Pictor Arthur Verona

Zapada s-a mai topit si vremea frumoasa de sambata m-a facut sa ies la o scurta plimbare prin Bucuresti, sa mai dezamortesc mintea si trupul de atata morocanie, in dorinta de a mai afla cate ceva despre capitala. Am luat ghidul aparut anul trecut la House of Guides si am hoinarit prin centru.

Razvan Voinea

Am plecat de la Romana, mai precis de pe strada Tache Ionescu, numita in memoria unuia dintre fruntasii politici ai inceputului de veac si care incepea cu statuia dedicata-i, opera a sculptorului francez Ernest Dubois, inaugurata cu mare fast in 1931 si demolata in anii comunismului. Nu aceeasi soarta a avut-o monumentul dedicat lui Alexandru Lahovary, aflat la cateva sute de metri, primul obiectiv pe care ni-l prezinta ghidul pe care l-am consultat.

Scolit la Paris, doctor in drept la Sorbona, Alexandru Lahovary cunoaste o cariera de succes, ocupand functii importante in aparatul de stat, fiind ministru in guvernele conservatoare de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Dupa moartea sa, survenita in 1897, Partidul Conservator comanda sculptorului francez Antonin Mercier realizarea unei statui care sa ii perpetueze memoria. Ioana Beldiman, in bine-documentata lucrare de doctorat “Sculptura franceza in Romania (1848-1931)” noteaza : « Lahovary este reprezentat ca orator in picioare, in contrapost, cu mana dreapta intinsa…vesmantul fiind redingota. La baza monumentului, in dreapta, se afla alegoria masculina a Dunarii, dupa tipologia clasica a nudului reprezentand un fluviu, amintind trecatorilor din vestitul discurs al lui Lahovary: “Aceasta Dunare este a noastra, a dus la Mare mai mult sange romanesc decat apa”. In stanga, o alegorie a Romaniei agricole, figura feminina in picioare, in costum national, il omagiaza pe distinsul demnitar ». Banii pentru comanda statuii au fost adunati prin subscriptie publica, ceea ce demonstreza respectul deosebit pentru marele om politic, asa cum a fost cazut si cu alti lideri importanti precum I. C. Bratianu, Lascar Catargiu sau Pache Protopopescu.

Tot in piata Lahovary ne este recomandata Casa Oamenilor de Stiinta, fosta casa a lui Basil Assan, celebrul explorator si comerciant, primul roman care a ajuns in Antartica si care a facut inconjurul lumii. Necunoscut publicului larg (nu am gasit nicio biografie pana acum a sa ori vreo fotografie), Basil Assan este si detinatorul primului automobil din Bucuresti. Aici s-au filmat si cateva scene din “ Supravietuitorul » lui Sergiu Nicolaescu.

Plimbarea noastra continua pe strada Ermia Grigorescu catre Piata Cantacuzino si Gradina Icoanei la intrarea careia troneaza statuia lui Gh. Cantacuzino Rafoveanu (1845-1898), directorul ziarului « Vointa Nationala ». Monumentul, comandat sculptorului francez Ernest Dubois in 1903, a fost inaugurat in 1904. Aceeasi Ioana Beldiman il prezinta pe larg : « Figura feminina in bronz reprezinta Presa, alegorie ce surprinde prin investirea unei tipologii formale traditionale, cu semnificatiile unei institutii moderne. Personajul tine in mana dreapta un condei, iar cu stanga prezinta cartea deschisa a istoriei recente a Romaniei, pe file fiind inscrise nume de pasoptisti deveniti membri ai Partidului Liberal…Eugeniu Carada a fost sufletul realizarii comenzii ». Initial, monumentul a fost amplasat in Piata, dar a fost deplasat in 1930 la intrarea in parc. O intrare care sambata este pazita de jandarmi si politisti, caci urmeaza o procesiune religioasa.

Trec repede prin parc spre Biserica Anglicana. Zambesc cand ajung in fata ei, pentru ca alti pasionati de fotografii sunt acolo si isi fac numarul. Astept sa termine si trag un cadru de ansamblu.

De la Biserica ies spre Dionisie Lupu, nu inainte de a fotografia graffiti-ul de pe Arthur Verona. Imi amintesc de numeroasele festivaluri organizate pe aceasta strada, poate cea mai animata din intreaga capitala, un loc care ar trebui transformat intr-o zona pietonala. Pana sa ajungem acolo, va mai dura putin.

Pe strada Dionisie Lupu ni se recomanda Casa Librecht (actuala Casa a Universitarilor), una dintre putinele cladiri in stil gotic din Bucuresti, ce adaposteste un cochet restaurant.

