Umbrele inserarii coboara peste Iasi. Este o seara de duminica linistita sau poate mai bine spus amortita! Zapada nu s-a depus decat ici colo iar pe asfalt fulgii topiti s-au transformat in balti si noroi, ce se prind de talpile papucilor facand parca si mai greu de suportat vremea de afara. La chioscurile de ziare s-au adunat mai multi trecatori ce tin intre palme, infrigurati, cafeaua cu gust salciu, a carei singura calitate este aceea de a te incalzi un strop. Pe strada uda si murdara masinile orbecaie in faruri palide si zgomot taraganat. Nu, nimic din toate acestea nu induc in mine vreun sentiment de piosenie chiar daca in mai putin de doi pasi voi trece poarta manastirii! Ma gandesc intr-una la ciocolata calda cu aroma de scortisoara si portocale! Se aude semnalul tramvaiului care da de stire ca o ia la fuga din statie. De geamul inghetat se lipesc fete de oameni plictisiti cu privirile pierdute. Oare de ce am impresia ca visam cu totii in aceeasi directie: catre o zi calda si insorita de vara care sa ne trezeasca din aceasta amortire trupeasca si sufleteasca!? A, imi cer scuze, am uitat sa va spun ca ma indrept catre manastirea Golia!

Va veti intreba poate, ca de vreme ce nu e pic de entuziasm in mine, atunci de ce am mai pornit din casa la drum? Ei bine dragii mei, din pura curiozitate! Si se pare ca de asta data curiozitatea a fost mai puternica decat gerul de afara! Si am sa va explic imediat si de ce. Ei bine, am auzit eu ca la manastirea Golia exista o icoana facatoare de minuni… Desigur veti spune voi: inca o icoana facatoare de minuni! Nu spun nu! Insa aceasta are ceva aparte.
In timp ce ma indrept cu pasi repezi catre usa de lemn a bisericii nu pot sa nu observ cum zidurile reci de piatra ale manastirii se ridica in umbrele noptii. Descifrez o atmosfera de insingurare si cumva este ceva atat de familiar si linistitor in acest pesisaj. Aerul rece si norii grei de iarna, latratul unui caine care se aude in departare, zapada care s-a asternut ici colo, tacuta, ingandurata, murdara, turla bisericii ce se ridica inspre cer, peste care cern fulgii usor si lin, lumina slaba ce se intrezareste pe fereastra usii de lemn a manastirii, zgomotele orasului care razbat slabe de dincolo de zidurile de piatra… Iata un peisaj pe care ma intreb cum ar putea  si daca ar putea un pictor sa il redea vreodata! “Iti spun eu, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Golia chiar face minuni! Scriu biletele ori de cate ori am nevoie de ceva, si puff, minunea se petrece! Crede-ma chiar functioneaza! E ceva…” Imi rasuna in minte vocea prietenei mele, in timp ce pun mana pe clanta sa deschid usa. Ma intampina  un scartait prelung, ce face sa tresara un preot  care pare-mi-se la prima vedere, e un pic cam adormit in barba lui lunga si stufoasa… Ma izbeste un aer caldut care imediat imi patrunde in corp si un miros de biserica! Stiti voi: miros de lumanari ce ard, pe care nu le vad dar le aud cumva sfaraind, mirosul flacarii ce palpaie si a lacrimilor de ceara prelinse, miros de lemn, de sfinti pictati pe icoane, de piatra, de covoare vechi si de praf. Preotul tine slujba! E ora vecerniei si cativa din credinciosi stau in genunchi cu capetele plecate pe-o parte si chipurile transfigurate. Ma gandesc cu durere ca daca preotul slujeste, ei bine, ciocolata mea calda mai are de asteptat, asa ca iau un loc si incerc sa imi fac rabdare ca slujba sa se termine. Si incet, incet, mirosul ademenitor de ciocolata cu aroma de scortisoara si portocale dispare, se dizolva si parfumul lumanarilor si a aerului cald ma dezmorteste. Incep a simti cum un val de caldura si lumina mi se perinda prin corp si incet incet se pare ca si-a gasit in sfarsit in mine chemarea celor sfinte!

In timp ce incerc sa ma las prinsa de atmosfera, ochii mei se plimba pe peretii manastirii. In realitate caut icoana cea minunata si incerc sa o disting dintre toate. Imi amintesc cele recent citite despre manastire, mai exact cuvintele scrise de Paul de la Alep despre icoana. Si anume ca este foarte veche si e o adevarata opera de arta. ”In jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale Acatistului Maicii Domnului; mainile si bratele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna Ecaterina, sotia lui Vasile Lupu, a cheltuit mult in cinstea icoanei, caci fiul ei, voievodul Stefan, cazand bolnav de boala grea , a fost adus inaintea acestei icoane si pe data s-a vindecat. In cinstea acestei icoane arde neincetat o candela de argint aurit. ”Cu acestea in minte stau si ma intreb cat de greu poate sa-i fie unui nedat al bisericii- asa cum sunt eu- mai degraba un vanator de miracole la nevoie decat o credincioasa, sa depisteze minunea! Ce-i drept nu imi iese din prima. Si cad din nou pe ganduri. Se pare ca legenda sau istoria spune ca Vasile Lupu avusese un prim baiat nascut schilod. Drept urmare, nu putea mosteni tronul. Insa Dumnezeu s-a induplecat la rugaciunile sale si a doamnei Ecaterina si le-a daruit inca un fiu, pe Stefan. Drept multumire a fost construita o biserica, actuala biserica!

Episcopul Melchisedec consemneaza ca la icoana facatoare de minuni de la Manastirea Golia veneau inca din cele mai vechi timpuri epilepticii si alienatii, mai cu precadere. Nu pot sa nu-mi stapanesc un zambet in timp ce imi caut cu degetele prin buzunarul gecii biletelul cu lista de cerinte pe care am intocmit-o cu multa piosenie, pe care sunt destul de hotarata sa-l “uit” la icoana Maicii Domnului. Rasuflu usurata cand dau de el ratacit printre niste resturi de bilete vechi compostate si un bon de cumparaturi cine stie de cand uitat!

Nu e prima data cand vin la Golia! Acum multi ani am avut de facut un proiect la istorie despre o manastire pe care o consideram noi de suflet. Ei bine… motivul pentru care am ales atunci manastirea Golia este unul personal si nu il voi dezalui, in schimb ce va voi dezavalui mai departe sunt cuvintele preotului, care la vremea respectiva mi-a facut o scurta prezentare a manastirii, citandu-l pe Miron Costin. Am preferat intotdeauna sa mi se povesteasca despre ceva decat sa dau “search” sau sa “googalesc” cum se spune mai nou. E mai autentic, spun eu, si mai din suflet si cumva, informatia se stocheaza altfel, atat in minte cat si in inima. Se pare ca Vasile Lupu “din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, om cu hire inalta si imparateasca, mai mult decat domneasca” a zidit multe manastiri, printre care si manastirea Golia de la Iasi, “peste toate manastirile aice in tara mai iscusita”. La inceput biserica se numea Inaltarea Domnului si a fost ctitorie a logofatului Ioan Golia, fiind refacuta de catre domnitorul Vasile Lupu intre anii 1650-1653, terminata de fiul acestuia, Stefanita Voievod la 1660.

Continui sa stau chiricita intr-un colt. Nu imi mai este frig, doar ca acum m-a cuprins o toropeala si o senzatie de bine si lene. Atat de lene ca nici nu-mi vine sa ma misc pe o parte sau pe alta. Si ma gandesc eu ca nu sunt intr-o biserica oarecare. Pana la urma ma aflu in lacasul despre care insusi tarul Rusiei, Petru cel Mare spunea candva ca acesta constructie monumentala imbina trei feluri de mestesuguri: “lesesc, grecesc si moschicesc”. Caut informatii printre amintiri. Stilul moschicesc se regaseste intre trasaturile arhitecurii rusesti, cel grecesc in trasaturile celei bizantine si cel lesesc e reprezentat de Renasterea de caracter baroc, raspandita atunci si la noi, ca de altfel in toate tarile din Europa.

Ochii ca mi se plimba in continuare pe pereti. Dar de asta data nu e vorba de plictiseala, ci e curiozitate amestecata cu admiratie.  Desigur pictura este refacuta in mai multe randuri si putine fresce originale mai sunt pastrate la ora actuala. Iar in anul 1943 s-au descoperit doua fragmente de pictura  din vremea lui Vasile Lupu. Este vorba despre o scena Deisis si glorificarea Sfintei Fecioare. Imortalizati pe peretii bisericii sunt si Vasile Lupu cu chivotul noii biserici, Ecaterina Doamna si copii lor: Stefanita si Ruxandra si egumenul Gherasim sub care s-a reusit restaurarea din secolul XVIII. Ochii mi se rotesc de pe tavan apoi pe peretii bisericii si imi cad peste o batrana cu broboada pe cap, stand cu fata usor aplecata intr-o umila si profunda stare de concentrare. O  invidiez! Eu nu reusesc sa ma cocentrez nici 10 secunde.

Caut cu privirea mormintele, caci din cate imi amintesc in coltul de sud-vest al pronausului, pe locul de inhumare al primilor ctitori; Ioan Golae si Ana, se afla sarcofagul de marmura al Sultanei, sotia lui Constantin Racovita. Demne de amintit sunt si pietrele funerare pe care sunt gravate pentru eternitate numele Ecaterinei Bucioc despre care se crede ca a fost sora doamnei Teodosia- prima sotie a lui Vasile Lupu- ,al Ecaterinei sotia lui Velicio Costin, al Samrandei Mavrogheni sotia lui Scarlat Calimachi. Tot aici se afla inhumate si ramastitele pamantesti ale cneazului Potemkin cat si a primului domn pamantean, dupa fanarioti, Ioan Sandu Sturza.
Golia nu este doar lacas de reculegere sufleteasca… Este un sanctuar care adaposteste pagini din istorie, istorie ce isi odihneste acum umbra aici, sub zidurile de piatra ale manastririi.

Ma indrept cu pasi timizi catre icoana facatoare de minuni. Am biletelul pregatit. Ma opresc in fata ei si cu mainile inca inclestate in buzunar nu reusesc sa fac nici o miscare. Am senzatia ca toti sfintii acestia pictati pe peretii bisericii se uita catre mine cu un soi de ironie. Asa ca ma multumesc sa fac o cruce si ma indepratez. Nu am fost niciodata tipul credincios, dus la biserica, asa cum se mai spune in popor. Astfel ca ma simt stangace in astfel de locuri. Am senzatia ca si preotul s-a oprit din slujba pentru ca stia ce tocmai ma pregateam sa fac si ca acum urmeaza sa-mi tina morala. Dar picturile bisericii tremura in focul lumanarilor si o liniste calda domneste peste tot. Dandu-ma inapoi cativa pasi, tiptil, ca un copil ce tocmai s-a razgandit sa faca o boacana, ma hotarasc sa imi iau la revedere de la Batran si-l salut facandu-mi o cruce mare. Ma simt amortita inca de caldura care mi se strecoara in vene si pare-mi-se ca toarce in mine asemeni unui motan rapus de moleseala, la gura sobei. Mai bine ies. Mai arunc inca o data o ultima privire. Interiorul, traditional moldovenesc, contrasteaza cu fatadele clasice, repetand impartirea de la Trei Iererhi dar cu absidele laterale inecate in zid, cu cafas in tinda- de altfel o raritate in Moldova sec. al XVII-lea.

