Umbrele inserarii coboara peste Iasi. Este o seara de duminica linistita sau poate mai bine spus amortita! Zapada nu s-a depus decat ici colo iar pe asfalt fulgii topiti s-au transformat in balti si noroi, ce se prind de talpile papucilor facand parca si mai greu de suportat vremea de afara. La chioscurile de ziare s-au adunat mai multi trecatori ce tin intre palme, infrigurati, cafeaua cu gust salciu, a carei singura calitate este aceea de a te incalzi un strop. Pe strada uda si murdara masinile orbecaie in faruri palide si zgomot taraganat. Nu, nimic din toate acestea nu induc in mine vreun sentiment de piosenie chiar daca in mai putin de doi pasi voi trece poarta manastirii! Ma gandesc intr-una la ciocolata calda cu aroma de scortisoara si portocale! Se aude semnalul tramvaiului care da de stire ca o ia la fuga din statie. De geamul inghetat se lipesc fete de oameni plictisiti cu privirile pierdute. Oare de ce am impresia ca visam cu totii in aceeasi directie: catre o zi calda si insorita de vara care sa ne trezeasca din aceasta amortire trupeasca si sufleteasca!? A, imi cer scuze, am uitat sa va spun ca ma indrept catre manastirea Golia!

Va veti intreba poate, ca de vreme ce nu e pic de entuziasm in mine, atunci de ce am mai pornit din casa la drum? Ei bine dragii mei, din pura curiozitate! Si se pare ca de asta data curiozitatea a fost mai puternica decat gerul de afara! Si am sa va explic imediat si de ce. Ei bine, am auzit eu ca la manastirea Golia exista o icoana facatoare de minuni… Desigur veti spune voi: inca o icoana facatoare de minuni! Nu spun nu! Insa aceasta are ceva aparte.
In timp ce ma indrept cu pasi repezi catre usa de lemn a bisericii nu pot sa nu observ cum zidurile reci de piatra ale manastirii se ridica in umbrele noptii. Descifrez o atmosfera de insingurare si cumva este ceva atat de familiar si linistitor in acest pesisaj. Aerul rece si norii grei de iarna, latratul unui caine care se aude in departare, zapada care s-a asternut ici colo, tacuta, ingandurata, murdara, turla bisericii ce se ridica inspre cer, peste care cern fulgii usor si lin, lumina slaba ce se intrezareste pe fereastra usii de lemn a manastirii, zgomotele orasului care razbat slabe de dincolo de zidurile de piatra… Iata un peisaj pe care ma intreb cum ar putea  si daca ar putea un pictor sa il redea vreodata! “Iti spun eu, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Golia chiar face minuni! Scriu biletele ori de cate ori am nevoie de ceva, si puff, minunea se petrece! Crede-ma chiar functioneaza! E ceva…” Imi rasuna in minte vocea prietenei mele, in timp ce pun mana pe clanta sa deschid usa. Ma intampina  un scartait prelung, ce face sa tresara un preot  care pare-mi-se la prima vedere, e un pic cam adormit in barba lui lunga si stufoasa… Ma izbeste un aer caldut care imediat imi patrunde in corp si un miros de biserica! Stiti voi: miros de lumanari ce ard, pe care nu le vad dar le aud cumva sfaraind, mirosul flacarii ce palpaie si a lacrimilor de ceara prelinse, miros de lemn, de sfinti pictati pe icoane, de piatra, de covoare vechi si de praf. Preotul tine slujba! E ora vecerniei si cativa din credinciosi stau in genunchi cu capetele plecate pe-o parte si chipurile transfigurate. Ma gandesc cu durere ca daca preotul slujeste, ei bine, ciocolata mea calda mai are de asteptat, asa ca iau un loc si incerc sa imi fac rabdare ca slujba sa se termine. Si incet, incet, mirosul ademenitor de ciocolata cu aroma de scortisoara si portocale dispare, se dizolva si parfumul lumanarilor si a aerului cald ma dezmorteste. Incep a simti cum un val de caldura si lumina mi se perinda prin corp si incet incet se pare ca si-a gasit in sfarsit in mine chemarea celor sfinte!

In timp ce incerc sa ma las prinsa de atmosfera, ochii mei se plimba pe peretii manastirii. In realitate caut icoana cea minunata si incerc sa o disting dintre toate. Imi amintesc cele recent citite despre manastire, mai exact cuvintele scrise de Paul de la Alep despre icoana. Si anume ca este foarte veche si e o adevarata opera de arta. ”In jurul ei sunt reprezentate cele 24 de icoane ale Acatistului Maicii Domnului; mainile si bratele Maicii Domnului sunt de aur curat. Doamna Ecaterina, sotia lui Vasile Lupu, a cheltuit mult in cinstea icoanei, caci fiul ei, voievodul Stefan, cazand bolnav de boala grea , a fost adus inaintea acestei icoane si pe data s-a vindecat. In cinstea acestei icoane arde neincetat o candela de argint aurit. ”Cu acestea in minte stau si ma intreb cat de greu poate sa-i fie unui nedat al bisericii- asa cum sunt eu- mai degraba un vanator de miracole la nevoie decat o credincioasa, sa depisteze minunea! Ce-i drept nu imi iese din prima. Si cad din nou pe ganduri. Se pare ca legenda sau istoria spune ca Vasile Lupu avusese un prim baiat nascut schilod. Drept urmare, nu putea mosteni tronul. Insa Dumnezeu s-a induplecat la rugaciunile sale si a doamnei Ecaterina si le-a daruit inca un fiu, pe Stefan. Drept multumire a fost construita o biserica, actuala biserica!