Privirile imi sunt atrase si de casa de la intersectia cu Maria Rosetii, cu balcoanele iesite, putin ondulate. Aduce putin cu Hundertwasser. De pe strada ce poarta numele sotiei revolutionarului pasoptist C. A Rosetti cotesc la dreapta pe Str. David Praporgescu.

Numele i se trage de la eroul roman din Primul Razboi Mondial, asa cum ne aminteste o placuta amplasata pe casa generalului, cazut vitejeste pe campul de lupta. Imediat dupa casa, gasim un club/bar excellent (Que Pasa) si, la intersectia cu Batistei, intalnim Biserica Batistei, a carei poveste o citim in ghid. As fi vrut sa intru, dar, din pacate, biserica este inchisa si nu pot decat sa fotografiez pietrele de mormant din gradina si dudul vechi de cateva secole.

Pe Jean Louise Calderon se afla un restaurant cochet, cu mancare buna si preturi acceptabile, dar nici de aceasta data savoarea preparatelor nu ma face sa ma opresc.

Ma opresc, in schimb, in fata statuii lui I. L. Caragiale, ridicata vizavi de casa in care a locuit dramaturgul. Un zambet (amar de data asta) ma trezeste putin din boemia plimbarii prin zona linistita. Povestea statuii este desprinsa din ireal: modificata dintr-o statuie care il reprezenta pe Lenin, a fost plimbata intre Teatrul National si locul actual, la cativa pasi de un bloc-turn care incalca orice regula de urbanism prin inaltime si sfideaza orice logica. Daca mai punem ca si un cersetor doarme la cativa pasi de ea si este mazgalita cu graffiti, tabloul este complet. Lipseste doar nea Iancu sa se dea jos si sa transcrie tabloul intr-o satira care cu siguranta ne-ar incanta asa cum o fac nenumarate altele.

Zambetul amar de mai devreme dispare pentru ca intru in schitul Darvari, aflat pe strada cu acelasi nume : dau un ocol lacasului de cult, cufundat in pace sufleteasca cu muzica bizantina se aude pe fundal. Se construiesc chilii noi, iar linistea este “deranjata” doar de toaca de la Biserca Icoanei, care isi cheama credinciosii la slujba. Darvari impresioneaza prin albul perfect in care este vopsit, culoare ce se impleteste canonic cu zapada ce inca nu s-a topit, pazita de brazii din fata chiliilor. Incepe sa se insereze iar mirosul lumanarilor si sunetul de toaca parca nu sunt din Bucuresti, ci de undeva dintr-un schit din munti.

Vraja dureaza insa putin. Intors la strada, trec pe langa Biserica Icoanei, unde credinciosii asteapta sfintirea icoanelor si cuvantul primarului sectorului. Fata de linistea Darvariului, Biserica Icoanei freamata si ma indeparteaza. Voi veni cu alta ocazie, negresit, insa acum nu e loc de vizite sau de rugaciune.

Ma indrept spre Scoala Centrala, monument de arhitectura de la inceputul veacului, ce probabil va fi mascat de construirea unui bloc-turn. NU pot sa nu imi ascund un sentiment de furie : in loc sa participe la sfintirea de icoane, le-as sugera autoritatilor sa sfinteasca un loc liber si sa nu il inece cu turnuri de « rea-credinta ».

Revin in Piata Icoanei si intru in Parcul Ioanid, rebotezat nu de mult Parcul Ion Voicu, in memoria marelui violonist. Cine vrea sa cunoasca mai indeaproape « Lotizarea si Parcul Ioanid » ii recomand cu placere cartea Cristinei Woinaroski. Autoarea prezinta pe larg cladirile construite la inceputul secolului trecut un model extraordinar de convietuire, unde bunul-gust arhitectural se impleteste cu cel al design-ul interior pentru a modela unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucuresti. Semn ca se poate. Din pacate bustul lui Ion Voicu, cu soclu de gresie sparta ma readuce cu picioarele pe zapada si termin turul cu o nota de tristete  in Bulevardul Dacia, de unde ajung repede la metrou la Romana. Ma uit la ceas si vad ca nu a durat mai mult de 90 minute. Revin saptamana viitoare.