Frigul ma izbeste din plin cand deschid usa. Umbrele serii au inghitit de tot manastirea care acum pare scufundata intr-un somn adanc, inghetat. Si ma gandesc: inserarea pare a-i fi piatra de mormant manastirii. Ma pregatesc sa scot aparatul. Nu pot pleca fara cateva poze, desi degetele mi-au amortit de ger in secunda in care le-am scos afara din buzunarul gecii. As intra oricand din nou inauntru. Cred ca nicodata nu am fost atat de dornica ca acum sa intru intr-o biserica.

Si in timp ce imi pregatesc aparatul pentru poze, incercand sa gasesc cel mai bun unghi, imi vin in minte cuvintele lui George Calinescu: ”Biserica Golia scoate efecte de umbra si lumina din elemente clasice si aspectul de opera in stilul Renastere e izbitor. Biserica e de piatra alba, ferestrele au pilastri mici si frontoane triunghiulare si semicirculare, toata biserica se sprijina afara de pilastri falsi cu capiteluri corintiene foarte bogate incat totul da un  placut efect de frunzis marmorean peste care sta cornisa cu modiglioni. Sus, turle de diferite dimensiuni, stau pe trei trepte de tambururi, totul fiind ornamentat de asta data oriental, cu firide oarbe, in trefla, in ogiva, in arc oriental ce strajuiesc aceasta fantoma alba, plina de fantezie.”
Casa cu coloane din secolul al XVIII-lea in care a locuit temporar diaconul Ion Creanga- cel pus mereu pe sotii-abia abia se intrezareste printre umbrele noptii.
Ma simt nu ca in interiorul unei manastiri ci ca intr-o cetate. Probabil si din cauza zidurilor care o inconjoara. Sunt ziduri inalte de aparare, prevazute cu turle ridicate in anul 1667. Turnul clopotnita sau “micul turn rasaritean” al Goliei, inalt de 30 de metri cu 120 de trepte, refacut la 1900, despre care Paul de Alep spunea ca: ”nu are pereche in toate aceste tari prin inaltime, largime si maretie”- este locul in care la sfarsitul secolului al XIX-lea , un pompier supraveghea orasul pentru a da alarma in caz de incendiu. Turnul Goliei este cea mai veche constructie arihtecturala din Iasii secolului al XVI-lea. El a servit candva drept inchisoare ocazionala in jurul anului 1705 mai precis, apoi si-a jucat rolul de adapost in timpul ciumei din 1819 dar si in vremea asediului din 1821 pus la cale de trupele lui Ian Sobieski.

Mainile imi tremura pe aparatul de fotografiat. In timp ce imortalizez zidurile manastirii nu pot sa nu ma gandesc la istoricul ei zbuciumat. Toate manastirile au in comun un trecut zbuciumat ca si cum ar vrea sa ne reaminteasca in permanenta ca intotdeauna calea spre iluminare este una ticsita de obstacole si vicisitudini. Ei bine, la vremea cand domnitor era Grigore Ghica, mai exact in anul 1738, un puternic cutremur a inghitit mesterii adusi sa repare urmele incendiului de pe vremea lui Constantin Mavrocordat. La 1838 vechea pictura a manastirii s-a degradat. Cativa ani mai tarziu, la 1940, are loc din nou un puternic cutremur care distruge din nou manastirea, reparatiile pentru refacerea ei incepand in 1943. Pana la secularizarea din 1863, Manastirea Golia s-a aflat sub control grecesc. Biserica parohiala intre 1947-1992, Golia devine ulterior manastire misionara.
Candva, mitropolitul Veniamin Costachi si-a dorit  sa infinteze o scoala aici in aceasta manastire insa dorinta acestuia nu s-a realizat. Insa rolul cultural al Goliei se implineste astazi prin Institutul Cultural–Misionar Trinitas: editura-tipografie-radio. Postul de radio Trinitas transmite inca din primavara anului 1998 pe frecventa 92,70 MHz, 24 de ore din 24!
Degetele imi sunt deja inghetate. Abia de reusesc sa imi asez in husa aparatul. Hotarat: nu mai rezist! Cam asta a fost pentru azi intalnirea mea cu Dumnezeu.
Ies cu pasi grabiti pe portile bisericii. In fata mea statia de tramvai din Tg. Cucului este si ea amortita, ca si cum tramvaiele au inghetat undeva departe si nu mai pot ajunge la destinatie. Nu m-ar mira. Atat de frig ce este afara. Mi se pare chiar ca daca ascult mai bine, pot auzi pietrele din zidul manastirii trosnind, trosnind de frig.
Aproape ca nu mai merg, ci alerg. Nici ciocolata calda cu aroma de portocale nu ma mai consoleaza acum, desi pe bulevardul Independentei sunt destule cafenele. Nu vreau decat sa fiu in masina si atat. Las in urma manastirea care pare ca ma urmareste prin turlele ei cu o privire trista, adormita. Ma petrece cu parere de rau! Parca stie ca prea curand nu imi va mai simti pasii. Si in goana mea, imi trece prin cap legenda manastirii Golia. Se pare ca fu ridicata din dragoste de catre boierul Ion Golae pentru orfana Ana, pe care voia sa o cucereasca. Aceasta a jurat ca se va casatori doar cu acela care va fi capabil sa contruiasca un adapost viabil contra frecventelor atacuri ale vecinilor. In unul din aceste atacuri i-au fost ucisi parintii, ea scapand dupa ce se ascunsese sub o lespede de mormant. Ei bine, logofatul Ioan Golae” a purces sa ridice zid inalt cu turn din care sa se vada dincotro vine pericolul. Si ca sa se miscsoreze primejdia profanarii locului a ridicat acolo si o bisericuta din piatra pe care mai apoi Vasile Voda a cuprins-o intre zidurile ctitoriei sale”
Marturie a unui legamnt de iubire sau legamant cu Dumnezeu… manastirea Golia, pe care ma opresc o secunda sa o privesc, dincolo de zidurile de piatra, este intr-adevar o podoaba a Iasului asa cum a fost numita de multe ori pe drept cuvant.

Drumetie cu cantec

Foto: x-summer.blogspot.com

Facem o mica pauza binevenita de hidratare si schimbat cateva cuvinte cu alpinistii care au dormit la refugiu, ne pregatim ascensiunea. Mai cantam un cantec de drumetie la chitara, pentru imbarbatare, drumul va fi dificil si nu vrem sa ne prinda noaptea aici, mai ales ca s-ar putea sa avem o intalnire nu prea placuta cu Mos Martin.
Este 9.00. Vremea e buna, iar in fata noastra crestele spectaculoase ne aduc surprize. O familie de capre negre apare pe neastepatate dorind sa ne spuna bun venit, insa se sperie de veselia noastra galagioasa si fug. Creaturi aproape perfecte, se unduiesc ca si cum stancile ar fi fost un drum lin. Le urmarim cu privirea pentru cateva secunde, de parca muntele le-a inghitit dintr-o data. Plecam mai departe cu o amintire atat de frumoasa…
Prima saritoare, prima problema, pe care o rezolvam repede cu cordelina. Ca de obicei, pe aceste vai inguste, atentie la pietrele care vin de sus sau la cele pe care le discloca cel care merge primul. Este recomandata o casca de protectie pentru a evita neplacerile.
Urmatoarea saritoare (25-30m) este dificila si preferam sa o ocolim pe partea stanga. Urcam un perete masiv si alegem un brau care sa ne intoarca in vale. Surpriza? Numeroase flori de colt. Zambim, mirosim, si ne bucuram de aceste minunate plante ocrotite de lege.
Ajungem pe firul vaii fara probleme serioase si ne continuam catararea. Un sunet scurt de sus si urmeaza sperietura: o avalansa de pietre se abate asupra noastra si ne adapostim sub prima stanca. Cred ca muntele vrea sa ne incerce abilitatile de cataratori sau poate ca o gasca de ursi vrea sa ne faca o farsa nu prea placuta. E, asa sunt ursii mai glumeti din fire, copii toata viata lor. Din acest moment, ne concentram si tresarim la sunetele care vin de sus. Ne-am invatat lectia.
O noua saritoare ne pune pe ganduri. Aleg partea stanga, printre stanci, partea drepta parand destul de nesigura datorita ierbii. Piatra pare a fi mai sigura, insa fisura e destul de complicat de trecut fara coarda. Aleg peretele din stanga, destul de abrupt, dar ajung cu bine inapoi pe fir. Vroiam sa ies in dreptul pitonului sa tragem cordelina, insa n-a mers. Nu-i nimic. Ma proptesc bine cu picioarele de doua stanci uitandu-ne la firul vaii,  si tin bine de cordelina. Destul de riscant, dar iese bine, si toata gasca e ok.
Mai departe, se pare ca iesim din vale, insa suntem treziti de realitate. Mai e mult pana sus. Ocolim de data asta valea prin dreapta, pe un masiv perete cu gandul ca putem macar sa ne tinem de jnepeni si sperand sa nu dam intr-un perete si sa fim nevoiti sa coboram. Suntem norocosi si dupa ce trecem de jnepeni, un brau scurt la stanga ne aduce la ultimul horn mare din vale. Alegem o portita ingusta spre stanga prin care iesim si continuam ascensiunea pe peretele din stanga. Suntem in Brana Mare si rasuflam usurati. Hornul Gelepeanu este ultimul obstacol pana in platou. Maret si ignorant, releul Costila e in fata noastra, nici nu vrea sa vada ca drumeti voiosi il saluta.