Episcopul Melchisedec consemneaza ca la icoana facatoare de minuni de la Manastirea Golia veneau inca din cele mai vechi timpuri epilepticii si alienatii, mai cu precadere. Nu pot sa nu-mi stapanesc un zambet in timp ce imi caut cu degetele prin buzunarul gecii biletelul cu lista de cerinte pe care am intocmit-o cu multa piosenie, pe care sunt destul de hotarata sa-l “uit” la icoana Maicii Domnului. Rasuflu usurata cand dau de el ratacit printre niste resturi de bilete vechi compostate si un bon de cumparaturi cine stie de cand uitat!

Nu e prima data cand vin la Golia! Acum multi ani am avut de facut un proiect la istorie despre o manastire pe care o consideram noi de suflet. Ei bine… motivul pentru care am ales atunci manastirea Golia este unul personal si nu il voi dezalui, in schimb ce va voi dezavalui mai departe sunt cuvintele preotului, care la vremea respectiva mi-a facut o scurta prezentare a manastirii, citandu-l pe Miron Costin. Am preferat intotdeauna sa mi se povesteasca despre ceva decat sa dau “search” sau sa “googalesc” cum se spune mai nou. E mai autentic, spun eu, si mai din suflet si cumva, informatia se stocheaza altfel, atat in minte cat si in inima. Se pare ca Vasile Lupu “din mila lui Dumnezeu, domn al Tarii Moldovei, om cu hire inalta si imparateasca, mai mult decat domneasca” a zidit multe manastiri, printre care si manastirea Golia de la Iasi, “peste toate manastirile aice in tara mai iscusita”. La inceput biserica se numea Inaltarea Domnului si a fost ctitorie a logofatului Ioan Golia, fiind refacuta de catre domnitorul Vasile Lupu intre anii 1650-1653, terminata de fiul acestuia, Stefanita Voievod la 1660.

Continui sa stau chiricita intr-un colt. Nu imi mai este frig, doar ca acum m-a cuprins o toropeala si o senzatie de bine si lene. Atat de lene ca nici nu-mi vine sa ma misc pe o parte sau pe alta. Si ma gandesc eu ca nu sunt intr-o biserica oarecare. Pana la urma ma aflu in lacasul despre care insusi tarul Rusiei, Petru cel Mare spunea candva ca acesta constructie monumentala imbina trei feluri de mestesuguri: “lesesc, grecesc si moschicesc”. Caut informatii printre amintiri. Stilul moschicesc se regaseste intre trasaturile arhitecurii rusesti, cel grecesc in trasaturile celei bizantine si cel lesesc e reprezentat de Renasterea de caracter baroc, raspandita atunci si la noi, ca de altfel in toate tarile din Europa.

Ochii ca mi se plimba in continuare pe pereti. Dar de asta data nu e vorba de plictiseala, ci e curiozitate amestecata cu admiratie.  Desigur pictura este refacuta in mai multe randuri si putine fresce originale mai sunt pastrate la ora actuala. Iar in anul 1943 s-au descoperit doua fragmente de pictura  din vremea lui Vasile Lupu. Este vorba despre o scena Deisis si glorificarea Sfintei Fecioare. Imortalizati pe peretii bisericii sunt si Vasile Lupu cu chivotul noii biserici, Ecaterina Doamna si copii lor: Stefanita si Ruxandra si egumenul Gherasim sub care s-a reusit restaurarea din secolul XVIII. Ochii mi se rotesc de pe tavan apoi pe peretii bisericii si imi cad peste o batrana cu broboada pe cap, stand cu fata usor aplecata intr-o umila si profunda stare de concentrare. O  invidiez! Eu nu reusesc sa ma cocentrez nici 10 secunde.

Caut cu privirea mormintele, caci din cate imi amintesc in coltul de sud-vest al pronausului, pe locul de inhumare al primilor ctitori; Ioan Golae si Ana, se afla sarcofagul de marmura al Sultanei, sotia lui Constantin Racovita. Demne de amintit sunt si pietrele funerare pe care sunt gravate pentru eternitate numele Ecaterinei Bucioc despre care se crede ca a fost sora doamnei Teodosia- prima sotie a lui Vasile Lupu- ,al Ecaterinei sotia lui Velicio Costin, al Samrandei Mavrogheni sotia lui Scarlat Calimachi. Tot aici se afla inhumate si ramastitele pamantesti ale cneazului Potemkin cat si a primului domn pamantean, dupa fanarioti, Ioan Sandu Sturza.
Golia nu este doar lacas de reculegere sufleteasca… Este un sanctuar care adaposteste pagini din istorie, istorie ce isi odihneste acum umbra aici, sub zidurile de piatra ale manastririi.