Bibliografie:

Bucuresti si imprejurimi. Ghid turistic, Editura House of Guides, 2009

Ioana Beldiman, Sculptura franceza in Romania (1848-1931),  Editura Simetria, 2005

Cristina Woinaroski, Lotizarea si Parcul Ioanid, Editura Simetria, 2007

Legatura mea cu Clujul a inceput cu noua ani in urma, atunci cand am poposit pentru prima data in acest frumos oras de pe malul Somesului ca si proaspat student. De atunci si pana astazi am vazut Clujul transformandu-se sub ochii mei si devenind un oras modern si cosmopolit, noul “Sillicon Hill” al Romaniei, epicentru al vietii culturale si educationale din Transilvania. In ciuda tuturor acestor transformari, Clujul a reusit sa-si pastreze vechiul aer de urbe medievala si sa atraga un numar crescand de vizitatori. S-au construit mall-uri dar s-au refacut si multe dintre fatadele cladirilor vechi din centrul istoric, s-au deschis restaurante din orientul apropiat, cu mancare italiana sau chinezeasca dar si restaurante traditionale romanesti, au fost inaugurate cluburi cu muzica house dar si cu muzica populara sau oldies, iar strazilor pietonale din centru li se va adauga in curand o centura de ocolire moderna.

Cunoscut de germani ca si Klausenburg, de maghiari ca si Kolosvar si de romani ca si Cluj-Napoca, identitatea acestui oras de la poalele Feleacului a fost data de-a lungul istoriei de toate aceste etnii. In ciuda micilor neintelegeri izolate dintre maghiari si romani, in Cluj-Napoca se vede astazi o tendinta din ce in ce mai clara spre impacare si respect fata de multiculturalism. Simbolic, noua pietonala de pe Bulevadrul Eroilor uneste doua dintre pietele centrale cele mai reprezentative pentru maghiari si romani, Piata Unirii, unde se afla statuia regelui Ungariei nascut la Cluj, Matei Corvin, si Piata Avram Iancu, unde se afla statuia lui Avram Iancu, binecunoscutul conducator roman al revolutiei de la 1848-1849 din Transilvania.

Daca Cluj-Napoca a suferit un declin in anii ‘90 datorita politicilor restrictive ale primarului de atunci, in prezent Clujul este un magnet pentru investitorii straini si, ca si consecinta, aproape 90% din turismul municipiului Cluj-Napoca este reprezentat de turismul de afaceri. Pe langa acesta, intr-o proportie mai mica dar nu mai putin importanta si in continua dezvoltare, se afla turismul cultural, cinefil si sportiv.

Viata culturala a Clujului a fost si este foarte intensa. Pentru a cunoaste mai bine patrimoniul cultural al Clujului va propun trei trasee.
Primul traseu porneste din zona pietei Muzeului, cea mai veche piata a Clujului, astazi zona pietonala. Dupa ce luati micul dejun la una din cafenelele din aceasta zona – preferatul meu este Bistro Viena, puteti admira si chiar cumpara obiectele traditionale romanesti ale mesterilor populari ce expun aici. Plimbandu-va apoi pe aceste alei muzeu din vechea cetate a Clujului, veti observa Casa Matei Corvin din secolul al XV-lea si Biserica Franciscana pe al carui frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfantului Francisc si statuia Sfantului Anton. Chiar daca in momentul de fata este inchis pentru doi ani datorita unor lucrari de restaurare, Muzeul de Istorie al Transilvaniei situat pe str. Constantin Daicoviciu nr. 2 va va oferi informatii despre istoria acestei asezari urbane. De aici, indreptati-va spre Piata Mihai Viteazul unde veti vedea statuia lui Mihai Viteazul inconjurata de un mic parculet, cinematograful Republica, iar in partea vestica, in zona intersectei cu strada George Baritiu, Regele Ferdinand, Horea si podul peste Somes veti descoperi Palatul Babos care face parte dintr-un complex arhitectural finalizat la sfarsitul secolului XIX, alaturi de Palatul Szeky, Palatul Berde si Palatul Elian. Luati pranzul la restaurantul Roland Gaross de pe malul Somesului si apoi urcati pe jos sau faceti o scurta calatorie cu taxiul pana pe dealul Cetatuiei. Din vechea fortificatie construita in perioada Habsburgica a mai ramas putin dar, odata ajunsi sus, veti putea admira o panorama superba a orasului de la poalele Feleacului si va veti putea racori la una din terasele cu priveliste sau la barul hotelului Belvedere, inainte de a cobori pe treptele ce duc spre Parcul Central. In drumul spre aleele racoroase ale parcului, pe malul drept al Somesului, la capatul strazii Emil Isac, veti putea vedea cladirea in stil “secession” a Teatrului si a Operei Maghiare, singurele institutii de acest fel din afara granitelor Ungariei. Parcul Central „Simion Barnutiu”, cunoscut clujenilor drept „Parcul Mare”, are o vechime 179 de ani, fiind cel mai mare spaţiu verde din inima orasului. Plimbandu-va prin parc veti descoperi foisorul in care au loc “casatoriile de vara”, Facultatea de Chimie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai care a functionat initial ca scoală de fete, cladirea vechiului Casino ce va fi transformata intr-un spatiu multifunctional ce va include expoziţii, receptii, prezentari si evenimente si, nu in ultimul rand, lacul de agrement de unde veti putea inchiria barci si hidrobiciclete pentru o plimbare la apus de soare. Cum pana acum trebuie sa vi se fi facut foame, chiar langa parc, pe strada Cardinal Iuliu Hossu, veti putea lua cina la restaurantul Club Italia, unde va recomand sa comandati deliciosul carpaccio di pesce spada, dupa care puteti servi un desert delicios si gusta ceaiuri aromate la Amadeus Mozart Café de pe aceeasi strada.