Creaturi ciudate pe crestele muntilor…
Facem o pauza, am urcat destul de greu, oasele se odihnesc putin, scoatem din rucsace cateva conserve, incropim rapid un foc, fetele vesele ne canta un cantec amuzant, iar noi baietii stam si le privim admirativ acompaniindu-le la chitara. Veselia se termina cand deasupara noastra apare un norisor negru. Vrem sa pornim la drum, dar ne zicem ca e frumos tare aici in inima muntelui, asa ca ramanem. Desi ploaia ne uda pana la piele ne uscam intr-o pestera, unde se povesteste ca salasuieste o creatura ciudata cu  parul cenusiu si un fel de coama alba, ingusta ce scoate urlete cumplite de ti se ridica parul pe ceafa.
Imaginatia e bogata, dar dupa ploaie iesim, spre asfintit sa luam o gura de aer si in departare se vede o umbra sprijinita de o stanca, ridicat pe picioarele din spate. Pare imens. Cred ca are in jur de doi metri si o privire cumplita. Se uita cateva clipe la noi si apoi  dispare printre brazi in salturi uriase, cum n-am crezut ca e in stare vreun animal. Unii au spus ca sigur fusese un lup cenusiu solitar si am coborit  pana la locul cu pricina. Aici urme de sange si capul unui manz destul de dezvoltat. Cum ajunsese manzul in locul acela, unde oamenii trebuiau sa foloseasca pitoane si fringhii, ramine o enigma. Cei care coboara din Babele in  pestera Ialomicioarei, acolo unde speologii au descoperit si merg in amontele raului, pot vedea, dupa ce trec de o bucata de padure, o mica stana solitara unde 9 caini imensi isi fac datoria de paznici ai turmei. Stana a fost atacata pana acum de doua ori de ciudata creatura care, straniu, in loc oi, a preferat de fiecare data sa plece cu cate un porc din cei crescuti de ciobani pe langa turma.  De fiecare data a venit numai in noptile cu luna plina, de unde si credinta oamenilor ca nu ar fi lup ci varcolac, despre care, in credinta populara, se spune ca iese la vanatoare doar in noptile in care luna este plina sau este acoperita cu un halou rosiatic.
Se zice ca acel halou trezeste instinctele criminale in legendarele creaturi si le fac sa atace chiar si oamenii, fara a se teme de ceva. Aceasta  experienta  inficosatoare si  fascinanta ramane in urma. Mai avem o jumatate de ora si ajungem la Sfinx unde o sa instalam tabara peste noapte.

Drumul care leaga Omul de Babele
Drumul ramane in urma cu toate izvoarele si urcusurile lui abrupte, stancile solitare si peretii de piatra sunt alaturi de noi in incercarea temerara de a ajunge in varf. Am auzit deseori cum oamenii spun ca vor sa cucereasca muntele. Eu cred ca e cu totul invers, Bucegii te cuceresc prin toata maretia lor, iti aseaza la picioare covorul de muschi, caprioarele si ciutele, capra neagra, iti ofera flori de colt in dar, peisaje incrustate in piatra, dar mai ales senzatia care iti patrunde in suflet si iti ramane scrijelita pe inima, a  apusului de soare deasupra norilor, simtind ca vrei sa strigi de sus celor din vale ca lumea e a ta pentru cateva clipe.
Ii multumim muntelui ca ne-a primit. Ne rugam la crucea Caraiman pentru cei care ne privesc zambind de sus alaturi de Dumnezeu. Briza vantului e soapta lor rasunind ca un ecou in urechile noastre, multumind pentru curajul nostru si respectul ce il purtam muntelui.
Am ajuns in virf, langa Sfinx si sfatuitoarele Babe. Ne asezam, nu pentru ca suntem obositi ci pentru a privi comod visul din fata noastra. Inmarmuriti in fata inundarii rosiatice a intregii vai ne cufundam in linistea asurzitoare. Timpul se opreste in loc si toate placerile vietii se contopesc intr-o singura vedere de la 2500 de metri pe care sa o expediezi acasa celor dragi. Asa o sa si facem: am asezat trepiedul, am fixat panorama si am setat automat aparatul pentru a face cea mai incantatoare poza de grup. In acest  timp ne-au apucat talentele artistice, fetele vesele dand tonul cu melodia vanatorilor temerari. Nu prea ne aduceam aminte versurile dar cateva am retinut: “Cand eram tanar fecior eram fala muntilor, umblam ziua la vanat prin codru verde de brad/ porneam cu roua-n picioare, pe urma de caprioare “ sau poate mai bine zis capre negre sau buie sau alte creaturi.
Tabara era asezata si tot ce mai trebuie sa facem este sa spunem noapte buna, ne vedem dimineata caci oricat de tineri suntem aerul tare si Bachus ne-au venit de hac. Am preferat cortul, insa daca va aflati in zona va puteti odihni la Cabana Malaiestilor, Cabana Diham, Cabana Poiana Izvoarelor, Cabana Trei Brazi, Caminul Alpin (unde ne-am si cazat) .
Dupa un mic dejun copios la conserva drumul spre vale pare a fi mai usor. Desi unii dintre noi ar fi preferat sa luam cabina, decizia finala, pentru a ne merita titulatura de  iubitori ai muntelui, a fost sa o luam la pas prin hatisuri.
Suntem dotati, asa ca nu ne facem probleme decat sa ajungem la timp la alpinistii care deja au mancat “gratarul” promis de noi de o mie de ori .
Si totusi o sa fie norocosi in privinta asta gasind din intamplare pe drum, in vale o bacanie intesata de carne de vinat si porc.
Berea s-a desfacut, focul de tabara s-a aprins… petrecerea poate sa inceapa.

Observatorul Astronomic

Pentru cinefili si sportivi surprizele orasului sunt multe si bogate
Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) a reusit sa se impuna ca un festival de prestigiu la nivel european si atrage in fiecare an un numar ridicat de turisti, iar din aceasta toamna se va organiza si Festivalul International “ComedyCluj”, dedicat filmelor de comedie. Pe plan sportiv, turistii vin la Cluj nu doar pentru a asista la meciurile echipelor de fotbal CFR Cluj si Universitatea Cluj, dar si la competitiile de handbal, baschet, volei sau judo organizate la Sala Sporturilor Horia Demian. Mai mult, langa viitorul stadion “Ion Moina” se va construi un centru sportiv de rang superior care va putea gazdui competitii sportive variate, de la hockey pe gheata si patinaj artistic la scrima, box si arc.
Pe langa toate acestea, Clujul ispiteste turistii cu nenumaratele festivaluri pe care le organizeaza, cum ar fi: Toamna Muzicala Clujeana, organizat de Filarmonica de Stat Transilvania, Festivalul international al teatrelor de papusi “Puck-Animafest”, Festivalul International “Lucian Blaga”, Zilele portilor deschise, Delahoya Rave Festival, Festivalul de Teatru Experimental Man.In.Fest, Transilvania Jazz Festival sau SeptemberFest.
Primul traseu porneste din zona pietei Muzeului, cea mai veche piata a Clujului, astazi zona pietonala. Dupa ce luati micul dejun la una din cafenelele din aceasta zona – Bistro Viena (Str. Matei Corvin nr./tel: 0757-082.590/program Luni-Joi 09-24/Vineri si Sambata 09-01 Duminica 10-22 http://www.bistroviena.ro), puteti admira si chiar cumpara obiectele traditionale romanesti ale mesterilor populari ce expun aici sau sa degustati din celebrele specialitati austriece (varza cruda cu chimen, Salata de cartofi, Hash browns vienez (langose de cartofi), strudel cu mere in sos vanilie / frisca, strudel cu branza, gombot  in sos de vanilie si mac ). De retinut ca nimic nu acompaniaza mai bine un astfel de regal culinar decat berea austriaca alba nefiltrata Edelweiss. Poti sfarsi intreaga calatorie cu o cafea vieneza ca la carte.
Plimbandu-va apoi pe aceste alei muzeu din vechea cetate a Clujului, veti observa Casa Matei Corvin din secolul al XV-lea si Biserica Franciscana pe al carui frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfantului Francisc si statuia Sfantului Anton. Chiar daca in momentul de fata este inchis pentru doi ani datorita unor lucrari de restaurare, Muzeul de Istorie al Transilvaniei situat pe str. Constantin Daicoviciu nr. 2 va va oferi informatii despre istoria acestei asezari urbane. De aici, indreptati-va spre Piata Mihai Viteazul unde veti vedea statuia lui Mihai Viteazul inconjurata de un mic parculet, cinematograful Republica, iar in partea vestica, in zona intersectei cu strada George Baritiu, Regele Ferdinand, Horea si podul peste Somes veti descoperi Palatul Babos care face parte dintr-un complex arhitectural finalizat la sfarsitul secolului XIX, alaturi de Palatul Szeky, Palatul Berde si Palatul Elian. Luati pranzul la restaurantul Roland Gaross de pe malul Somesului si apoi urcati pe jos sau faceti o scurta calatorie cu taxiul pana pe dealul Cetatuiei. Din vechea fortificatie construita in perioada Habsburgica a mai ramas putin dar, odata ajunsi sus, veti putea admira o panorama superba a orasului de la poalele Feleacului si va veti putea racori la una din terasele cu priveliste sau la barul hotelului Belvedere, inainte de a cobori pe treptele ce duc spre Parcul Central. In drumul spre aleele racoroase ale parcului, pe malul drept al Somesului, la capatul strazii Emil Isac, veti putea vedea cladirea in stil “secession” a Teatrului si a Operei Maghiare, singurele institutii de acest fel din afara granitelor Ungariei. Parcul Central „Simion Barnutiu”, cunoscut clujenilor drept „Parcul Mare”, are o vechime 179 de ani, fiind cel mai mare spatiu verde din inima orasului. Plimbandu-va prin parc veti descoperi foisorul in care au loc “casatoriile de vara”, Facultatea de Chimie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai care a functionat initial ca scoala de fete, cladirea vechiului Casino ce va fi transformata intr-un spatiu multifunctional ce va include expozitii, receptii, prezentari si evenimente si, nu in ultimul rand, lacul de agrement de unde veti putea inchiria barci si hidrobiciclete pentru o plimbare la apus de soare. Cum pana acum trebuie sa vi se fi facut foame, chiar langa parc, pe strada Cardinal Iuliu Hossu, veti putea lua cina la restaurantul Club Italia, unde va recomand sa comandati deliciosul carpaccio di pesce spada, dupa care puteti servi un desert delicios si gusta ceaiuri aromate la Amadeus Mozart Café de pe aceeasi strada.
Al doilea traseu pe care vi-l propun incepe cu un mic dejun la una din terasele din zona Zidului Cetatii de pe strada Potaissa, astazi pietonala. Zidul a fost realizat in secolul XV, cand a fost acordat Clujului rangul de Oras Liber Regesc, primind astfel dreptul de a construi ziduri, bastioane si turnuri de aparare.
Urmeaza cu o vizita la Gradina Botanica “Alexadru Borza” de pe Strada Republicii, fondata in 1920, dupa Unirea Transilvaniei cu Romania, si contine pe teritoriul sau peste 10 000 specii de plante din toate colturile lumii. Dupa ce v-ati bucurat de peisajul seren si de gradina japoneza si cea romana, puteti folosi iesirea de pe strada Pasteur si cobori apoi pe strada Prof. Victor Babes spre Piata Lucian Blaga. Pentru a lua pranzul va puteti opri la Marty Caffe pentru a manca o salata sau o pizza sau, daca vreti sa mancati “mult si bine”, va puteti abate putin de la drum pentru a merge la Casa Vikingilor de pe strada Bogdan Petriceicu Hasdeu. Din Piata Lucian Blaga, unde veti putea admira cladirea Bibliotecii Central Universitare si cea a Casei de Cultura a Studentilor, unde isi afla temporar sediul Filarmonica de Stat Transilvania, coborati pe strada Petru Maior, pana pe strada Memorandumului, unde, la numarul 21, se afla Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Acest muzeu este cel mai modern si bine organizat muzeu din Cluj, nefiind de mirare faptul ca este primul muzeu etnografic din Romania care si-a desfasurat activitatea neintrerupt. Mai mult, in perioada mai – octombrie puteti lua autobuzul 30 din vecinatatea muzeului pana in Piata 14 Iulie, unde se afla o anexa a sa, parcul Etnografic “Romulus Vuia”, primul muzeu etnografic in aer liber din Romania si al saselea din Europa. Aventurati-va apoi mai departe de centru pentru a lua cina la Hanul Dacilor de pe strada Constantin Brancusi, unde va recomand ciorba de fasole cu ciolan in paine, sau la restaurantul Lugano de pe strada G-ral Eremia Grigorescu, unde va recomad sa incercati un foie gras rustic si pieptul de rata cu sos de struguri. De retinut, miercurea, vinerea si sambata la acest ultim restaurant se sustin spectacole de muzica de pian live.
O noua zi, un nou traseu care incepe la Bastionul Croitorilor unde va puteti bea cafeaua de dimineata la cafeneaua de la subsol. Monumentul poarta numele breaslei croitorilor din Cluj, care l-au intretinut si au avut obligatia pazei orasului in acest punct al Vechii Cetati. Bastionul a fost recent restaurat, gazduieste astazi noul centru de cultura urbana al orasului si este, consider eu, un exemplu perfect de adaptare a unui spatiu istoric la realitatea prezenta. Din acest punct, in drum spre Piata Unirii, faceti o plimbare pe strada Mihail Kogalniceanu. Strajuita de copaci ai caror coroana fac umbra strazii, pe strada Mihail Kogalniceanu veti putea admira Biserica Reformata-Calvina, una din cele mai mari biserici din sud-estul Europei, un exemplu perfect al stilului arhitectural gotic tarziu, statuia Sfantului Gheorghe omorind balaurul, Palatul Teleki ce adaposteste Sala de lectura a Bibliotecii Judetene „Octavian Goga” si sediul central al Universitatatii “Babes-Bolyai” din care face parte si Biserica Piaristilor sau a Iezuitilor, cu intrare de pe Strada Universitatii. Piata Unirii, transformata recent intr-o ampla zona pietonala, a fost miezul orasului medieval Cluj. In mijlocul pietei se afla Biserica romano-catolica Sfantul Mihail, una din cele mai bune exemple ale goticului din Romania, si Statuia lui Matei Corvin. Pe laturi se afla Palatul Bánffy, care adaposteste acum Muzeul de Arta, cele 2 cladiri construite in oglinda de la care porneste strada Iuliu Maniu, cladirea fostei primarii si cea a Bancii Nationale, cladirea fostului Hotel Continental in proiect de a fi transformat in Galeriile Comerciale “New York” si Casa Hintz care a fost locul primei si celei mai longevive farmacii din Cluj Napoca, astazi Muzeul Farmaciei. Intre vizita la cele doua muzee care strajuiesc aceasta piata, va sugerez sa luati pranzul la restaurantul Baracca (www.baracca.ro/tel. 0732.155.177) de pe strada Napoca nr.8A , unde atat mancarea cat si design-ul localului sunt absolut superbe.
Din Piata Unirii, mergeti pe aleea pietonala de pe B-dul Eroilor spre Piata Avram Iancu unde veti vedea Catedrala Ortodoxa, Statuia lui Avram Iancu, cladirea Operei Romane si a Teatrului National din Cluj, palatul de Justitie, cladirea Comandamentului Armatei a IV-a Transilvania cunoscuta si ca vechea cazarma Sf. Gheorghe si, in spatele Catedralei, pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, Biserica Reformata Calvina cu doua turnuri. Tot pe acest bulevard, la numarul 22, va recomand sa luati cina la restaurantul cu specific vanatoresc Hubertus (B-dul 21 Decembrie nr. 22, Cluj-Napoca, Romania/Tel. 264 596 743, fax: +40 264 439 405 mail: office@hubertus.ro), unul dintre cele mai vechi restaurante din urbea de pe Somes.
Proiectele pentru turismul clujean in sunt notabile  in sensul in care  Padurea Faget va deveni un parc pentru picnic dotat cu gratare, alei si potetci, Castelul Banffy din Rascruci va fi transformat in centru international de conferinte, Canalul Morii va fi refacut si va fi flancat de o alee pietonala cu arbori, vor aparea chioscuri cu model unitar pentru distribuitorii de presa, Parcul Central va fi reamenjat, se va construi un bazin de polo in Gheorgheni, Baile Someseni vor fi modernizate, la Baisoara se va construi o partie de schi moderna, cateva cladiri vechi din centrul istoric al orasului, inclusiv cladirea Muzeului de Arta (Palatul Banffy), vor fi restaurate, groapa din Piata Muzeului va fi acoperita cu o cladire de birouri a carei parter va permite accesul la vestigii, iar Muzeul Etnografic se va extinde in padurea Hoya.
Traseele pentru biciclete si placutele bilingve de semnalizare a cladirilor monument-istoric au aparut deja in oras.
O doina zice: “Lung e drumul Clujului dar mai lung al dorului”. Chiar daca drumul Clujului va fi lung pentru multi dintre voi, va asigur ca se merita si ca, odata ce veti cunoaste acesta capitala occidentala a Romaniei si locuitorii ei, drumul dorului de Cluj va fi si mai lung. In dulce grai ardelenesc, clujenii va invita sa veniti la Cluj. “No, hai la Cluj!”.

