Imposibilitate tehnica. Cam asa as defini situatia in care ma aflu in present. Si asta pentru ca ar trebuie sa fiu in trei locuri deodata. Si asta pentru ca suntem, acum la inceput de toamna, in plin sezon de festivaluri, zile ale oraselor si alte asemenea.
Deci…?
Solutia este una simpla. Eu raman, din nou, in Bucuresti, si va spun voua, celor care plecati prin tara, unde puteti merge pentru un pic de distractie sau o masa copioasa 
….
Citeşte mai departe…
Sunt o sumedenie de lucruri de lucruri, de programe, de evenimente menite a atrage turistii ba ici, ba acolo, in functie de ce vrea fiecare sa promoveze. O lista foarte lunga aflata in permanenta schimbare, ceea ce face uneori ca urmaritul ei sa fie unul dificil. Asa ca „m-am mai gandit” si am decis sa va ofer o solutie. Nu e perfecta, e doar subiectiva.
Adica? Ei bine, din lista cu evenimente pe care eu o vad, am sa impartasesc cu voi cele la care eu as vrea sa merg. La unele chiar voi merge, la altele munca ma va tine legata de scaun. In aceasta situatie, sunteti invitatii mei sa mergeti voi, si sa impartasiti cu restul, cei care ramanem acasa, impresiile voastre. Primul eveniment pe care eu l-am ratat, din pacate, este Targul National de Turism Rural de la Albac, 13-14 septembrie 2008. Programul propus de organizatori, Consiliul Judetean Alba, Primaria Comunei Albac, Asociatia Tara Vinului, ANAT si ANTREC, promite distractie din plin.
Citeşte mai departe…
Un inceput de anotimp, un alt inceput de sezon, idei noi, lucruri noi si multe altele. Cam asa au fost ultimele zile. Dar orice inceput vine de regula dupa ce ceva se sfarseste. Deci sezonul estival se termina, se trage linia, se aduna banii si turistii, se scad cheltuielile si partea nereusita din prognoze… si se ajunge la concluzii…. Fiecare cu ale sale, depinde de cum le-a iesit bilantul.
Citeşte mai departe…
Pe adresa unei redactii vin o sumedenie de comunicate de presa, cu subiecte dintre cele mai diverse. Unul dintre ele anunta o companie a Institutului Cultural Roman din Varsovia, inceputa azi la Gdańsk cu titulul <CUVINTELE UITATE ALE ADMIRATIEI>.
Mai exact, „Pe sapte autobuze din centrul orasului au fost imprimate chipurile unor mari personalitati ale istoriei si culturii poloneze, alaturi de cuvinte admirative fata de Romania, romani si cultura romana. Autobuzele de pe rutele principale ale Gdańsk-ului vor purta prin oras, timp de o luna, mari panouri cu chipurile Papei Ioan Paul al II-lea, maresalului Józef Piłsudski, marelelui poet Julian Tuwim si scriitoarei Kazimiera Iłłakowiczówna, impreuna cu citate favorabile la adresa Romaniei si romanilor: Papa Ioan Paul al II-lea: „Romania este gradina Maicii Domnului.”; maresalul Józef Piłsudski: „Alianta polono-romana trebuie sa dureze.”; Julian Tuwim: „Daca-i vorba de bani, e mai sigur sa-mi stea in buzunare, daca vine vorba de aliante, atunci sa le facem cu romanii.”; Kazimiera Iłłakowiczówna: „Poporul roman a fost pentru noi un adevarat frate.”
Citeşte mai departe…
“Si ma intreb, (cu rautate?!), oare ce ii insoteste pe strainii care ne viziteaza tara, si cu dependenta pleaca ei de la noi?”
Cu aceasta intrebare incheiam materialul trecut, al doilea din serialul sirian. Am aflat raspunsul, un posibil raspuns, cel putin, intr-o maniera inedita. Printr-un mail de la niste prieteni. Mai speciali, caci sunt englezi. Si ce au ei cu intrebarea de mai sus? Nu pot reproduce textul email-ului, dar va pot face un mic rezumat. Isi exprimau regretul ca nu am fost acasa, nici in acest an, ca sa ne putem intalni. Iar acesti doi oameni, sot si sotie, isi petrec mare parte din vara colindand prin muntii bucovinei. Au adunat multe peripetii aici, dar si amintiri si frumuseti, cum aveau sa imi marturiseasca.