Al doilea traseu pe care vi-l propun incepe cu un mic dejun la una din terasele din zona Zidului Cetatii de pe strada Potaissa, astazi pietonala, si urmeaza cu o vizita la Gradina Botanica “Alexadru Borza” de pe Strada Republicii. Zidul a fost realizat în secolul XV, cand a fost acordat Clujului rangul de Oras Liber Regesc, primind astfel dreptul de a construi ziduri, bastioane si turnuri de aparare. Gradina Botanica a fost fondata in 1920, după Unirea Transilvaniei cu România, si contine pe teritoriul sau peste 10 000 specii de plante din toate colturile lumii. Dupa ce v-ati bucurat de peisajul seren si de gradina japoneza si cea romana, puteti folosi iesirea de pe strada Pasteur si cobori apoi pe strada Prof. Victor Babes spre Piata Lucian Blaga. Pentru a lua pranzul va puteti opri la Marty Caffe pentru a manca o salata sau o pizza sau, daca vreti sa mancati “mult si bine”, va puteti abate putin de la drum pentru a merge la Casa Vikingilor de pe strada Bogdan Petriceicu Hasdeu. Din Piata Lucian Blaga, unde veti putea admira cladirea Bibliotecii Central Universitare si cea a Casei de Cultura a Studentilor, unde isi afla temporar sediul Filarmonica de Stat Transilvania, coborati pe strada Petru Maior, pana pe strada Memorandumului, unde, la numarul 21, se afla Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Acest muzeu este cel mai modern si bine organizat muzeu din Cluj, nefiind de mirare faptul ca este primul muzeu etnografic din Romania care si-a desfasurat activitatea neintrerupt. Mai mult, in perioada mai – octombrie puteti lua autobuzul 30 din vecinatatea muzeului pana in Piata 14 Iulie, unde se afla o anexa a sa, parcul Etnografic “Romulus Vuia”, primul muzeu etnografic in aer liber din Romania si al saselea din Europa. Aventurati-va apoi mai departe de centru pentru a lua cina la Hanul Dacilor de pe strada Constantin Brancusi, unde va recomand ciorba de fasole cu ciolan in paine, sau la restaurantul Lugano de pe strada G-ral Eremia Grigorescu, unde va recomad sa incercati un foie gras rustic si pieptul de rata cu sos de struguri. De retinut, miercurea, vinerea si sambata la acest ultim restaurant se sustin spectacole de muzica de pian live.

O noua zi, un nou traseu care incepe la Bastionul Croitorilor unde va puteti bea cafeaua de dimineata la cafeneaua de la subsol. Monumentul poarta numele breaslei croitorilor din Cluj, care l-au intretinut si au avut obligatia pazei orasului in acest punct al Vechii Cetati. Bastionul a fost recent restaurat, gazduieste astazi noul centru de cultură urbană al oraşului si este, consider eu, un exemplu perfect de adaptare a unui spatiu istoric la realitatea prezenta. Din acest punct, in drum spre Piata Unirii, faceti o plimbare pe strada Mihail Kogalniceanu. Strajuita de copaci ai caror coroana fac umbra strazii, pe strada Mihail Kogalniceanu veti putea admira Biserica Reformata-Calvina, una din cele mai mari biserici din sud-estul Europei, un exemplu perfect al stilului arhitectural gotic tarziu, statuia Sfantului Gheorghe omorând balaurul, Palatul Teleki ce adaposteste Sala de lectura a Bibliotecii Judetene „Octavian Goga” si sediul central al Universitatatii “Babes-Bolyai” din care face parte si Biserica Piariştilor sau a Iezuitilor, cu intrare de pe Strada Universitatii. Piata Unirii, transformata recent intr-o ampla zona pietonala, a fost miezul orasului medieval Cluj. In mijlocul pietei se afla Biserica romano-catolica Sfantul Mihail, una din cele mai bune exemple ale goticului din Romania, si Statuia lui Matei Corvin. Pe laturi se afla Palatul Bánffy, care adaposteste acum Muzeul de Arta, cele 2 cladiri construite in oglinda de la care porneste strada Iuliu Maniu, cladirea fostei primarii si cea a Bancii Nationale, cladirea fostului Hotel Continental in proiect de a fi transformat in Galeriile Comerciale “New York” si Casa Hintz care a fost locul primei si celei mai longevive farmacii din Cluj Napoca, astazi Muzeul Farmaciei. Intre vizita la cele doua muzee care strajuiesc aceasta piata, va sugerez sa luati pranzul la restaurantul Baracca de pe strada Napoca, unde atat mancarea cat si design-ul localului sunt absolut superbe. Din Piata Unirii, mergeti pe aleea pietonala de pe B-dul Eroilor spre Piata Avram Iancu unde veti vedea Catedrala Ortodoxa, Statuia lui Avram Iancu, cladirea Operei Romane si a Teatrului National din Cluj, palatul de Justitie, cladirea Comandamentului Armatei a IV-a Transilvania cunoscuta si ca vechea cazarma Sf. Gheorghe si, in spatele Catedralei, pe Bulevardul 21 Decembrie 1989, Biserica Reformata Calvina cu doua turnuri. Tot pe acest bulevard, la numarul 22, va recomand sa luati cina la restaurantul cu specific vanatoresc Hubertus, unul dintre cele mai vechi restaurante din urbea de pe Somes.