Palatul Culturii din Tirgu Mures

Unul dintre cele mai frumoase orase medievale ale Transilvaniei de astazi este Tirgu Mures, resedinta judetului Mures. Exista toate sansele sa va indragostiti la prima vedere de acest oras. Din punct de vedere turistic, pozitionarea centrala, cu acces la drumul european E60, la reteaua de cai ferate, existenta aeroportului, importanta transnationala “TRANSILVANIA” si situarea in punctul de conexiune al viitoarelor autostrazi – perspectiva autostrazii Transilvania si Tirgu Mures – Iasi – confera municipiului Tirgu Mures importante atuuri pentru manifestarea vocatiei nationale si internationale.

Pagini de istorie zbuciumata
Teritoriul de azi a orasului a constituit leaganul unei stravechi civilizatii umane. Aici s-au descoperit numeroase dovezi materiale ce atesta vechimea asezarii, incepind cu epoca neolitica, pina in perioada feudala timpurie (sec. IX-XIV), cind se fac cunoscute primele mentiuni documentare a localitatii. Tirgu Mures s-a dezvoltat ca un tirg, caracteristica fiind determinata de amplasarea la intersectia unor importante trasee comerciale. In prima jumatate a secolului XVI se remarca intre orasele infloritoare ale Transilvaniei ca un important centru al productiei mestesugaresti si al schimburilor comerciale. Avem astazi in centrul urbei Cetatea Medievala, care a evoluat de la primele fortificatii de secol XV, fiind intarita in timpul voievodului Stefan Bathory (1492) si apoi reconstruita in forma actuala intre anii 1603-1653.
Indiferent de unde sositi, dinspre Sighisoara, Cluj sau Reghin, toate drumurile va conduc in centrul municipiului. Accesul in zona centrala este interzis insa oricaror mijloace de transport rutier la sfirsit de saptamina. Cu siguranta veti remarca in centru numeroasele cladiri cu aer de epoca, elegant ornamentate, in stil baroc, aparut la sfirsitul secolului al XVII-lea, cind se realizeaza lacasuri de cult, cladiri de interes comun, case nobiliare, cazarma din incinta cetatii,  ce au ramas ca zestre a patrimoniului architectural.

Situare geografica
Tirgu Mures este amplasat la intersectia a trei zone geografice Cimpia Transilvaniei, Valea Muresului si Valea Nirajului, la o altitudine de aproximativ 320 m fata de nivelul marii. Ridicat initial pe terasa inferioara de pe stinga riului Mures, orasul s-a dezvoltat de-a lungul timpului ocupind povirnisurile si dealurile din apropiere.

Informare turistica
In cazul in care doriti sa participati la o sesiune de shopping va recomandam, daca veniti din strainatate,  sa schimbati moneda pe care o aveti in lei. Sunt foarte multe case de schimb valutar  deschise zilnic, localizate in centrul orasului langa punctele de interes turistic, precum si acolo unde sunt puncte de intrare si iesire a turistilor: statii de tren, terminale de autobuze,  ce functioneaza intre orele 08:00 si 20:00, si banci ce au programul pana la 17:30,  dar exista si care functioneaza cu un program prelungit cum ar fi cele din hypermarket-uri. Bancomatele completeaza tabloul facilitatilor de schimb. Iar daca vi s-a facut dor de casa si doriti sa trimiteti o scrisoare oficiile postale au programul pana la orele 19:00 inclusiv vineri, iar sambata la ora 13:00 se inchid.
Traditia locuitorilor targurilor medievale, de a-si manifesta bucuria prin diferite manifestari, se pastreaza si acum. Astfel, tinerii entuziasti, cu muzica in singe, au festivalul lor, printre cele mai importante manifestari de acest gen din Europa – Tuborg Green Fest Peninsula (intre 25 si 28 august, in fiecare an ). Evenimentul de la Tirgu Mures este intesat de concertele celor mai  in voga artisti, dar si de o serie de programe culturale, sociale si ecologice .
Tinerii din toata lumea pot veni pentru citeva zile aici, sa isi puna cortul, sa se uite la filme sau la spectacole live de comedie, sa faca bungee-jumping sau alte sporturi traznite, toate in asteptarea concertelor  care sunt continuate, fara exceptie, de petrecerile gazduite de cei mai buni DJ-i ai momentului. Fiind organizat in toiul verii, aveti si posibilitatea de a va racori la strandul Complexul Weekend, aflat in imediata apropiere.
De interes pentru cei care calatoresc in acesta asezare cocheta ar fi si o serie de manifestari cultural – artistice, precum: Festivalul de muzica sacra,  Zilele tirgumuresene, festivalurile Vinului si Berii, Festivalul national de epigrame “Cobra”, Festivalul international de film de Scurt Metraj “Alternative”, “Jocul din batrini” – festival folcoric, festivaluri de arta populara si mestesuguri.

