricţie se referă numai la nou-născuţi şi copii, deoarece sufletul acestora este mai fragil şi poate părăsi mai uşor corpul.

Sfatul lui Martin: Portretele cele mai reuşite se bazează pe încrederea pe care subiectul o simte faţă de fotograf, deci dacă puteţi relaţiona cu subiectul, îl puteţi fotografia apoi în acţiune sau când râde.

America de Sud şi Caraibe: Împrieteniţi-vă în America de Sud

America de Sud este continentul unde oamenii trăiesc de cele mai multe ori în armonie completă cu natura. În zonele rurale, cum ar fi în Padurea Amazoniană sau în Anzi, modul de viaţă este complet dependent de natura înconjurătoare. O idee bună este să surprindeţi oamenii în această armonie – imaginile cu omul şi natura trăind la unison sunt rar prezentate în lumea occidentală.

America de Sud este un loc care te invită să îl fotografiezi şi oamenii sunt foarte prietenoşi. În cazul în care călătoriţi prin zonele rurale, pregătiţi-vă să le arătaţi fotografiile – oamenii sunt de cele mai multe ori dispuşi să fie fotografiaţi şi doresc să vadă rezultatele. Multe persoane din zonele mai sărace nu îşi permit să îşi realizeze şi să imprime propriile fotografii, aşa că este o bună idee să notaţi adresele pentru a le trimite câteva imagini imprimate. Oamenii vor fi foarte recunoscători.

Unele culturi din Caraibe sunt de părere că reprezentările unei persoane pot fi utilizate în „magie prin similitudine”, pentru vrăji voodoo asupra persoanei în cauză. Întrebaţi înainte de a realiza o fotografie – mai ales în zonele turistice unde, indiferent de credinţele religioase, multe persoane nu îşi doresc să apară în fotografii doar pentru că sunt obosiţi de a li se face fotografii.

Sfatul lui Martin: Există numere magice în fotografie şi cel mai important număr de reţinut este numărul trei. Indiferent dacă fotografiaţi persoane sau obiecte, având exact trei subiecte în imagine va da naştere unor fotografii foarte puternice.

Direct Aero Services, companie avand in dotare 5 aeronave disponibile pentru transportul aerian privat, dintre care un avion de lux Jet Bimotor CESSNA CITATION MUSTANG (capacitate 4 locuri), participa la singurul eveniment dedicat pietei de turism exclusivist, Kings Holiday.
Avionul de lux, de tipul Jet Bimotor Cessna Citation Mustang, unicul de acest tip apartinand unei firme din Romania, s-a adaugat flotei Direct Aero Services ca urmare a cererii din partea unor clienti pentru servicii de transport privat.
Compania isi extinde in continuare flota datorita unui contract semnat cu Cessna Textron pentru achizitionarea a inca 2 aeronave  Jet Bimotor Cessna Citation  Mustang, data estimata de intrare in posesie pana la sfarsitului anului 2010. De asemenea, se intentioneaza achizitia unui avion de o clasa mai mare, Cessna Citation SOVEREIGN cu 9 locuri. In continuare Direct Aero Services planuieste sa largeasca flota de avioane SAAB 340 ( 33 pasageri, viteza de croaziera maxim 523 km/h), pana la un numar preconizat de 8 avioane pana la sfarsitul  anului 2011.

Direct Aero Services a fost infiintata in anul 2007 cu scopul de a aduce pe piata de General Aviation servicii intens cautate, mare parte din ele aproape inexistente in momentul actual in Romania, precum:
-curse „charter” VIP si taxi aerian cu aeronava si echipajul la dispozitia clientului pentru o perioada variata pe timp de o zi, doua sau mai multe (serviciul de taxi aerian este destinat in primul rand oamenilor de afaceri);
-zboruri de agrement si fotogrametrie;
-transporturi urgente cu elicopterul (transport raniti sau bolnavi);
-zboruri de supraveghere sau filmari.

Pentru 2010, compania si-a propus consolidarea afacerilor deja existente si dezvoltarea acestora prin extinderea punctelor de lucru precum si dezvoltarea diviziei  Vending a Direct Aero Services. Un alt obiectiv este dezvoltarea diviziei de hoteluri si restaurante care vin in sprijinul clientilor companiei prezenti pe aeroporturile din Bucuresti Baneasa, Bacau, Sibiu si Suceava. Avand in vedere ca flota de aeronave este in continua dezvoltare prin achizitionarea de aeronave noi, Direct Aero Services se astepta la o crestere de 40% in anul 2010.

Pe langa aeronavele de tip Jet Bimotor, operatorul de curse aeriene Direct Aero Services, efectueaza transporturi in regim privat, si cu urmatoarele aparatele de zbor noi din dotare: avion Cessna 206, elicopter Eurocopter Colibri 120 precum si Eurocopter EC 135.

S.C. DIRECT AERO SERVICES S.R.L., este o societate comerciala privata cu capital integral romanesc, infiintata in luna martie 2007. Activitatea desfasurata in prezent acopera mai multe domenii: transporturi aeriene private de pasageri, servicii de alimentatie destinate excusiv turismului aerian (catering), agentie de turism, serviciul de inchiriere de masini (rent a car) din Aeroporturile Internationale: Baneasa, Otopeni, Bacau, Suceava, Sibiu.