Cu siguranta ca patrimoniul cultural si gastronomic al Clujului nu se margineste la obiectivele de mai sus dar, pentru o vizita de 3 zile, acestea va vor incanta si va vor face sa cunoasteti intr-o masura cat mai mare acest oras din inima Transilvaniei. Daca aveti mai mult timp la dispozitie, va recomand deopotriva Muzeul de Speologie Emil Racovita care se afla in cladirea vechii inchisori medievale a orasului din apropierea Pietei Muzeului, Observatorul Astronomic din cartierul Zorilor si Biserica romano-catolica Calvaria din cartierul Manastur. De asemenea, nu plecati de la Cluj fara a incerca sau a cumpara ca si suveniruri produsele firmelor locale Ursus, Napolact, Jolidon, Farmec, Clujana, Prodvinalco, Cosm Fan sau Oncos.

Alte forme de turism care s-au dezvoltat in Cluj in ultimii ani sunt reprezentate de tursimul cinefil si cel sportiv. Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) a reusit sa se impuna ca un festival de prestigiu la nivel european si atrage in fiecare an un numar ridicat de turisti, iar din aceasta toamna se va organiza si Festivalul Internaţional “ComedyCluj”, dedicat filmelor de comedie. Pe plan sportiv, turistii vin la Cluj nu doar pentru a asista la meciurile echipelor de fotbal CFR Cluj si Universitatea Cluj, dar si la competitiile de handbal, baschet, volei sau judo organizate la Sala Sporturilor Horia Demian. Mai mult, langa viitorul stadion “Ion Moina” se va construi un centru sportiv de rang superior care va putea gazdui competitii sportive variate, de la hockey pe gheata si patinaj artistic la scrima, box si arc.

Pe langa toate acestea, Clujul ispiteste turistii cu nenumaratele festivaluri pe care le organizeaza, cum ar fi: Toamna Muzicală Clujeana, organizat de Filarmonica de Stat Transilvania, Festivalul international al teatrelor de papusi “Puck-Animafest”, Festivalul International “Lucian Blaga”, Zilele portilor deschise, Delahoya Rave Festival, Festivalul de Teatru Experimental Man.In.Fest, Transilvania Jazz Festival sau SeptemberFest.

Cum turismul atrage dezvoltarea celorlalte servicii conexe care implicit aduc bunastare unui oras, clujenii au inteles cum sa-si protejeze patrimoniul si sa si-l puna în valoare. Ca si Mesterul Manole, municipalitatea clujeana isi arata patima pentru creatie prin multimea proiectelor de reabilitare pe care le desfasoara. Padurea Faget va deveni un parc pentru picnic dotat cu gratare, alei si potetci, Castelul Banffy din Rascruci va fi transformat in centru international de conferinte, Canalul Morii va fi refacut si va fi flancat de o alee pietonala cu arbori, vor aparea chioscuri cu model unitar pentru distribuitorii de presa, Parcul Central va fi reamenjat, se va construi un bazin de polo in Gheorgheni, Baile Someseni vor fi modernizate, la Baisoara se va construi o partie de schi moderna, cateva cladiri vechi din centrul istoric al orasului, inclusiv cladirea Muzeului de Arta (Palatul Banffy), vor fi restaurate, groapa din Piata Muzeului va fi acoperita cu o cladire de birouri a carei parter va permite accesul la vestigii, iar Muzeul Etnografic se va extinde in padurea Hoya. Traseele pentru biciclete si placutele bilingve de semnalizare a cladirilor monument-istoric au aparut deja in oras. Toate aceste semnale pozitive date de Primaria clujeana arata ca astazi Clujul se afla in competitie directa cu Brasovul si Sibiul pentru a atrage cat mai multi turisti in zona urbana a Transilvaniei.