Atractii turistice
Tirgu Mures este atractiv din punct de vedere al cadrului natural,  inconjurat de paduri, avand riul Mures care il traverseaza, legat  insasi de identitatea orasului prin numele pe care il da acestuia si prin rolul determinant pe care l-a jucat in configurarea formei actuale a urbei.
Spatiul arhitectural este unul variat, turistii putind vizita  monumente din perioada medievala, renascentista, baroca si, in special, din perioada “Art Nouveau”. Dintre acestea amintim Catedrala Mica (Piata Victoriei nr. 4) azi de rit ortodox, desi initial a fost dedicata ritului greco-catolic, ridicata intre 1924-1932 cladirea reproduce la scara mica planul catedralei Sf. Petru din Roma, cladirea Primariei (Piata Victoriei nr.3), construita in stil brincovenesc, intre anii 1938-1942.
Palatul Administrativ (Str. Primariei nr. 2), ridicat in anii 1905-1907 in stil Secession. Cladirea este decorata cu panouri de ceramica smaltuita cu tematici de inspiratie populara (motive florare si zoomorfe) si acoperita cu majolica asezata in forme geometrice. Ansamblul detine un turn cu ceas inalt de 60 m de pe latura nordica a cladirii, care a fost proiectat ca foisor de foc pentru a semnala eventualele incendii din tirg. Din turn se deschide privirii o panorama asupra orasului, cu strazile si trecatorii sai grabiti, care va merita efortul fizic al urcarii treptelor.
Palatul Culturii (str.Enescu nr.2), construit intre 1911-1913 in stil Secession. Este renumit prin decoratiile sale interioare si exterioare. Acoperisul mozaicat din majolica, frontispiciul decorat cu basoreliefuri, frescele si vitraliile interioare cu teme inspirate din baladele populare sau scene mitologice si sala oglinzilor atrag privirile iubitorilor de frumos. Gazduieste importante institutii de cultura: Filarmonica, Biblioteca Judeteana Mures, Muzeul de Arta, Galeria Uniunii Artistilor Plastici, expozitia permanenta a Muzeului de Istorie, Centrul de Informare Turistica Mures, iar in Sala Maris expozitii temporare pe diverse teme. In sala de concerte functioneaza o orga alcatuita din 4463 tuburi si avind 63 registre.
Muzeul Judetean Mures (str. Horea nr. 24) functioneaza intr-o cladire construita intre 1890-1893, in stil neobaroc cu elemente renascentiste. Acesta adaposteste Muzeul de Stiinte Naturale, cu o bogata colectie de insecte si diorame ale habitatelor existente in Jud. Mures, iar la etaj sectia de istorie moderna si contemporana a Muzeului de Istorie.
Muzeul de Etnografie si Arta Populara (Piata Trandafirilor nr. 11) functioneaza din 1984 in cladirea numita Palatul Toldalagi, ridicata in stil baroc intre anii 1759-1762, fosta locuinta a contelui Toldalagi Laszlo.
Muzeul Comemorativ Avram Iancu (str. Avram Iancu nr 23), amenajat in casa in care acesta a locuit impreuna cu Al. Papiu Ilarian si P.Popovici in anii 1849-1849. Daca timpul va permite merita sa treceti pragul Bibliotecii Teleki (str. Bolyai nr 7), cladita intre 1799-1804, in stil baroc, sub indrumarea directa a contelui Teleki Samuel (cancelar al Transilvaniei intre 1791-1822). Aceasta adaposteste carti de mare valoare: manuscrise, incunabule, carti vechi in limbile romina, maghiara sau germana, opere si editii rare, colectia de periodice din secolul XVIII etc. In aceeasi cladire functioneaza si Expozitia Memoriala Bolyai Farkas (1775-1856) si Bolyai Janos (1802-1860), care etaleaza obiecte personale ale celor doi matematicieni tata si fiu, precum si fotocopii si editii ale operelor lor. De asemenea cuprinde si Galeria Nagy Imre, organizata pe baza donatiei facute de artist Muzeului de Arta din Tg-Mures. Sunt expuse peste 100 lucrari cu diferite teme si care reprezinta variate momente din creatia artistului.
Teatrul National (Piata Teatrului nr.1), are doua sectii in limbile romina si maghiara. Cladirea este de data recenta: 1978. In Tg-Mures mai functioneaza si Teatrul Studio in cadrul Universitatii de Arta Teatrala (str Koteles Samuel nr. 6), Teatrul Ariel (str. Postei nr 2) cu piese pentru copii si tineret si Teatrul ’74 (Bastionul Croitorilor).
Chiar in spatele Teatrului National puteti admira Sinagoga (str. aurel Filimon nr 21), ridicata in 1898-1899.
Catedrala Mare ortodoxa (Piata Trandafirilor nr. 1), construita in 1925-1934 in stil bizantin. Forma lacasului este de cruce greaca cu brate egale. Adaposteste o capodopera a picturii ecleziastice rominesti, avind cea mai mare suprafata pictata din tara, iar cupola fiindu-i pictata de maestrul Aurel Ciupe. Culorile calde folosite si lumina care te inconjoara iti dau sentimentul de liniste si impacare.
Biserica Romano-Catolica (Piata Trandafirilor nr.61), construita de Ordinul Iezuitilor intre 1728-1764, in stil baroc cu elemente renascentiste. Amvonul deosebit de frumos, sculptat in lemn, pictat si aurit merita a fi vazute. Indreptati-va acum pasii spre Cetatea Tg- Mures. Din prima fortificatie datata 1492 se pastreaza azi o suprafata in partea de SV cu denumirea Castelul Mic. Cetatea cu plan pentagonal, inconjurata de zidul de aparare, mai are in picioare sapte bastioane, dintre care cinci pastreaza inca numele breslelor care le-au intretinut, desi functionale sunt doar trei. Cele sapte bastioane unite prin ziduri formeaza o mare curte interioara, in cadrul careia se afla Biserica Reformata si Cladirea Manutantei. Bastionul Portii mai pastreaza si azi sistemele defensive medievale: groapa capcana, gurile pentru smoala, santul pentru apa si este sediul unui muzeu organizat in anul 1997 care prezinta istoria cetatii si a tirgului medieval. Bastionul Macelarilor este sediul Teatrului ’74 unde pe linga spectacole au loc si lansari de carti sau alte evenimente culturale, iar Bastionul Croitorilor este sediul Teatrului Scena. Azi cetatea a devenit locul de desfasurare a unor evenimente de divertisment anuale precum: Zilele Tg-Muresene (iunie), Jocul din Batrini (iulie), Festivalul Berii (august), Sarbatoarea Vinului si a Mustului (octombrie), Oraselul Copiilor (decembrie).
Biserica Reformata din cadrul cetatii (str. Bernady nr 5) este cel mai vechi lacas de cult din Tg-Mures si unul dintre cele mai vechi monumente de acest gen din Transilvania. Construita intre 1316-1442, cu numeroase modificari ulterioare, istoria ei este legata de stabilirea Ordinului Franciscanilor pe aceste meleaguri la sfirsitul secolului XIII. Este o biserica sala, ampla, in stilul gotic tirziu cu elemente baroce. Apartine cultului reformat din anul 1566.
Biserica de lemn (str. mitrop. Andrei Saguna nr 3), construita in 1793 dupa planul vechi de ridicare al bisericilor de lemn. In drumul sau spre Blaj poetul nostru national, Mihai Eminescu, a poposit in aceasta bisericuta in anul1866.
Ansamblul urban „Piata Trandafirilor”  emblema a  orasului, fiind insusita ca atare de locuitori si vizitatori .
Dupa atata forfota va puteti relaxa pe Platoul Cornesti (488m altitudine), de unde vi se deschide o superba panorama asupra orasului si Vaii Muresului. Aici se afla si vestita Gradina Zoologica, organizata in 1960, a doua ca marime din tara, azi extinsa pe o suprafata de 20 ha. Sunt adapostite o mare varietate de specii, organizate pe cinci sectiuni: primate, casa tropicala, carnivore, ierbivore, pasari. Gradina este inconjurata in totalitate de o vasta padure de stejari si carpeni numita Padurea Mare, in care se pot face drumetii pe numeroasele mini-trasee amenajate. Padurea se afla sub regim de protectie.

Locuri de distractie
Complexul de Sport si Agrement Muresul (str Plutelor nr 2) cunoscut si cu denumirea de Week-end, renovat din 2004. Complexul ofera un cadru natural deosebit. Este un parc amplasat pe malul micului lac de acumulare format de barajul de peste Riul Mures. Prima amenajare a fost facuta in sec. XIX in jurul unui brat parasit al Muresului. Astazi exista cinci bazine pentru inot sau canotaj, de diferite adincimi si marimi, cu posibilitatea de a inchiria ambarcatiuni.
Ansamblul urban „Piata Trandafirilor” emblema a  orasului, fiind insusita ca atare de locuitori si vizitatori .
Hipodromul pentru turismul hipic si Aeroclubul Romin care asigura conditii optime pentru zboruri cu aparate ultra- usoare (sporturi extreme).
In cazul in care vizitatorul doreste servicii spa sau tratamente naturale, are posibilitatea sa aleaga intre complexul hotelier, de agrement si baza de tratament Apollo Welness Club din Singiorgiu de Mures sau Centrul Lifestyle Herghelia amplasat intr-un cadru natural deosebit, cu o baza proprie de tratament,  al carui program consta intr-un tratament medical integrat, cu accent pe stilul de viata natural si o abordare stiintifica a factorilor cu impact major in starea de sanatate, ambele aflate in zona periurbana a orasului.
In cele din urma un film bun la unul din cinematografele din localitate va va aduce pe deplin in inima distractiei: Arta, Tineretului, Cinema City (din cadrul mall-ului ). In interiorul zonei urbane exista linii de autobuz, maxi taxi, taxiuri care va asigura accesul facil la toate obiectivele pe care doriti sa le vizitati, inclusive in zonele de agrement.

Gastronomia locala se remarca printr-un meniu variat, cu specialitati ardelenesti, secuiesti si nemtesti, in strinsa legatura cu comunitatile locale. Printre cele mai apreciate restaurante sunt President ( Gheorghe Doja, nr. 231) mancaruri traditionale si internationale, Black Lord,  Laguna, Gala (www.galarestaurant.ro ) – unde risotto-ul delicious cu ciuperci va va aduce aminte de anii de studentie,  sau puteti prinde un loc la festivalul de arta culinara Gastropan, organizat in perioada 23-25 martie unde sunt prezenti in fiecare an maestirii din panificatie, cofetarie si alimentatie publica.
Pentru a avea o seara vibranta  va invitam  in  cluburi si discoteci  precum  Jazz & Blues Club, Don Pepe, VHR Club, Avi Cola.
Iar pentru ca distractia sa fie la cote inalte va  puteti petrece timpul ramas de explorare a orasului la gradina zoo a orasului unde se organizeaza frecvent,  pe tot parcursul anului,  programe educative  Ziua ursului, campania „Carnivore Europene”, botezul maimutelor, Ziua risului, Ziua lupului, Carnavalul animalelor, Ghid educativ de primavara, Ziua apei la zoo, Ziua pasarilor la zoo, Ziua Pamintului la zoo, Ziua copacilor la zoo, vinatoarea de oua, Ziua copiilor,  Ziua mediului, Ziua florilor, Ghid educativ de toamna, Ziua felinelor, Ziua primatelor, Expeditia in jungla, Craciun la zoo.Activităţile se desfasoara de obicei simbata, incepind la ora 11:00. Gradina este deschisa de la ora 10.00 – 16.00.