Detalii la Targul de Turism Kings Holiday : www.kingsholiday.eu

Travel si party intr-o formula unica: The Yacht Week

De anul acesta Romania a intrat pe harta celor mai trendy vacante! Iti doreai ceva original? The Yacht Week iti ofera cea mai electrizanta experienta de sailing, regate si party-uri organizate, detalii pe care le puteti descoperi la Kings Holiday, in perioada 16-18 aprilie, World Trade Center, Bucuresti.

Mai mult, conceptul de origine suedeza, initiat in anul 2006, se adreseaza atat iubitorilor luxului, cat si celor interesati de optimizarea bugetului.  In functie de dimensiunile barcii, tipul sau, numarul de persoane, pretul per persoana (perioada de o saptamana) variaza intre 300 si 1,750 EURO.

Poti descoperi cele mai frumoase zone de navigatie din Croatia, Grecia, Ibiza si British Virgin Islands, fiind propriul skipper sau apeland la unul profesionist!  2010 este pana acum cel mai puternic an The Yacht Week, reunind deja 403 ambarcatiuni rezervate.

La eveniment participa tineri din Suedia, Norvegia, Danemarca, Spania, Finlanda, Olanda, Italia, Belgia, Franta, Austria, Elvetia, Romania, Luxemburg si Anglia. The Yacht Week iti pune la dispozitie calatorii si petreceri intr-un format unic, dominat de eleganta navigatiei.

Sistemul de rezervare este extrem de facil, fie direct prin www.theyachtweek.com sau cu sprijinul country manager-lui. In Romania, The Yacht Week este reprezentat de Alexandru Popescu (alex@theyachtweek.com).

Singurul targ de turism recomandat de Miss Universe Romania – Kings Holiday- poate fi vizitat in periaoda 16-18 aprilie la World Trade Center Bucuresti.

Organizatori: BDOBC Business Center si Net Worth Advisory
Partener Oficial: Yacht Club Regal Roman ( YCRR)
Parteneri Principali: Miss Universe Romania, Residence Hotels, Castel Bran, Leo & Leo, Yacht Magazin, Tal Aviation
Eveniment realizat cu sprijinul: Asociatia Profesionistilor de Turism din Romania (APTR )
Parteneri media: Money Express, Yacht Expert, Romania Libera, Luxury Magazine, Vacante & Calatorii, Business Adviser, Business Point, Event Bazar, Casino, Bloombiz.RO, Travelworld.RO; Infotravelromania.RO; Presalazi.RO, Agentiadepresamondena.RO, alaturi de alti peste 20 de parteneri media

MAI MULTE DETALII pe NOUL SITE : www.kingsholiday.eu

Aventura, indrazneala, adrenalina, experienta extrema…. un mix energizant  caracteristic  scuba-divingului.

Definit drept un sport extrem, adeptii scufundarilor sunt atrasi de o lume in intregime noua, bogata in culori  si populata de vietuitoare in general nepericuloase.
Efortul de a patrunde in aceasta lume cunoscuta de putini cu un echipament special care sa asigure in primul rand aportul necesar de aer, precum si o temperatura placuta si constanta corpului este rasplatit din plin cu o senzatie specifica imponderabilitatii cunoscute doar de astronauti.
Acest sport putin promovat la noi in tara este acum accesibil la preturi avantajoase prin intermediul scolii de scufundari BDODS Diving School.
Pentru a incerca acest sport trebuie sa fii initiat, sa fii insotit de un instructor si sa ti se explice cum se foloseste echipamentul de scafandru in conditii de maxima siguranta. Prima ta experienta subacvatica poate incepe printr-o sesiune “Discovery Scuba Diving”.Aceasta nu reprezinta un curs de certificare, ci este proiectata pentru a-ti oferi o introducere in acest sport interesant.
Daca vei vrea sa progresezi in acest sport, personalul nostru profesional (ce este pasionat de scufundari)  te va pregati pentru scufundari in deplina siguranta in ape deschise. La absolvirea cursului Open-Water (OWD) vei obtine un brevet de scafandru inregistrat de Asociatia Nord-Americana a Instructorilor Subacvatici (NAUI) si recunoscut international.

Cursurile OWD incep din 12 aprilie 2010 si presupun 2 sedinte de pregatire teoretica ce vor avea loc la World Trade Center Bucuresti, 2 scufundari la bazinul Floreasca din Bucuresti si 5 scufundari la Marea Neagra. Pretul cursului este de 850 RON + TVA. La acest cost nu se percep taxe suplimentare.

Scoala BDODS Diving School ofera spre inchiriere si vanzare echipamente de neopren suficient de groase(7mm) astfel incat sa-ti permita o experienta subacvatica placuta in ape cu temperatura intre 8 si 24 de grade Celsius. De o calitate superioara si la cele mai mici preturi de pe piata, BDODS Diving School comercializeaza echipamente de la inventatorul primului set de scuba- AQUALUNG- si de la cea mai experimentata companie de scufundari subacvatice- CRESSI -  ce dateaza din 1946.