Aceasta transformare rapida trebuie facuta insa cu grija, tinandu-se cont de straturile de istorie care incep din centrul vechi si se termina cu cartierele de blocuri comuniste. In aceste conditii, ideea de a rezerva malul Somesului pentru zgarie-nori este nepotrivita si nu va face decat sa blocheze privelistea, sa faca nota discordanta si sa umbreasca intregi zone de case. O asemenea idee a mers in Viena, unde latimea canalului Dunarii ajunge pana la circa jumatate de kilometru, dar Somesul Mic nu este Dunarea. Madrid-ul ar fi un exemplu bun pentru definirea unei zone destinate constructiilor inalte iar Puerto Madero, din Buenos Aires, pentru reamenajarea zonelor de pe malul unui rau urban.

Fara indoiala ca turismul in Cluj Napoca are perspective frumoase. Din punctul de vedere al infrastructurii, Cluj-ul este usor accesibil, aflandu-se pe drumul european E-60, fiind legat feroviar de cele mai mari orase din Romania si dispunand de un aeroport international care are curse aeriene regulate catre principalele orase din Europa. Pe langa aceasta, baza de cazare este nu numai indestulatoare dar si in continua dezvoltare. Astfel, pe harta clujeana au aparut recent trei noi hoteluri de 4 stele: West City Hotel, Beyfin si Ramada iar alte branduri internationale, cum ar fi Hilton, Shereton si Marriott si-au exprimat intentia de a intra pe piata clujeana. In aceste conditii, singurul handicap evident al Clujului este o promovare insuficienta a obiectivelor culturale prin agentii de turism, targuri de specialitate autohtone si internationale si online. Pliantele din muzee sunt o raritate, mijloacele multimedia lipsesc, iar magazinele de suvenire au rafturile aproape goale. O prezenta mai activa pe piata turistica, pliante si vizite ghidate multilingve ar da un imbold turismului in acest oras.

O doina zice: “Lung e drumul Clujului dar mai lung al dorului”. Chiar daca drumul Clujului va fi lung pentru multi dintre voi, va asigur ca se merita si ca, odata ce veti cunoaste acesta capitala occidentala a Romaniei si locuitorii ei, drumul dorului de Cluj va fi si mai lung. In dulce grai ardelenesc, clujenii va invita sa veniti la Cluj. “No, hai la Cluj!”.

[View with PicLens]

Situat pe Valea Somuzului, pe drumul european E85, municipiul Falticeni este un important punct de legatura in partea de Nord-Est a Romaniei, loc de popas de la Iasi spre manastirile din Bucovina sau din Vechiul Regat si de la Neamt catre Suceava si Chisinau. Falticeniul este un oras provincial mic dar cu sufletul mare care a atras de-a lungul timpului, prin voia destinului sau datorita frumusetilor locurilor, multe personalitati ale culturii si stiintei romanesti, George Calinescu situand acest spatiu moldav pe locul trei in tara dupa Bucuresti si Iasi in ceea ce priveste numarul de personalitati.

In Falticeni, calatorul va descoperi Nada Florilor, Dumbrava Minunata, casa memoriala a lui Mihail Sadoveanu, scoala de catiheti a lui Ion Creanga (“fabrica de popi”), Muzeul Apelor Mihai Bacescu, Muzeul de Arta Ion Irimescu, Galeria Oamenilor de Seama, strada Ion Creanga cu peste 15 case memoriale, 12 biserici ortodoxe, o biserica catolica, una evanghelica si una baptista, o sinagoga, precum si unul dintre cele mai mari cimitire evreiesti din Romania. Pe urmele Lizucai si ale lui Patrocle, el va fi invaluit de linistea orasului provincial cu strazi vechi si noi pline de flori ce converg catre aleea pietonala centrala pe care localnicii o numesc “faleza” chiar daca singura urma de apa din jurul ei este fantana arteziana din fata bisericii Adormirii Maicii Domnului. Faleza este strajuita de cladiri vechi care si-au pastrat arhitectura originala precum cladirea Primariei, cladirea Tribunalului, casa Gane-Gorovei si cladirea Bibliotecii. De-a lungul acestei alei calatorul va fi cu siguranta indemnat la ospat la terasele si restaurantele de aici in care se pot servi tuica de mere sau prune si delicioase tochituri moldovenesti.