Bazinul acoperit – Piscina ” ing. Mircea Birau”
In prezent, bazinul acoperit – Piscina “ing. Mircea Birau” ofera publicului doua bazine de apa, cel mare lungime de 25 metri si o latime de 10 metri, iar bazinul mic, pentru copii, cu lungimea de 10 metri si latimea de 6 metri, sala de fitness, sauna si solar, infrasauna, cabina de abur,  jacuzzi.
Piscina este deschisa publicului in zilele de Marti – Duminica (inclusiv): 06-21.30”- situat pe str. Liviu Rebreanu nr. 29/A este singura unitate publica de acest gen din Tirgu-Mures care ofera o gama larga de servicii iubitorilor de inot, amatori sau profesionisti, de toate varstele.
Bussiness Club – clubul este destinat iubitorilor de salsa din localitate si nu numai.
Beraria Rieder – locatia este langa linia ferata , peste Turbina de Stadionul ASA, cam la 150 de m de sala polivalenta. Langa Gedeon Richter si fostul abator. Beraria functioneaza  in niste foste grajdiuri  ale abatorului. Isi pastreaza aerul rustic – muncitoresc amintind de corturile de fest din Germania, ca la Oktober Fest sau “goiboden” fest,  mese lungi, in ton.
Club Don Pepe – situat pe soseaua pricipala iesire spre Corunca in incinta pietii de masini, va sta la dispozitie in fiecare seara de la orele 17-05 ,cu muzica LIVE cu formatia Pop Danut.Organizeaza mese festive si are  o capacitate de 70 persoane .
Turismul de afaceri a devenit infloritor in ultimii ani prin conferintele medicale, stiintifice, cele de afaceri si resurse umane au ca suport trei  mari hoteluri de lux in centrul oraşului: Premier, Plaza şi Grand, precum si aeroportul international .
Prin centrul de afaceri  care va fi amplasat linga hotelul President, si va cuprinde o cladire de birouri cu o suprafata de peste 700 mp, dotat cu o sală moderna de conferinte, sala de protocol, birouri spatioase, sala de ședinte, grupuri sanitare, paza si parcare 24 ore din 24, dotari moderne cu mobilier și echipamente IT, se completaza tabloul de oportunitati  pentru  aceasta categorie de turisti, care vor sa viziteze orasul Tirgu Mures.

Ceea ce va propunem este o zi de neuitat in acest oras de vis.
Ora 8:00 Mic dejun cazare, cetatea medievala Tirgu Mures
Trezirea de dimineata o va face soarele de vara. Dupa micul dejun ne indrepta cu pasi spre cetatea medievala a orasului. Construita intre 1605-1653, cu permisiunea principelui Bocskai Istvan, dispunea de 7 bastioane unite prin ziduri in lungime de 900 m realizate din caramida. Primul bastion a fost construit in anul 1620, iar cetatea a fost finalizata in 1653. Cetatea era inconjurata de un sant de 10 metrii latime si 8 metrii adancime.
Din vechea fortificatie s-au păstrat „Turnul Mic” pe latura dinspre str. Avram Iancu si turnul pastrat juxtapus actualului bastion al blanarilor. La 10 august 1601, de ziua „Sf. Laurenţiu”, mercenarii lui Basta distrug oraşul şi fortificaţia ca pedeapsă că locuitorii l-au sprijinit pe Mihai Viteazul.

Ora 12:30 Piata Trandafirilor, Catedrala mica
Dupa  o vizita scurta la ansamblul urban „Piata Trandafirilor”  emblema a  orasului, fiind insusita ca atare de locuitori si vizitatori. Este un bulevard larg, plin de cladiri somptuoase, flancat de doua catedrale: cea ordodoxa cu statuia lui Avram Iancu in fata si Biserica Buna Vestire, zisa Catedrala mica, ridicata dupa modelul Bazilicii Sf. Petru de la Vatican. Admiram somptuozitatea ansamblului bisericesc, aprindem o luminare si ne continuam descoperirea orasului.

Ora 14:00 Pranzul si vizita la rezervatia peisagistica Valea Muresului
Dupa masa de pranz la restaurantul  Halasz, (Piata Trandafirilor 36; Tel.: 0265 263 253 ) ne relaxam in rezervatia peisagistica Valea Muresului – situata de-a lungul defileului raului Mures intre localitatile Deda si Toplita, care desparte masivele vulcanice Calimani si Gurghiu si se intinde pe o suprafata de 34 km. Ca formatiuni geologice se intalnesc  andezitele si andezitele bazaltice, roci rezultate din eruptia magmei venite din adancime. Pantele ce strajuiesc valea Muresului sunt acoperite de paduri de foioase in zona Deda, amestec de foioase si rasinoase in zona Rastolnita si rasinoase in amonte de Androneasa.Fauna este bogata si cuprinde toate speciile caracteristice zonelor montane inferioare si deluroase inalte.
Muresul este incadrat in categoria intaia de calitate a apei si permite dezvoltarea unor specii de scoici, pesti: scobar, clean, mreana, lipan, pastrav, lostrita mai rar.

Ora 16:30 Palatul culturii, sesiune de shopping la mall, beraria Rieder
Drumul continua in pasi agale spre Palatul Culturii (str.Enescu nr.2), construit intre 1911-1913 in stil Secession. Este renumit prin decoratiile sale interioare si exterioare. Gazduieste importante institutii de cultura: Filarmonica, Biblioteca Judeteana Mures, Muzeul de Arta, Galeria Uniunii Artistilor Plastici, expozitia permanenta a Muzeului de Istorie, Centrul de Informare Turistica Mures, iar in Sala Maris expozitii temporare pe diverse teme. In sala de concerte functioneaza o orga alcatuita din 4463 tuburi si avind 63 registre.
Doamnelor le propunem o sesiune de shopping  la Promenada Mall, European Retailpark Targu-Mures sau Mures Mall, Piata Victoriei 15, Galeria Sissy (P-ta Trandafirilor nr. 15), iar domnilor o bere rece la beraria Rieder.
Locatia este langa linia ferata , peste Turbina de Stadionul ASA, cam la 150 de m de sala polivalenta. Langa Gedeon Richter si fostul abator.
Beraria functioneaza  in niste foste grajdiuri  ale abatorului. Isi pastreaza aerul rustic – muncitoresc amintind de corturile de fest din Germania, ca la Oktober Fest sau “goiboden” fest,  mese lungi, in ton.
Se bea doar bere buna la halba  gen Weissfestbock, sau Radler in doua variante : la tap sau la halbă , la 5 respectiv la 8 lei, in 5 sau 6 sortimente de bere. Se serveste si mincare.  general intre 12 si 22, gratare si alte prajeli , toate asortate cu cartofi si ceva muraturi.

Ora 17:00 Vizita la Teatrul National
Reuniunea grupului se va face la ora 16:00 la Teatrul National  din Piata Teatrului nr.1,  ce are doua sectii in limbile romina si maghiara. Cladirea este de data recenta: 1978. In Tg-Mures mai functioneaza si Teatrul Studio in cadrul Universitatii de Arta Teatrala (str Koteles Samuel nr. 6), Teatrul Ariel (str. Postei nr 2) cu piese pentru copii si tineret si Teatrul ’74 (Bastionul Croitorilor).

Ora 17:30 Casa memoriala Avram Iancu
Dupa vizita teatrului plecam spre casa memoriala Avram Iancu unde ne intampina pe fatada casei o inscriptie elocventa “In aceasta casa a locuit Avram Iancu intre anii 1847- 1848, luptator darz si neinfricat pentru drepturile sociale si nationale ale poporului roman”.
Pasind in interior, in prima incapere pe un perete sunt doua biblioteci cu carti istorice provenite din donatii, carti despre Avram Iancu si despre Revolutia de la 1848. Intre cele doua corpuri de mobila sta bustul din bronz al celui care a fost cel mai iubit dintre conducatorii transilvaneni ai revolutiei pasoptiste, “Craisorul Muntilor” – Avram Iancu.
Tot aici este o colectie de  fotografii si informatii despre  Obarsiile Iancului, Studiile Iancului la Cluj si la Tabla Regeasca Tg. Mures, Revolutia din 1848, Luptele Legiunilor Iancului.
Aceasta casa, in care locuia impreuna cu Alexandru Papiu Ilarian a devenit locul de intalnire a viitorilor revolutionari. Locul pastreaza  vie Marii Adunari Nationale de la Blaj.
Ora 18:00 Gradina zoologica
Ne grabim spre Platoul Cornesti (488m altitudine), de unde se deschide o superba panorama asupra orasului si Vaii Muresului. Aici se afla si vestita Gradina Zoologica, organizata in 1960, a doua ca marime din tara, azi extinsa pe o suprafata de 20 ha. Sunt adapostite o mare varietate de specii, organizate pe cinci sectiuni: primate, casa tropicala, carnivore, ierbivore, pasari.

Ora 20:30 Cina la cazare, Party after travel
Dupa o cina copioasa cu preparate traditionale unguresti, gulas de vita si romanesti, sarmale ardelenesti in frunza de varza murata cu mamliguta calda si ardei iute kilogramele acumulate le vom da jos la clubul de Business Club, unde ne asteapta un program de salsa prezentat de  renumiti instructori  atit din tara cit si din strainatate.

Foto: crestinorotodox.ro

Ascunsa printre dealurile din nord-estul Romaniei, se afla una dintre cele mai frumoase manastiri-cetate din Moldova, manastirea Probota. Am cunoscut-o pentru prima data acum 14 ani,  pe vremurile cand abia au inceput lucrarile de resturare sub egida UNESCO. Atunci slujbele se faceau intr-o bisericuta din lateralul bisericii principale in care abia incapeau probotenii, satenii din satul Probota, daramite vizitatorii. Imi amintesc frumoasa slujba si autenticul simtamant de intelegere si respect pe care l-am simtit intre participanti. Nu e de mirare ca probota inseamna in slavona infratire!
In vara ce a trecut am hotarat sa revizitez manastirea. La capatul unui drumului ce leaga Dolhasca de Probota, am regasit acest superb lacas. Fiind oarecum izolata de restul manastirilor din Bucovina, manastirea Probota nu avea nici un vizitator in acea dupa-amiaza calda de august. Intrand pe poarta ce face parte din zidul de aparare am descoperit o curte interiora linistita, cu gradina de trandafiri, cu meri imensi la umbra carora erau cazute mere numai bune de mancat, cu alei din piatra, cu vestigii medievale in partea stanga iar in centru cu o biserica semeata.
Construita in anul 1530, de catre Petru Rares, Manastirea Probota tine piept timpului si istoriei. Inclusa in lista monumentelor istorice din judetul Suceava inca din anul 2004, Manastirea Probota a fost candva necropola domneasca a Moldovei, in interiorul ei facandu-si somnul de veci ramasitele domnitorului Petru Rares si Stefan Rares, Doamna Elena Rares si alti membri ai familiei domnitoare din Moldova.