Mai multe detalii despre cum poti deveni scafandru pe www.MaScufund.RO
BDODS Diving School participare in cadrul KINGS HOLIDAY – singurului targ de turism recomandat de Miss Universe Romania. Evenimentul poate fi vizitat in perioada 16-18 aprilie la World Trade Center Bucuresti.
Organizatori: BDOBC Business Center si Net Worth Advisory
Partener Oficial: Yacht Club Regal Roman (YCRR)
Parteneri Principali: Miss Universe Romania, Residence Hotels, Castel Bran, Leo & Leo, Yacht Magazin, Tal Aviation
Eveniment realizat cu sprijinul: Asociatia Profesionistilor de Turism din Romania (APTR ) si Europa FM
Parteneri media: Money Express, Yacht Expert, Romania Libera, Luxury Magazine, Vacante & Calatorii, Business Adviser, Business Point, Event Bazar, Casino, Bloombiz.RO, Travelworld.RO; Infotravelromania.RO; Presalazi.RO, Agentiadepresamondena.RO, alaturi de alti peste 20 de parteneri media

MAI MULTE DETALII pe NOUL SITE : www.kingsholiday.eu

Pictor Arthur Verona

Zapada s-a mai topit si vremea frumoasa de sambata m-a facut sa ies la o scurta plimbare prin Bucuresti, sa mai dezamortesc mintea si trupul de atata morocanie, in dorinta de a mai afla cate ceva despre capitala. Am luat ghidul aparut anul trecut la House of Guides si am hoinarit prin centru.

Razvan Voinea

Am plecat de la Romana, mai precis de pe strada Tache Ionescu, numita in memoria unuia dintre fruntasii politici ai inceputului de veac si care incepea cu statuia dedicata-i, opera a sculptorului francez Ernest Dubois, inaugurata cu mare fast in 1931 si demolata in anii comunismului. Nu aceeasi soarta a avut-o monumentul dedicat lui Alexandru Lahovary, aflat la cateva sute de metri, primul obiectiv pe care ni-l prezinta ghidul pe care l-am consultat.

Scolit la Paris, doctor in drept la Sorbona, Alexandru Lahovary cunoaste o cariera de succes, ocupand functii importante in aparatul de stat, fiind ministru in guvernele conservatoare de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Dupa moartea sa, survenita in 1897, Partidul Conservator comanda sculptorului francez Antonin Mercier realizarea unei statui care sa ii perpetueze memoria. Ioana Beldiman, in bine-documentata lucrare de doctorat “Sculptura franceza in Romania (1848-1931)” noteaza : « Lahovary este reprezentat ca orator in picioare, in contrapost, cu mana dreapta intinsa…vesmantul fiind redingota. La baza monumentului, in dreapta, se afla alegoria masculina a Dunarii, dupa tipologia clasica a nudului reprezentand un fluviu, amintind trecatorilor din vestitul discurs al lui Lahovary: “Aceasta Dunare este a noastra, a dus la Mare mai mult sange romanesc decat apa”. In stanga, o alegorie a Romaniei agricole, figura feminina in picioare, in costum national, il omagiaza pe distinsul demnitar ». Banii pentru comanda statuii au fost adunati prin subscriptie publica, ceea ce demonstreza respectul deosebit pentru marele om politic, asa cum a fost cazut si cu alti lideri importanti precum I. C. Bratianu, Lascar Catargiu sau Pache Protopopescu.

Tot in piata Lahovary ne este recomandata Casa Oamenilor de Stiinta, fosta casa a lui Basil Assan, celebrul explorator si comerciant, primul roman care a ajuns in Antartica si care a facut inconjurul lumii. Necunoscut publicului larg (nu am gasit nicio biografie pana acum a sa ori vreo fotografie), Basil Assan este si detinatorul primului automobil din Bucuresti. Aici s-au filmat si cateva scene din “ Supravietuitorul » lui Sergiu Nicolaescu.

Plimbarea noastra continua pe strada Ermia Grigorescu catre Piata Cantacuzino si Gradina Icoanei la intrarea careia troneaza statuia lui Gh. Cantacuzino Rafoveanu (1845-1898), directorul ziarului « Vointa Nationala ». Monumentul, comandat sculptorului francez Ernest Dubois in 1903, a fost inaugurat in 1904. Aceeasi Ioana Beldiman il prezinta pe larg : « Figura feminina in bronz reprezinta Presa, alegorie ce surprinde prin investirea unei tipologii formale traditionale, cu semnificatiile unei institutii moderne. Personajul tine in mana dreapta un condei, iar cu stanga prezinta cartea deschisa a istoriei recente a Romaniei, pe file fiind inscrise nume de pasoptisti deveniti membri ai Partidului Liberal…Eugeniu Carada a fost sufletul realizarii comenzii ». Initial, monumentul a fost amplasat in Piata, dar a fost deplasat in 1930 la intrarea in parc. O intrare care sambata este pazita de jandarmi si politisti, caci urmeaza o procesiune religioasa.