Citeşte mai departe…
Pornisem intr-o plimbare pe Valea Bistritei, ca sa vedem bisericile de lemn de prin satele care marginesc apa. Le-am vazut pe cele mai mari, fara probleme, dar nu fara peripetii. Care au provenit din cea mai neasteptata sursa. Vecinii. Acesti oameni, care au casele pe langa obiective turistice, si care, de cum am oprit masina au fost cu ochii pe noi, iar cand am dus aparatul de fotografiat la ochii au si sarit ca nu avem voie sa facem fotografii. O exemplificare, dupa litera legii, ca puteam sa facem cate fotografii doream era inutila atunci ca si acum, pentru ca acest eveniment este doar un exemplu, unul din multele in care obiectivele turistice sunt “pazite” de cei care vin sa faca poze sau sa le vada. Fie ca este vorba de vecini, fie de paznici pusi sa aiba grija sa nu se fure sau sa nu se distruga, toti par mai interesati sa iti interzica sa faci fotografii, de parca cateva clicuri ar putea distruge monumentul.
Citeşte mai departe…
Toţi am avut cel puţin odată neplăcerea de a fi servit într-o manieră necorespunzătoare la restaurant sau pe o terasă. De cele mai multe ori, aceasta a dus la o generalizare a calităţii serviciilor din turismul nostru, dar şi la regrete pentru dispariţia vechilor ospătari, care lucrau acum vreo 20 de ani, la respectul şi grija pentru client. Mulţi încă mai cred că nici nu mai sunt şanse ca vechile servicii să revină. Şi totuşi, speranţe sunt. În una din deplasările specifice gazetăriei am descoperit pe cei care transpun aceste speranţe în realitate, pe tinerii care se pregătesc acum să devină viitorii ospătari şi barmani de pe terasele noastre. Într-unul din liceele economice specializate în pregătirea personalului pentru turism din Capitală i-am găsit pe aceşti elevi, care participând la festivităţile legate de sărbătorirea zile instituţiei şi-au luat slujba de gazdă la modul cel mai serios posibil şi şi-au primit oaspeţi cu servicii ireproşabile.
Citeşte mai departe…
Am tot auzit vorbindu-se în ultima perioadă de promovare, a României, a turismului, a Bucureştilor, cam ratată, după cum au arătat-o faptele, a diferitelor evenimente. Unul dintre acestea, de care eu am aflat doar datorită unor prieteni care lucrează în domeniu, a fost cel al Nopţii Muzeelor.
Şi, român pur şi eu, dacă e gratis, normal că mergi să vezi, nu că ar fi costat o avere biletul. Dar, noaptea e liberă, nu ai program la serviciu, nu ai întâlniri… ai în schimb timp berechet, cam până la patru dimineaţa, când se închid ultimele porţi. Aduni prietenii, iei taxiul, ca să nu ai grija maşinii, şi la drum prin Capitală după muzee.
Citeşte mai departe…
Toată lumea se bucură de începuturi. E şi normal să fie aşa. Primul material cerut de revista „Vacanţe şi Călătorii” mă ducea undeva în nordul ţării pentru a scrie un material despre o veche cetate, cea a Ciceului. Mai umblasem eu prin ţară, dar niciodată cu un scop atât de precis şi sub deviză „îi musai”. În consecinţă, mobilizez toată familia, tata pregăteşte maşina, mama de mâncare, eu fac traseul şi caut tot soiul de informaţii. Chiar şi despre avertizarea meteo de cod galben de furtuni şi inundaţii, care de această dată nu a fost suficientă pentru a ne opri din călătorie.
Citeşte mai departe…
Acest atât de des pomenit „turism românesc” este supus, în special în ultima perioadă, unei analize serioase şi amănunţite. Acum, la început de vară, litoralul este cel care atrage cele mai multe forme de analiză, de la comentarii la comparaţii, la identificare de probleme, la oferirea celor mai sofisticate soluţii posibile, menite să rezolve pentru totdeauna toate neajunsurile. O să vină rândul staţiunilor montane, celor balneoclimaterice, cetăţilor uitate de zeci de ani şi obiectivelor istorice…şi cam tot ce se mai găseşte prin ţara noastră.
Citeşte mai departe…
Comentarii recente