Intemeiat in 1780 prin hrisovul domnesc al lui Constantin Voda Moruzi, Falticeniul a fost resedinta judetului Baia si un important nod comercial in zona. Dupa anexarea Transilvaniei si Bucovinei la Imperiul Austro-Ungar, multi comercianti evrei s-au stabilit aici pentru a scapa de impozitele si taxele imperiului, aproximativ 80% din populatia orasului fiind la un moment dat evreiasca. O data cu consacrarea iarmarocului de la Falticeni peste granitele tarii, considerat al doilea ca marime din Europa dupa cel din Leipzig, constructiile au luat amploare, s-au dezvoltat mestesugurile si au fost publicate reviste culturale. Din pacate, asa cum in mod tragic s-a intamplat in multe orase din Romania, in timpul comunismului multe cladiri au fost distruse Falticeniul fiind transformat intr-un oras industrial. Acum, dupa 20 de ani de la Revolutie, activitate industriala aproape nu mai exista si acest pitoresc oras asezat intre livezi cu meri la intrarea dinspre Iasi si Gura Humorului si lacuri, la intrarea dinspre Suceava, si-a regasit identitatea de important centru cultural, stiintific si religios.

Stiati ca prima femeie neurochirurg din lume, Sofia Ionescu Ogrezeanu, si prima femeie comandant de nava din marina romaneasca, Angela Lefterescu, sunt din Falticeni? Nici eu nu stiam dar am descoperit aceasta discutand cu muzeografii celor 4 muzee ale orasului, cu functionari ai primariei, cu profesori, preoti sau simpli cetateni ai acestei “Mici Florente a Romaniei”, asa cum a fost denumit Falticeniul in trecut.

Ospitalieri si linistiti, falticenenii sufera de o boala incurabila, un foarte pronuntat patriotism local. Sculptorul Ion Irimescu isi exprima prin urmatoarele cuvinte sentimentele fata de aceasta urbe de pe Somuz: “Dorul de Falticeni este permanent. Acest coltisor de lume, oriunde m-as gasi, imi este adanc infipt in inima, in gand, in amintiri… Este motivul pentru care munca mea in domeniul artei aici si-a gasit spatiul potrivit”. Fie ca traiesc in orasul natal, fie ca drumurile vietii i-au purtat pe alte meleaguri, falticenenii au o legatura speciala unii cu altii ce are la baza dragostea pentru aceasta urbe moldava. Si au si cu ce sa se mandresca!

Casa memoriala Mihail Sadoveanu de pe strada Ion Creanga este ascunsa dupa o poarta cu streasina in Gradina Linistii. Aceasta casa la care Sadoveanu venea pentru a se reculege si pentru a se odihni a fost construita dupa schitele scriitorului, fiind locul unde acesta a scris o treime din operele sale.

In Galeria Oamenilor de Seama de pe strada Sucevei calatorul se poate delecta cu o vasta colectie de scrisori, manuscrise, fotografii si obiecte personale apartinand unui numar de peste 50 de personalitati falticenene precum scriitorii Matei Milo, Maria Cantacuzino, Nicu Gane, Ion Creanga, Mihail Sadoveanu, Ion Dragoslav, Anton Holban si Nicolae Labis, istoricii, criticii literari şi filologii Eugen Lovinescu, A.G. Stino si Constantin Ciopraga, oamenii de teatru şi muzicienii Jules Cazaban, Grigore Vasiliu-Birlic, Paul Calinescu, George Adamachi, Alexandru Alger, artistii plastici Ion Irimescu, Stefan Soldanescu, Rubin Reuven, Aurel Baesu, Maria Mihaescu, folcloristii Artur Gorovei si Mihai Lupaescu si oamenii de stiinta Dimitrie Leonida, Nicolae Grigoras, Vasile Ciurea, Mihai Bacescu, Eliot Sorel si Florin Constantin Ghiurea. La aceasta lista impresionanta de personalitati, care ar putea continua, se adauga in mod firesc Horia si Vasile Lovinescu care s-au nascut in casa veche de 180 de ani care gazduieste Galeria.

Muzeul de Arta Ion Irimescu de pe strada Mihai Eminescu expune cea mai bogata colectie permanenta de autor din Romania, cu peste 300 de lucrari de sculptura si 1000 de lucrari de grafica. Succesor al lui Paciurea, Jalea si Brancusi, Ion Irimescu a fost numit “sculptorul de suflete” datorita conotatiilor metaforico-simbolice ale lucrarilor sale. Am avut placerea de a discuta cu directorul muzeului, Dl. Gheorghe Dascalescu, care l-a cunoscut personal pe maestrul care a murit la Falticeni in 2005 dupa 102 de viata. Acesta mi l-a descris ca fiind “un om cu noblete spirituala care impunea respect doar din priviri, sfatos, mereu cu amintiri, mai ales din vremea Parisului”.