Trec repede prin parc spre Biserica Anglicana. Zambesc cand ajung in fata ei, pentru ca alti pasionati de fotografii sunt acolo si isi fac numarul. Astept sa termine si trag un cadru de ansamblu.

De la Biserica ies spre Dionisie Lupu, nu inainte de a fotografia graffiti-ul de pe Arthur Verona. Imi amintesc de numeroasele festivaluri organizate pe aceasta strada, poate cea mai animata din intreaga capitala, un loc care ar trebui transformat intr-o zona pietonala. Pana sa ajungem acolo, va mai dura putin.

Pe strada Dionisie Lupu ni se recomanda Casa Librecht (actuala Casa a Universitarilor), una dintre putinele cladiri in stil gotic din Bucuresti, ce adaposteste un cochet restaurant.

Privirile imi sunt atrase si de casa de la intersectia cu Maria Rosetii, cu balcoanele iesite, putin ondulate. Aduce putin cu Hundertwasser. De pe strada ce poarta numele sotiei revolutionarului pasoptist C. A Rosetti cotesc la dreapta pe Str. David Praporgescu.

Numele i se trage de la eroul roman din Primul Razboi Mondial, asa cum ne aminteste o placuta amplasata pe casa generalului, cazut vitejeste pe campul de lupta. Imediat dupa casa, gasim un club/bar excellent (Que Pasa) si, la intersectia cu Batistei, intalnim Biserica Batistei, a carei poveste o citim in ghid. As fi vrut sa intru, dar, din pacate, biserica este inchisa si nu pot decat sa fotografiez pietrele de mormant din gradina si dudul vechi de cateva secole.

Pe Jean Louise Calderon se afla un restaurant cochet, cu mancare buna si preturi acceptabile, dar nici de aceasta data savoarea preparatelor nu ma face sa ma opresc.

Ma opresc, in schimb, in fata statuii lui I. L. Caragiale, ridicata vizavi de casa in care a locuit dramaturgul. Un zambet (amar de data asta) ma trezeste putin din boemia plimbarii prin zona linistita. Povestea statuii este desprinsa din ireal: modificata dintr-o statuie care il reprezenta pe Lenin, a fost plimbata intre Teatrul National si locul actual, la cativa pasi de un bloc-turn care incalca orice regula de urbanism prin inaltime si sfideaza orice logica. Daca mai punem ca si un cersetor doarme la cativa pasi de ea si este mazgalita cu graffiti, tabloul este complet. Lipseste doar nea Iancu sa se dea jos si sa transcrie tabloul intr-o satira care cu siguranta ne-ar incanta asa cum o fac nenumarate altele.

Zambetul amar de mai devreme dispare pentru ca intru in schitul Darvari, aflat pe strada cu acelasi nume : dau un ocol lacasului de cult, cufundat in pace sufleteasca cu muzica bizantina se aude pe fundal. Se construiesc chilii noi, iar linistea este “deranjata” doar de toaca de la Biserca Icoanei, care isi cheama credinciosii la slujba. Darvari impresioneaza prin albul perfect in care este vopsit, culoare ce se impleteste canonic cu zapada ce inca nu s-a topit, pazita de brazii din fata chiliilor. Incepe sa se insereze iar mirosul lumanarilor si sunetul de toaca parca nu sunt din Bucuresti, ci de undeva dintr-un schit din munti.

Vraja dureaza insa putin. Intors la strada, trec pe langa Biserica Icoanei, unde credinciosii asteapta sfintirea icoanelor si cuvantul primarului sectorului. Fata de linistea Darvariului, Biserica Icoanei freamata si ma indeparteaza. Voi veni cu alta ocazie, negresit, insa acum nu e loc de vizite sau de rugaciune.

Ma indrept spre Scoala Centrala, monument de arhitectura de la inceputul veacului, ce probabil va fi mascat de construirea unui bloc-turn. NU pot sa nu imi ascund un sentiment de furie : in loc sa participe la sfintirea de icoane, le-as sugera autoritatilor sa sfinteasca un loc liber si sa nu il inece cu turnuri de « rea-credinta ».

Revin in Piata Icoanei si intru in Parcul Ioanid, rebotezat nu de mult Parcul Ion Voicu, in memoria marelui violonist. Cine vrea sa cunoasca mai indeaproape « Lotizarea si Parcul Ioanid » ii recomand cu placere cartea Cristinei Woinaroski. Autoarea prezinta pe larg cladirile construite la inceputul secolului trecut un model extraordinar de convietuire, unde bunul-gust arhitectural se impleteste cu cel al design-ul interior pentru a modela unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucuresti. Semn ca se poate. Din pacate bustul lui Ion Voicu, cu soclu de gresie sparta ma readuce cu picioarele pe zapada si termin turul cu o nota de tristete  in Bulevardul Dacia, de unde ajung repede la metrou la Romana. Ma uit la ceas si vad ca nu a durat mai mult de 90 minute. Revin saptamana viitoare.