Foto: rumaenien-info.at

Manastirea Probota este formata din sase obiective: Biserica Sf. Nicolae, Clisarnita, Ruinele caselor domnesti, Ruinele cladirilor din incinta, Turnurile de Colt, Zidul de incinta. Este de mentionat ca biserica Sf. Nicolae a fost trecuta in anul 1993 pe lista patrimoniului cultural mondial, in grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Istoria manastirii Probota este una zbuciumata. In anul 1931 era ridicata, asa cum se banuieste, in mijlocul unei paduri, construita din lemn de stejar, Biserica Sf. Nicolae, pe timpul domniei lui Petru I Musat. Ea este una dintre cele mai vechi manastiri atestate pe teritoriul Moldovei.
Cativa zeci de ani mai tarziu, Alexandru Cel Bun a cladit de-a lungul paraului Probota, o alta manastire ridicata din piatra in care Stefan cel Mare a ingropat-o pe mama sa, Oltea Doamna. Din biserica de odinioara nu au mai ramas decat ruinele, caci lacasul sfant a fost distrus de un cataclism fiind reconstruit de Stefan ce Mare. Din pacate, istoria a fost una zbuciumata si se vede treaba ca biserica a fost sortita pieirii  caci in urma unei alunecari de teren aceasta s-a daramat.
Istoria manastirii  Probota este una cumplit de agitate, vrand parca sa ne aminteasca faptul ca nimic nu se poate realiza fara sacrificiu. Doamna Elena impreuna cu cei trei fii: Ilies voievod, Stefan si Constantin au inchis biserica in anul 1550, dandu-i astfel aerul unei cetati medievale. Ulterior Ilies a construit in interiorul acesteia locuinte domnesti.
Pradata de talhari in prima jumatate a secolului XVII, care au profanat mormintele, Biserica a fost refacuta in mare parte de catre domnitorul Vasile Lupu.

Foto: romanianmonasteries.org

In incinta manastirii Probota si-au desfasurat activitatea patru mari mitropoliti si carturari ai Moldovei, nimeni altii decat Grigorie Rosca, Gheorghe Movila, Teodosie Barbovschi si Dosoftei Barila, acesta din urma daruind in anul 1677 manastirea si mosiile ei Sfantului Mormant de la Iersusalim. Calugari greci s-au instalat in incinta acesteia nepasarea lor ducand in timp la degradarea ctitoriei lui Petru Rares. Pe langa nepasare, calugarii greci au demonstrat si o mare nepricepere, reparatiile pe care acestia le-au facut au daunat monumentului iar picturile realizate de acestia au fost de  o proasta calitate. Pe langa nepriceperea calugarilor greci sarea si umiditatea din pamant au condus si ele la distrugerea picturilor.
Constructia bisericii ca plan si pozitie se aseamana cu biserica manastirii Neamt. Biserica este zidita in plan treflat, cu interiorul compartimentat in altar, naos, camera mormintelor (gropnita), pronaos si pridvor, despartite prin ziduri de piatra, cu usi de comunicare intre ele. Edificiul are o turla octagonala deasupra naosului, luminata prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este strabatut de cate doua mari ferestre gotice. Postamentul bisericii este din piatra cioplita iar fatadele sunt impodobite de un rand de firide ce inconjoara biserica sub cornise.
In biserica se afla 21 de pietre funerare, realizate intre 1464-1640. Pietrele sunt din marmura alba decorata cu elemente accentuat vegetale, inovatie pentru sculptura secolului XVI. Aici sunt ingropati: Petru Rares, Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare si Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares.
Pictura interioara, datand din anul 1532 si restaurata de curand, a descoperit o iconografie originala. Judecata de Apoi, din pridvor, este introdusa pentru prima data in Moldova de egumenul manastirii, carturarul Grigorie Rosca. Tabloul votiv ce reprezinta pe Petru Rares, fiul sau Ilias, adolescentul Stefan,  doamna Elena si alti doi copii ai lui Petru Rares, chiar daca a suferit interventii in jurul lui 1550 si in 1844, este unic datorita felului in care a fost reprezentat Hristos primind modelul bisericii din mainile voievodului – iesind din nori si nu pe tron. Acest tip de compozitie este atipic rasaritului crestin din acea perioada dar este intalnita in occident. Un alt element interesant este faptul ca imaginea fetei lui Ilias a fost innegrita mai tarziu si numele sau a fost sters ca un act de “damnatio memoriae” dupa ce acesta a trecut la islam.

Foto: crestinortodox.ro

Probota a fost printre primele manastiri moldovenesti cu pictura exterioara. Din pacate aceasta nu a rezistat trecerii timpului. Unele urme, Imnul Acatist si Arborele lui Ieseu, scot insa in evidenta eleganta desenului moldovenesc. Biserica si curtea interioara sunt protejate de ziduri inalte de 6 metri si cu lungimi de aproape 90 de metri. Inspre est, la cele doua extremitati ale zidului, exista doua turnuri de aparare. Poarta de acces principala se afla la mijloc. Zidurile sunt construite din piatra de rau de un metru latime. Clopotnita se afla la nord-vest de biserica unde se pastreaza si casele domnesti restaurate de curand.
Autoritatile locale incearca sa valorifice potential turistic al manastirii Probota. Complexul Muzeal Bucovina a finalizat un proiect al unui muzeu care urmeaza sa fie construit in incinta manastirii si care va cuprinde piesele descoperite in urma sapaturilor arheologice – tesaturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, vesminte (sec. XVIII). Mai mult decat atat, drumul dintre Dolhasca si Probota a fost modernizat din fonduri europene. Prin urmare drumul judetean 208 S care uneste cele doua localitati, este un drum strategic din punct de vedere turistic, Manastrirea fiind in sfarsit legata de celelalte locasuri de cult din judet printr-o cale de acces facila.
Manastirea Probota este un prilej de reflectare pentru cei ce apreciaza istoria, arhitectura si pictura si de reculegere pentru crestinii ortodoxi. In prezent, in cadrul manastirii functioneaza un atelier de pictura. In cadrul atelierului se picteaza icoane pe lemn si se incondeiaza oua. Maicile de la manastire se dedica si ajutorului persoanelor nevoiase oferind mancare calda batranilor si familiilor sarace din satul Probota si chiar isi ofera ajutorul unor copii ce provin din familii cu probleme in rezolvarea temelor scolare.
Manastirea Probota este situata la 51 km sud-est de Suceava, in apropierea soselei Suceava-Dolhasca-Pascani, la 27 kilometri nord de Pascani si la 7 kilometri sud de comuna Dolhasca.

[Călătoria-expediţie RAPAPATATIERRA 2011 s-a desfăşurat sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe, Societăţii de Geografie din România, revistei "Vacanţe şi călătorii"]

Revista „Vacanţe şi călătorii” a revenit, de la o vreme, în atenţia cititorilor nu numai cu un format nou şi o grafică de mare ţinută, ci şi cu iniţiative de mare respiraţie privind promovarea valorilor turistice autentice, atât străine cât şi româneşti. În plus, revista a venit în întâmpinarea unor iniţiative de mare deschidere, precum cea privindu-i pe adevăraţii MARI ROMÂNI. Mă refer la acei compatrioţi care au reuşit să realizeze lucruri deosebite, să marcheze istoria anumitor locuri şi chiar timpuri. Şi România a dat oameni care au contribuit la mai buna cunoaştere a planetei, la descifrarea unora dintre tainele ei, care au relevat omenirii anumite locuri, populaţii, elemente de civilizaţie. Şi românii au fost călători de excepţie (nu doar simpli voiajori), ba chiar exploratori, precum Emil Racoviţă, Iuliu Popper, Ilarie Mitrea, pentru a aminti doar câţiva dintre aceştia (mai există şi alţii).
„Vacanţe şi călătorii” a fost prima publicaţie care a anunţat şi prezentat călătoria-expediţie, pe care, personal, am botezat-o RAPAPATATIERRA (de la RAPA Nui/Insula Paştelui, PATA   gonia, TIERRA del Fuego). A fost, totodată, revista care a găzduit – şi o face în continuare – serialul închinat marilor călători şi exploratori români, de la care a pornit ideea unei asemenea întreprinderi. Deja au văzut lumina tiparului Ilarie Mitrea şi Iuliu Popper, iar în următorul număr va fi prezentat Emil Racoviţă. Ilarie Mitrea a cercetat timp de 25 de ani cel mai mare arhipelag al Planetei, cel indonezian, şi a realizat colecţii faunistice inestimabile, unele prezente şi astăzi în Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti. Iuliu Popper – în fapt primul, cronologic, prezentat în revistă – a fost un personaj aparte (rege neîncoronat al Ţării de Foc, erou de roman şi de film), care va rămâne însă drept cel mai mare cercetător al interiorului regiunii de la capătul lumii (hărţi, un atlas de excepţie etc.). Urmează Emil Racoviţă, moldoveanul cu sânge princiar care a fost naturalistul faimoasei expediţii „Belgica” (1897-1899) – prima din istorie care a iernat în apele subantarctice –, cercetător al Patagoniei continentale şi al Ţării de Foc, savant cu adevărat de talie internaţională (fondator al biospeologiei şi al primului Institut de Speologie din lume, plus alte contribuţii de excepţie).
„Ideea este arhitectonică”, afirma în urmă cu peste 200 de ani marele filosof german Immanuel Kant, totodată, fapt mai puţin cunoscut, şi unul dintre precursorii geografiei. Ideea unor expediţii precum cea recentă, RAPAPATATIERRA 2011, s-a cristalizat în timp, în urma unor călătorii de mai mică anvergură şi a unor vii discuţii purtate cu un împătimit în domeniu, Cristian Hristea, unul dintre cei mai buni ghizi turistici internaţionali. Personal, printre altele, am fost preocupat dintotdeauna de marii călători şi exploratori, cărora le-am închinat unul dintre puţinele dicţionare enciclopedice publicate în lume (Căutători de noi tărâmuri, 1987, cu trei ediţii următoare, în 1997, 2004 şi 2007, ultima intitulată Navigatori. Călători. Exploratori. Mică enciclopedie), un consistent capitol din cartea „Paşi pe Terra” (1983), o serie de articole  (între care cel de anvergură închinat lui Thor Heyerdahl în primul număr al revistei Milleniul III), numeroase emisiuni de radio.
Dintre multele iniţiative şi intenţii (şi „drumul spre Infern este pavat cu bune intenţii”, zicea Dante!), unele au avut şansa reuşitei, între care două episoade din expediţia «Traseele marilor religii» (1995 şi 1996) – cu sprijinul deosebit al Ministrului Tineretului şi Sportului de atunci, domnul Alexandru Mironov –, «Pe urmele civilizaţiilor hindusă şi budistă» (2007) şi «Pe urmele civilizaţiei mayaşe» (2008), însă la ultimele două eu n-am fost şi participant efectiv. Iar acum, RAPAPATATIERRA-2011, pe urmele a trei mari personalităţi în domeniul explorării: Thor Heyerdahl, Emil Racoviţă şi Iuliu Popper.
În ceea ce priveşte această călătorie-expediţie – şi pot, oricând, explica această sintagmă, în sensul că nu a fost vorba doar de o simplă călătorie turistică –, cei 11 membri au participat, probabil, din motive diferite, deşi cu toţi şi-au asumat, cel puţin iniţial, obiectivul principal al acesteia: cunoaşterea la faţa locului şi promovarea meritelor unor înaintaşi ai noştri – doi români şi un norvegian, toţi trei adevărate simboluri ale curajului şi acţiunii în spiritul idealurilor nobile ale umanităţii. Dincolo de inerentele, se pare, animozităţi ce apar atunci când mai mult de o persoană călătoreşte în spaţii claustrofobe şi/sau pe distanţe mari, vreau să cred că niciunul dintre membrii „RAPAPATATIERRA 2011” nu neagă plusurile acesteia:
● cunoaşterea adevărată, la faţa locului, a meritelor celor trei mari exploratori, dar şi a istoriei naturale şi culturale a locurilor străbătute, graţie unor ghizi de excepţie, incredibil de bine pregătiţi;
● cunoaşterea spaţiilor acordate compatrioţilor noştri în cel mai sudic şi reprezentativ muzeu din lume privind extremitatea meridională a Americii de Sud (Museo Maritimo. Fin del Mundo), ambii bucurându-se de spaţii ce pun în umbră alţi exploratori ai extremităţii australe a Americii (în plus, Iuliu Popper este prezent şi în Museo Territorial. Fin del Mundo, cu informaţii şi fotografii inedite);
● acceptarea de către oficialii de la Museo Maritimo. Fin del Mundo (domnul Carlos P. Vairo, director, doamna Maria Alejandra Rosell, director adjunct) a plasării celor două plăcuţe comemorative privindu-i pe Iuliu Popper şi Emil Racoviţă.
În final, le mulţumesc şi, totodată îi felicit pe conducătorii revistei „Vacanţe şi călătorii” – domnii Aurel Borşan, director, şi Cristian Hristea, redactor şef – pentru o asemenea politică editorială, neaducătoare, mai mult ca sigur, de profit financiar, dar în mod cert de profit cultural şi prestigiu editorial.
Să auzim de (mai) bine şi de (mai) multe călătorii-expediţii similare!