Muzeul Apelor Mihai Bacescu de pe strada Nicu Gane este un muzeu scoala, fara mulaje, doar cu animale conservate in formol, cu obiecte de pescuit, acvarii, diorame, un glob lunar si un glob pamantesc unic in lume prin faptul ca reda relieful submarin. Academicianul Mihai Bacescu a lucrat cu Emil Racovita si Grigore Antipa, a descoperit peste 80 de animale marine si a pus bazele acestui muzeu in Falticeni datorita legaturii deosebite pe care o avea cu acest oras. D-na muzeograf Tofan Dana mi l-a descris ca fiind “un om placut, modest, apropiat de colegi, sfatos, bland, de o inteligenta rara. La varsta de 91 de ani tinea minte orice denumire stiintifica. Ii placea sa-l tragi la vorba, sa povesteasca. Era un tip mucalit. Stia sa fie sever dar si foarte placut. Ii placea sa serveasca un pahar de tuica naturala”.

E frumos de vizitat Falticeniul in zilele iarmarocului de Sfantul Ilie – 18, 19 si 20 iulie – zile in care balciul vine la Falticeni, se organizeaza spectacole, iar mesterii populari din zona isi vand creatiile. Oras provincial in care se pastreaza inca obiceiurile traditionale, Falticeniul atrage calatorul si de Craciun si Paste. De Craciun se organizeaza de catre primarie un festival de Obiceiuri si Datini iar Muzeul Ion Irimescu organizeaza un concert de colinde. Cu ocazia sarbatorilor pascale locuitorii merg si in prezent sa sfinteasca ouale rosii si cozonacii la biserica iar muzeele organizeaza expozitii de oua incondeiate sau icoane pe sticla.

In ciuda acestor importante repere culturale, stiintifice si religioase, Falticeniul de astazi este izolat turistic.
Dl. Gheorghe Dascalescu mi-a spus ca lucrarile lui Ion Irimescu nu au fost popularizate suficient in strainatate, motiv pentru care nu vin multi vizitatori straini. Cu toate acestea, interesul strainilor pentru acest tip de arta este foarte ridicat, muzeul Ion Irimescu fiind singurul din Falticeni in care in timpul vizitei mele se facea si ghidajul unui grup de norvegieni. Mai mult, cu ocazia vizitei sale la Falticeni, Jonathan Scheele, fostul comisar european pentru integrarea Romaniei in UE, a avut ocazia sa viziteze muzeul si sa-l cunoasca pe maestrul Ion Irimescu, atunci inca in viata. La iesirea din tara, intrebat de catre redactorii revistei Dilema ce ia din Romania la plecarea sa, acesta raspunde fara ezitare: “Muzeul Ion Irimescu”.

Responsabilul de turism al primariei, Dl. Corneliu Monoranu, mi-a marturisit ca datorita suprapromovarii Bucovinei, zona vechiului Regat a Romaniei a fost lasata uitarii de catre promotorii de turism nationali si regionali. Cu toate ca drumurile proaste si lipsa unei baze de cazare suficiente au fost in trecut impedimente in dezvoltarea turismului local, astazi aceste probleme sunt in mare parte depasite iar autoritatile locale sugereaza realizarea unor pachete de turism care sa includa muzeele din Falticeni si Manastirile Probota, Slatina si Rasca, manastiri cel putin egale in frumusete cu cele din Bucovina. Strategia de relansare turistica a Falticeniului cuprinde proiecte de reabilitare a cladirii mari a Muzeului Ion Irimescu, fosta cladire a Prefecturii, a Muzeului Apelor, fosta cladire a tribunalului Judetului Baia, si a Casei de Cultura pentru Tineret. La Nada Florilor se urmareste aprobarea transferarii folosintei cu titlu gratuit catre Primarie a iazului Somuz 2 de la Administratia Fondului Piscicol pentru amenajarea unei zone de agrement, casa Gane-Gorovei este in custodia manastirii Putna si va fi transformata intr-un muzeu, se va relansa Festivalul Folcloric Sezatoarea, se vor organiza o gala de box, un concurs de pescuit si un circuit de moto-turism. Toate acestea si multe alte proiecte viitoare vor imbogati cu siguranta experienta calatorului la Falticeni.

Nu exista un mijloc mai propice de a incheia acest articol despre Falticeni decat prin citarea cuvintelor rostite de Sadoveanu la sarbatorirea a 50 de ani de viata: “La Falticeni am baut apa vie a sufletului romanesc, pe care n-am uitat-o nici pana azi. In ea se va rasfrange pana la moarte toata taina sufletului meu. Imprejurarile si pitorescul locurilor, muntii, apele, natura incantatoare si poporul, toate au creat ce Dumneavoastra sarbatoriti astazi”.

[View with PicLens]