Bibliografie:

Bucuresti si imprejurimi. Ghid turistic, Editura House of Guides, 2009

Ioana Beldiman, Sculptura franceza in Romania (1848-1931),  Editura Simetria, 2005

Cristina Woinaroski, Lotizarea si Parcul Ioanid, Editura Simetria, 2007

Ascunsa printre dealurile din nord-estul Romaniei, se afla una dintre cele mai frumoase manastiri-cetate din Moldova, manastirea Probota. Am cunoscut-o pentru prima data acum 14 ani,  pe vremurile cand abia au inceput lucrarile de resturare sub egida UNESCO. Atunci slujbele se faceau intr-o bisericuta din lateralul bisericii principale in care abia incapeau probotenii, satenii din satul Probota, daramite vizitatorii. Imi amintesc frumoasa slujba si autenticul simtamant de intelegere si respect pe care l-am simtit intre participanti. Nu e de mirare ca probota inseamna in slavona infratire!

In vara ce a trecut am hotarat sa revizitez manastirea. La capatul unui drum plin de gropi ce leaga Dolhasca de Probota, am regasit aceasta superb lacas. Fiind oarecum izolata de restul manastirilor din Bucovina, manastirea Probota nu avea nici un vizitator in acea dupa-amiaza calda de august. Intrand pe poarta ce face parte din zidul de aparare am descoperit o curte interiora linistita, cu gradina de trandafiri, cu meri imensi la umbra carora erau cazute mere numai bune de mancat, cu alei din piatra, cu vestigii medievale in partea stanga iar in centru cu o biserica semeata.

Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Probota a fost ridicata in 1530 pe locul ce a fost ocupat de o biserica de lemn din 1398 cu hramul Sfantului Nicolae. In 1964 manastirea in care au vietuit dintotdeauna calugari, s-a desfiintat, devenind biserica de mir. In 1991  s-a reinfiintat ca manastire pentru calugari iar in 1994 a fost transformata in manastire pentru calugarite, forma sub care exista si astazi.

Constructia bisericii ca plan si pozitie se aseamana cu biserica manastirii Neamt. Biserica este zidita in plan treflat, cu interiorul compartimentat in altar, naos, camera mormintelor (gropnita), pronaos si pridvor, despartite prin ziduri de piatra, cu usi de comunicare intre ele. Edificiul are o turla octagonala deasupra naosului, luminata prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este strabatut de cate doua mari ferestre gotice. Postamentul bisericii este din piatra cioplita iar fatadele sunt impodobite de un rand de  firide ce inconjoara biserica sub cornise.

In biserica se afla 21 de pietre funerare, realizate intre 1464-1640. Pietrele sunt din marmura alba decorata cu elemente accentuat vegetale, inovatie pentru sculptura secolului XVI. Aici sunt ingropati: Petru Rares, Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare si Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares.

Pictura interioara, datand din anul 1532 si restaurata de curand, a descoperit o iconografie originala. Judecata de Apoi, din pridvor, este introdusă pentru prima data in Moldova de egumenul manastirii, carturarul Grigorie Rosca. Tabloul votiv  ce reprezinta pe Petru Rares, fiul sau Ilias, adolescentul Stefan,  doamna Elena si alti doi copii ai lui Petru Rares, chiar daca a suferit interventii in jurul lui 1550 si in 1844, este unic datorita felului in care a fost reprezentat Hristos primind modelul bisericii din mainile voievodului – iesind din nori si nu pe tron. Acest tip  compozitie este atipic rasaritului crestin din acea perioada dar este intalnita in occident. Un alt element interesant este faptul ca imaginea fetei lui Ilias a fost innegrita mai tarziu si numele sau a fost sters ca un act de “damnatio memoriae” dupa ce acesta a trecut la islam.

Probota a fost printre primele manastiri moldovenesti cu pictura exterioara. Din pacate aceasta nu a rezistat trecerii timpului. Unele urme, Imnul Acatist si Arborele lui Ieseu, scot insa in evidenta eleganta desenului moldovenesc.
Biserica si curtea interioara sunt protejate de ziduri inalte de 6 metri si cu lungimi de aproape 90 de metri. Inspre est, la cele doua extremitati ale zidului exista doua turnuri de aparare. Poarta de acces principala se afla la mijloc. Zidurile sunt construite din piatra de rau de un metru latime. Clopotnita se afla la nord-vest de biserica unde se pastreaza si casele domnesti restaurate de curand.

Manastirea Probota este situata la 51 km sud-est de Suceava, in apropierea soselei Suceava-Dolhasca-Pascani, la 27 km nord de Pascani si la 7 km sud de comuna Dolhasca.

Autoritatile locale incearca sa valorifice potential turistic al manastirii Probota. Complexul Muzeal Bucovina a finalizat un proiect al unui muzeu care urmeaza sa fie construit in incinta manastirii si care va cuprinde piesele descoperite in urma sapaturilor arheologice – tesaturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, vesminte (sec. XVIII). In acelasi timp, Consiliul Judetean Suceava a aratat ca pentru a creste numarul de turisti care viziteaza aceasta manastire s-a demarat un proiect de modernizare pe fonduri europene a drumului judetean Dolhasca – Probota.