Profesor SILVIU NEGUŢ

Un proiect implinit. "Vacante si Calatorii" va saluta din Insula Pastelui

Dacă stai de vorbă cu localnicii, aceștia îți spun că este insula situată ”la răsărit de soare și la apus de lună”. Au numit-o RAPA NUI – adică ”Pământul cel Mare” și TE PITO O TE HENUA – ceea ce înseamnă ”Buricul Pământului”.

Karen Rapu Riroroko – localnica aflată pe post de ghid, căreia i-am oferit numărul din septembrie–noiembrie al revistei Vacanțe și Călătorii, publicație partener al proiectului ”Pe urmele marilor călători și exploratori români” – admirând turnurile înalte ale bisericilor maramureșene descrise în ediția respectivă a remarcat că acestea privesc spre cer …”Da” – i-am răspuns. ”Este dorința noastră de a ne apropia de Divinitate”. ”Să știi că și noi mai avem un nume pentru Insula Paștelui: MATA KI TE RANI, adică ”Ochiul care privește spre cer”.

Moaii, imensele blocuri de piatră în formă umană ce privesc către interiorul insulei (cu excepția celor de la Ahu AKIVI – care sunt orientați cu fața spre ocean), îți dau impresia că se uită spre cer pentru a-i binecuvânta pe localnici. O întreagă legendă, inundată în mister până astăzi, plecând de la KAVE HEKE – bătrânul ce l-a sfătuit pe cioplitorul TAI HARE ATUA cum sa îi cioplească pe cei ce vor proteja și vor aduce bunăstare insulei, se țese în jurul acestor fascinante chipuri, unele grele de peste 80 de tone. Statuile au fost create și puse pe o platformă numită ”ahu”, loc de invocare a spiritelor și înhumare a morților, pentru a apăra tribul care le-a ridicat, dar și pentru a aduce prosperitate și fertilitate. Se credea că în ele sălășluiesc spiritele morților dragi, cei care îi iubesc și care vor veghea la bunăstarea și fericirea acestora. Au fost cioplite din piatră vulcanică, fie la poalele vulcanului RANU KAU, dar mai cu seamă la poalele colinelor RANU RARAKU și duși peste tot în insulă.

Cum au fost realizate, transportate și ridicate aceste creații extraordinare este și astăzi un subiect disputat, mai ales că atunci când a fost pus în picioare moai-ul cel mare, de 82 de tone, de la Ahu TANGARIKI, macaraua s-a rupt. La început, moaii au fost de dimensiuni mai mici, apoi din ce în ce mai mari, ajungând până la 7,4 și chiar 12 metri și cu o greutate de peste 80 de tone, punându-li-se și o PUKAO (piatră rotundă, de culoare roșu inchis), ce semnifica coafura localnicilor la ceremonii, de fapt părul bogat, strâns deasupra capului.

Era perioada când insula prospera, însă fiind de mică întindere și situată la 3700 de km de țărmurile Americii de Sud și la 4000 de km de Polinezia, resursele s-au epuizat. Situația a devenit dramatică, lupta de supraviețuire luând forme de canibalism, mai ales copiii erau sacrificați de cei înfometați. Vânturile și clima în schimbare a afectat în rău vegetația de pe insulă. Cu timpul, moaii cei protectivi nu au mai putut ”îndeplini” dorințele celor ce-i ridicaseră. Nu mai erau folositori sau, din contră, în luptele tribale trebuiau distruși. Așa s-a făcut de au fost mulți aruncați la pământ, construindu-se desupra lor …

În zilele noaste, mai cu seamă după venirea lui Thor Heyerdahl – cel ce a început o primă ridicare a acestor imense statui în anii ’60 și care a descris acțiunea, cu șarm, în cartea sa ”Aku Aku”, autoritățile din Insula Paștelui, teritoriu aflat în jurisdicția guvernului chilian, au reamenajat o mare parte a locurilor de ceremonii, culminând cu restaurarea celor 15 moai de la Ahu TANGARIKI.

Cristian Hristea

Foto si comentarii: Doina Tataru

Cristian Hristea

Cristian Hristea, in apropierea ghetarului Spegazzini

Când întrebi pe cineva ”Gigi, unde mă duc?”, răspunsul, de multe ori, este ”În Patagonia!”. Cred că este o expresie care s-a încetățenit la începutul secolului al XX-lea, atunci când s-a emigrat în masă din Europa spre această zonă.

Pe cât de măreți sunt munții, lacurile și, mai ales, ghețarii Patagoniei – a cărei întindere măsoară aproximativ un milion de km pătrați, cu atât mai aspră este stepa ei, unde o serie de plante și arbuști cu o rezistență extraordinară la vânturile năprasnice (care depășesc 100 km/ oră) domină peisajul.

Pentru cei care au venit aici, a fost o luptă imensă de a stâpâni natura și a putea rezista. S-au creat ferme – așa numitele estancia – cele mai multe pentru creșterea oilor, singurele animale domestice care s-au adaptat condițiilor aspre de climă și hrană.

Lâna a devenit principalul venit, oierii de aici călătorind în căruțe imense la început și apoi cu ajutorul camioanelor pe care le încărcau cu baloturi de lână până la porturile de la oceanul Atlantic, deplasare care dura timp de o lună sau două. Vindeau lâna și își luau provizii pentru încă un an. Așa decurgea viața în Patagonia secolului XX …

Oameni întreprinzători, patagonezii au început însă să caute și alte surse de venituri. Și ce era mai la îndemână, decât … turismul.  Având lacuri minunate (cel mai intins fiind lacul Argentino) și ghețari imenși, de 15 până la 75 de km, precum Perito Moreno, Upsala sau Spegazini, și-au propus să transforme zona într-o oază de turism și au reușit. Pe timpul verii, ajungând la cinci zboruri zilnice, pline de turiști. Iar prețurile sunt pe măsură, adică ridicate.

Am observat acest tip de turism și în Ushuaia, dar și în Insula Paștelui. Este vorba despre turismul scump sau – cum i-am spune în glumă, citându-l pe scriitorul Ioan Grigorescu cu care am petrecut mult timp pe mapamond, la filmările serialului ”Spectacolul lumii” – turismul șampanie.

Deocamdată, în toate cele trei zone numerate mai sus (Patagonia, Țara de Foc și Insula Paștelui) nu prea este loc de turismul ieftin sau – cum tot așa, cum glumeam la filmări – de turismul Coca-Cola.

Cristian Hristea

Salonulul National de Fotografie reuneste de doua ori pe an creatiile celor pasionati de arta fotografica – atat amatori, cat si profesionisti – in incercarea de a aduce in atentia privitorului instantanee inedite. Evenimentul isi propune – prin intermediul artei fotografice – sa aduca in atentia publicului larg atractiile si patrimoniul cultural extrem de bogat al Romaniei, promovand in acelasi timp tinerii care isi doresc sa imbratiseze o cariera in arta fotografica.
Duminica, 28 noiembrie, ora 16:00, in Pasajul Universitatii, a avut loc Festivitatea de Premiere a Salonului National de Fotografie Turistica.

Castigatorii editiei a XII-a a Salonului National de Fotografie Turistica:
Marele premiu: Toaca realizata de Munteanu Nicolae Catalin.

Categoria: Muntele si vraja sa
Locul I: Sueta realizata de Bizo Septimiu.
Locul II: Dimineti pe carari de munte realizata de Adrian Popa.
Locul III: Lago pehoe realizata de Bizo Septimiu.

Categoria: Ipostaze culturale
Locul I: Cerc uman realizata de Incze Laszlo.
Locul II: Dancing shadow realizata de Ulmeanu Adrian.
Locul III: Transeexpress in sibiu realizata de Teodorof Viorel.

Categoria: Soaptele apelor
Locul I: Ponton 002 realizata de Vidis Sorin.
Locul II: Tsunami realizata de Bizo Septimiu.
Locul III: Cold water realizata de Bizo Septimiu.

Categoria: Cadrane sfinte
Locul I: Toaca realizata de Munteanu Nicolae Catalin.
Locul II: Pasi catre credinta realizata de Adrian Popa.
Locul III: 1664 realizata de Baciu Andrei.

Categoria: Fantezie
Locul I: Afisul realizata de Molnar Adrian.
Locul II: Siluete in intuneric realizata de Suciu Sorin.
Locul III: Capat realizata de Turtoi Bogdan.

Categoria: Prin lume
Locul I: Caravana in Ergul Chebi, Africa realizata de Rechitan Sorin.
Locul II: Prin lume… realizata de Ditescu Razvan.
Locul III: Venezia realizata de Irimescu Silvia.

Categoria: Origini
Locul I: The first realizata de Cojocaru Ionut.
Locul II: Drumul vietii realizata de Vasilescu Emanuel.
Locul III: Agripina realizata de Moanta Romeo.

Premiul publicului: Noi doi realizata de Vasile Raluca Alexandra.

Premiile oferite de partenerii evenimentului sunt:
MARELE PREMIU – Imprimanta Konica Minolta magicolor 4560EN in valoare de 2200 RON si o excursie de 7 zile pentru 2 persoane in Bucovina – Pensiunea Lidana****

Premiul Publicului: – Curs de fotografie oferit de New Age PHOTOGRAPHY in valoare de 2000 de RON

Premiile pentru Categoriile de concurs :
Premiul I: – Curs de fotografie oferit de New Age PHOTOGRAPHY, Photolife, Avantaj Consulting  si manuale de fotografie oferite de editura Litera
Premiul II: – Manuale de fotografie oferite de editura Nemira si editura Litera
Premiul III:- Manuale de fotografie oferite de editura Nemira si editura Litera