Manastirea Probota este un prilej de reflectare pentru cei ce apreciaza istoria, arhitectura si pictura si de reculegere pentru crestinii ortodoxi. La manastire au lucrat carturari precum Gheorghe Movila, Teodosie Barnovschi si mitropolitul Dosoftei, artisti anonimi de un talent extraordinar au ridicat-o si au impodobit-o iar restauratorii UNESCO au redescoperit publicului acest monument si casa de rugaciune de valoare inestimabila.

“Orice calatorie, afara de cea pe jos, e dupa mine o calatorie pe picioare straine; a avea la indemana un tren, roatele unei trasuri sau picioarele unui cal inseamna a merge sezand si a vedea numai ceea ce ti se da, nu insa si tot ce ai voi”

Calistrat Hogas – Pe drumuri de munte

Este iarna peste tot, in jurul si deasupra noastra. Ninge constant de cand am intrat in traseu de la Chiril de pe valea Bistritei, iar pe jos stratul de zapada capata consistenta cu fiecare metru pe care-l castigam in altitudine.

De data asta am plecat doar trei pe Rarau. Ramiro, Stefan si cu mine. Vremea, dar mai ales faptul ca, cu doar trei saptamani in urma mai fusesem aici ii facusera pe multi sa ramana acasa ori sa se indrepte spre alte poteci.

Azi ne propusesem sa ajungem plecati din Chiril (725 metri) pe platoul Raraului, iar acolo sa dormim la una din stanile din zona. Marcajul este punct albastru pana la schitul Rarau, dupa care se poate continua pana la motel sus, pe triunghi galben. Un traseu usor cu o diferenta de nivel de 800 metri care in 3-4 ore te duce direct din civilizatie in mijlocul naturii. Mergem repede pana la schit, de acolo o luam pe marcaj si dupa doar un kilometru hotaram ca a sosit si vremea noastra, parasim stalpii de inalta tensiune si o luam direct in sus dupa gps. Ninge, vizibilitatea scade si vantul ne ia in primire, rafale puternice aproape ca ne pun la pamant ori ne fac sa mergem precum niste melci, mai mult cu spatele. Cu mana aproape inghetata pe gps merg primul. Incet, pentru a nu ne distanta prea mult unul de celalalt, intre noi distanta fiind de maxim 30 de metri.

Aveam salvat pe gps doar un punct, cel al locului de campare unde se afla stana. Restul traseelor erau din Ceahlau, unde fusesem ultima data.

Cagula de pus pe fata e in rucsac, iar ochelarii de protectie sunt deja inghetati. Vantul sufla puternic, dar macar nu mai avem de urcat. Avem deja putin mai mult de trei ore de cand am plecat si in curand ar trebui sa ajungem. Afara e iarna si in curand intunericul va fi la el acasa. Toate ca toate, dar sa ajungem la stana inainte de lasarea serii. Odata ce vom intra nu vom mai fi in bataia vantului, iar frigul nu-l vom mai simti atat de aspru. Singura problema momentan e vizibilitatea redusa; caut sa mergem cat mai repede si setez scara gps-ului la 30 de metri. Imi spune ca ar mai fi vreo 60 de metri pana la stana, punctul e introdus corect, cu mana mea, dar inca nu se vede nimic in vijelia de afara. Metrii pana la destinatie se reduc simtitor, merg doar cu ochii pe display si doar uneori ii mai ridic insa fara rezultat.

In sfarsit respir usurat, undeva in fata se vede ca o naluca stana pe care o cautam de jumatate de ora. Daca nu am fi avut gadgeturile tehnologiei moderne ne invarteam mult si bine in jurul ei, caci mai degraba o nimeream cu un bulgare de zapada decat sa o vedem.

Insa nu e stana noastra, a noastra era parca mai primitoare, mai curata si cu lemne pregatite de data trecuta (stiam ca o sa revin curand pe aici). Doar ca greul a trecut; luam o mica pauza cat sa ne tragem sufletul dupa care o luam pe curba de nivel spre cea de-a doua stana, deja “stana noastra”. Chiar si fara vizibilitate ne descurcam repede si intr-un sfert de ora am ajuns acasa. Pentru noi e cea mai frumoasa casa pe care ne-am dorit-o vreodata; pentru altii poate o vila in Malibu ori pe Coasta de Azur. Pentru noi cateva scanduri si un acoperis deasupra capului, un izvor ori iarna un ceaun de zapada pe care sa-l punem la topit sunt cele mai dragi lucruri care ni se pot intampla.

Ne scuturam de zapada ce a inghetat pe noi si ne pregatim sa ne schimbam cu alte haine uscate din rucsac. Pana aici am facut putin peste patru ore in conditii de iarna si vizibilitate zero, ajutati de ochiul calauzitor si vigilent, gps-ul.

O mica sedinta tehnica si hotaram ca la frigul care e afara (cam -14⁰ C) si la ceasul ce nu arata inca ora 17⁰⁰ lemnele ramase de data trecuta nu ne vor ajunge. Asa ca trecem la lucruri administrative. Caram lemne pe care le taiem si le bagam inauntru. Crengi sau butuci grosi, ramurele numai bune de aprins focul ori crengi cazute pe jos in bataia vantului si ascunse in zapada, toate isi gasesc intrebuintare.

Izvorul ce-l stim e inghetat bocna asa ca odata aprins focul si dezghetate inimile incepem sa adunam zapada ce s-a asternut pe acoperisul stanii. Si caram atat de multa … cu atat mai multa cu cat focul incepe sa incalzeasca stana. Fara a fi facut un calcul stiintific, cam de 5-7 ori mai multa zapada ca si volum comparata cu cantitatea de apa rezultata. Depinde si de zapada, a noastra era afanata si proaspat cazuta.

Si cum orice treaba trebuie gandita temeinic, hotaram ca primul lucru ce-l vom manca e o supa fierbinte. Carasem de data asta (traseul fiind mai scurt, nu foarte dificil tehnic si cunoscand in general locurile) lucruri pe care cu alte ocazii nu le-am fi pus in rucsaci: asa ca cei patru cartofi, doi morcovi, cepele de rigoare plus sfecla rosie luata din beci de la mama de acasa intra in vizorul nostru. Ati mancat vre-odata supa din zapada topita cu toate minunatiile de mai sus, plus cateva supe instant impreuna cu o mana de fidea in intunericul noptii, dar la lumina flacarilor unui foc intr-un peisaj feeric (noi asa l-am simtit chiar de era intuneric afara) si la aproape -15⁰ C?

In fine, supa a iesit multa si cum nimic nu se arunca aici, mancam cam cate trei castroane de om. Ar fi trebuit sa fie felul doi, dar trecem direct la o cana de vin fiert cu multa scortisoara si piper, alaturi de cateva feliute de sunca prajite fie pe pietrele incinse din care facusem vatra focului fie direct pe jarul incins.

De ceaunul cu ceai v-am spus? Cel mai bun ceai tot pe munte se bea, facut la fel din zapada topita, cu multa lamaie, cateva coji de portocala si (de data asta, experimental) doua batoane de scortisoara. Nu ne-am lasat pana ce nu l-am baut pe tot!

Povesti de munte, amintiri si povete pentru cei mai noi din grup in ale muntelui, priviri trase cu coada ochiului la termometrul ce-l pusesem afara si care scade incontinuu, combinate cu o muzica in surdina de la telefon sunt si fac deliciul serii.

Ne bucuram ca suntem in stana, caci de am fi fost nevoiti sa intindem cortul in vijelia ce s-a starnit afara nu ne-am mai fi simtit asa de confortabil. Suntem doar trei, asa ca cortul ce l-am carat cu noi are loc sa se desfasoare in stana, asa cum mai facusem si cu alte ocazii, in alti munti.

Inainte de a intra la somn inchidem usa stanii (pana atunci ramasese deschisa pentru a putea respira si aer curat nu doar fum si cautam sa ne strangem tot bagajul insirat te miri pe unde si a-l baga in cort. Daca nu dimineata totul ar fi fost inghetat bocna.

E asa de bine si cald in sacul de dormit. E cald si in cort, diferenta de temperatura dintre interiorul stanii si interiorul cortului e cam de 15 grade. In favoarea cortului …

Pentru a doua zi (duminica) ne propusesem sa coboram spre Campulung Moldovenesc prin Munceii Insirati ai Raraului, dar cum somnul a fost dulce si calduros, trezindu-ne mai degraba spre amiaza decat odata cu cantatul cucosilor (de munte sau nu) hotaram instantaneu sa coboram prin cheile Moara Dracului. Rezervatie naturala, cheile sunt pe cat de scurte pe atat de spectaculoase. Lungimea lor de aproape 80 de metri le fac mici si usor de trecut. Inaltimea peretilor de pana la 30-40 metri cat si portiunile inguste de pana la 3 metri le fac insa spectaculoase.

Dimineata mai alimentam focul cu cateva lemne doar pentru a mai topi ceva zapada pentru un ceai fierbinte cu multa lamaie. In curand apar si alti doi prieteni ce au stat la statia meteo si purcedem la drum. Traseul pleaca chiar din fata stanii in care am dormit asa ca odata ivita prima fereastra de vreme buna incepem coborarea.

La inceput putin tematori (caci iarasi nu vedem decat pana intr-o suta de metri in fata, apoi din ce in ce mai rapizi odata intrati in padure si cu poteca si semnele de marcaj mai bine conturate pierdem repede altitudine. De pe la 1450 metri la cat eram in stana ajungem la 1100 metri cam intr-o ora. E zona in care daca nu stii bine traseul e posibil sa te pierzi. In fata noastrs e o gospodarie de la cosul careia iese fum. Semn ca e locuita, mai ales ca doi dulai ne intampina plini de elan muncitoresc. Acum cativa ani in zona asta pierdusem cam o ora pana sa prind traseul, acuma, avand avantajul experientelor trecute tinem dreapta si in curand reintram in padure. Pe copaci semnele de marcaj (cruce rosie) sunt bine aplicate asa ca dupa inca trei sferturi de ora ajungem in chei.

Impresionante si in acelasi timp schimbate de la ultima trecere pe aici, in urma cu vreo patru ani. Podetele din lemn au fost luate de viituri asa ca pentru a nu “intra la apa” trebuie sa ne strecuram cu grija. Stanga, stanga, dreapta sus, urcare, coborare si aproape am iesit. Traversarea nu e grea, insa iarna nu-i ca vara. Daca vara iti mai permiti sa-ti uzi pantalonii ori bocancii din picioare, acum asta ar echivala cu inghetarea aproape instant a echipamentului. Deci trebuie doar un pic de atentie. Atenti cu noi si cu picioarele noastre pentru ca nu cumva gheata sa ne joace feste.

Iesim in curand din chei intregi si doar cu un obiectiv putin murat.

Urmeaza un drum lung pe Valea Caselor cam de 5-6 kilometri. Mergem repede, chiar foarte repede caci ne dam seama ca si pana aici ne-am miscat foarte bine si e posibil sa nu pierdem celebra pizza din centrul orasului cu putin noroc. Aproape ca zburam si cu putin noroc in fata liceului militar prindem un autobuz care ne lasa exact in centrul orasului. O luam aproape la fuga spre gara (ieri noaptea s-a schimbat si mersul trenurilor) si dupa ce ne cumparam biletele de tren ne ducem spre locul nostru in care servim semicina de seara.

Cabana meteo si Pietrele Doamne

De la stana noastra pana la autobuz/sosea am facut cam trei ore mers destul de repede, asa ca mai avem timp si de a savura o mancare gustoasa. Dupa care in tren si spre casele noastre, caci a doua zi urma sa ne impartim fiecare la locul de munca. Pana cand? Probabil pana la urmatoarea iesire.

In incheiere cateva sfaturi ori remarci de care ar trebui sa tineti cont atunci cand mergeti pe munte.

Nu e bine sa va aventurati neechipati pe trasee montane pe care nu le cunoasteti sau fara a avea macar pe cineva cu experienta alaturi de voi. Multe accidente sau probleme care se semnaleaza pe munte sunt doar din vina turistilor.

Nu uitati, studiati vremea probabila de acasa inainte de a va aventura pe munte. Se zice ca mereu timpul probabil este bun, cine greseste e turistul care nu si-a luat toate masurile pentru a-si duce la bun sfarsit iesirea/excursia.

Muntele poate fi comparat cu o biserica; intrati cuviinciosi si respectuosi si iesiti la fel de pe munte. Si fiind frate cu romanul (muntele sau codrul), nu uitati ca la intoarcere sa va carati si deseurile, ambalajele ce le-ati facut. Daca o cutie sau o caserola plina o puteti cara in spate la urcat e foarte normal sa o puteti cara si la coborare mai ales ca este goala.

Fiti respectuosi cu cei ce-i intalniti pe poteci; poate va veti intalni cu oameni ce urca pentru prima data pe munte sau cu adevarati cunoscatori ai locurilor. Salutati si dati “buna ziua”. E un semn simplu de respect care nu costa nimic, dar poate oferi mult.

Priviti, simtiti si admirati muntele. Pericolele pot fi evaluate dinainte daca aveti experienta, daca nu ascultati-i pe cei mai experimentati din grup. Daca nu ascultati oamenii cu care va intalniti pe poteca ori sfaturile Salvamontului.

Nu apelati pentru orice lucru marunt la serviciul Salvamont. Multi de acolo fac asta din dragoste si pasiune pentru a putea salva pe cineva cu adevarat aflat la greu. La greu inseamna mai ales situatii disperate, de viata si moarte. Inainte de a forma numarul magic al Salvamontului, ar fi bine sa va intrebati din a cui vina va aflati la greu … de cele mai multe ori raspunsul e “din vina mea sau a inconstientei/bravurii mele”.

Pana data viitoare, mergeti si iubiti, respectati muntele.

Numai de bine!

Salina beneficiaza de baza de tratament si recuperare destinata celor cu afectiuni respiratorii, terenurile de minigolf si bowling si un debarcader subteran din minele Terezia si Rudolf. Turistii pot admira întreaga panorama dintr-un lift modern, care coboara la o adancime de 80 de metri. Obiectivul a beneficiat de finantare europeana nerambursabila în cadrul Programul PHARE CES 2005, prin proiectul “Cresterea atractivitatii turistice a zonei cu potential balnear – Lacurile Sarate – Zona Durgau – Valea Sarata si Salina Turda”.
Lucrarile au început în anul 2008 si au o valoarea totala de 5.807.120 Euro, din care 950.000 Euro, contributia Consiliului Local Turda. Proiectul a avut în vedere lucrari de amenajare a infrastructurii turistice si balneare, cresterea potentialului lacurilor sarate, crearea unei legaturi directe între Salina si Zona Durgau-Valea Sarata. Primele lucrari miniere pe amplasamentul actualei saline dateaza din 1690. In anul 2000 zona a fost declarata rezervatie naturala de interes national, considerata un muzeu de istorie a mineritului de sare.

Sursa: http://www.turism.gov.ro