Ma indrept cu pasi timizi catre icoana facatoare de minuni. Am biletelul pregatit. Ma opresc in fata ei si cu mainile inca inclestate in buzunar nu reusesc sa fac nici o miscare. Am senzatia ca toti sfintii acestia pictati pe peretii bisericii se uita catre mine cu un soi de ironie. Asa ca ma multumesc sa fac o cruce si ma indepratez. Nu am fost niciodata tipul credincios, dus la biserica, asa cum se mai spune in popor. Astfel ca ma simt stangace in astfel de locuri. Am senzatia ca si preotul s-a oprit din slujba pentru ca stia ce tocmai ma pregateam sa fac si ca acum urmeaza sa-mi tina morala. Dar picturile bisericii tremura in focul lumanarilor si o liniste calda domneste peste tot. Dandu-ma inapoi cativa pasi, tiptil, ca un copil ce tocmai s-a razgandit sa faca o boacana, ma hotarasc sa imi iau la revedere de la Batran si-l salut facandu-mi o cruce mare. Ma simt amortita inca de caldura care mi se strecoara in vene si pare-mi-se ca toarce in mine asemeni unui motan rapus de moleseala, la gura sobei. Mai bine ies. Mai arunc inca o data o ultima privire. Interiorul, traditional moldovenesc, contrasteaza cu fatadele clasice, repetand impartirea de la Trei Iererhi dar cu absidele laterale inecate in zid, cu cafas in tinda- de altfel o raritate in Moldova sec. al XVII-lea.

Frigul ma izbeste din plin cand deschid usa. Umbrele serii au inghitit de tot manastirea care acum pare scufundata intr-un somn adanc, inghetat. Si ma gandesc: inserarea pare a-i fi piatra de mormant manastirii. Ma pregatesc sa scot aparatul. Nu pot pleca fara cateva poze, desi degetele mi-au amortit de ger in secunda in care le-am scos afara din buzunarul gecii. As intra oricand din nou inauntru. Cred ca nicodata nu am fost atat de dornica ca acum sa intru intr-o biserica.

Si in timp ce imi pregatesc aparatul pentru poze, incercand sa gasesc cel mai bun unghi, imi vin in minte cuvintele lui George Calinescu: ”Biserica Golia scoate efecte de umbra si lumina din elemente clasice si aspectul de opera in stilul Renastere e izbitor. Biserica e de piatra alba, ferestrele au pilastri mici si frontoane triunghiulare si semicirculare, toata biserica se sprijina afara de pilastri falsi cu capiteluri corintiene foarte bogate incat totul da un  placut efect de frunzis marmorean peste care sta cornisa cu modiglioni. Sus, turle de diferite dimensiuni, stau pe trei trepte de tambururi, totul fiind ornamentat de asta data oriental, cu firide oarbe, in trefla, in ogiva, in arc oriental ce strajuiesc aceasta fantoma alba, plina de fantezie.”
Casa cu coloane din secolul al XVIII-lea in care a locuit temporar diaconul Ion Creanga- cel pus mereu pe sotii-abia abia se intrezareste printre umbrele noptii.
Ma simt nu ca in interiorul unei manastiri ci ca intr-o cetate. Probabil si din cauza zidurilor care o inconjoara. Sunt ziduri inalte de aparare, prevazute cu turle ridicate in anul 1667. Turnul clopotnita sau “micul turn rasaritean” al Goliei, inalt de 30 de metri cu 120 de trepte, refacut la 1900, despre care Paul de Alep spunea ca: ”nu are pereche in toate aceste tari prin inaltime, largime si maretie”- este locul in care la sfarsitul secolului al XIX-lea , un pompier supraveghea orasul pentru a da alarma in caz de incendiu. Turnul Goliei este cea mai veche constructie arihtecturala din Iasii secolului al XVI-lea. El a servit candva drept inchisoare ocazionala in jurul anului 1705 mai precis, apoi si-a jucat rolul de adapost in timpul ciumei din 1819 dar si in vremea asediului din 1821 pus la cale de trupele lui Ian Sobieski.

Mainile imi tremura pe aparatul de fotografiat. In timp ce imortalizez zidurile manastirii nu pot sa nu ma gandesc la istoricul ei zbuciumat. Toate manastirile au in comun un trecut zbuciumat ca si cum ar vrea sa ne reaminteasca in permanenta ca intotdeauna calea spre iluminare este una ticsita de obstacole si vicisitudini. Ei bine, la vremea cand domnitor era Grigore Ghica, mai exact in anul 1738, un puternic cutremur a inghitit mesterii adusi sa repare urmele incendiului de pe vremea lui Constantin Mavrocordat. La 1838 vechea pictura a manastirii s-a degradat. Cativa ani mai tarziu, la 1940, are loc din nou un puternic cutremur care distruge din nou manastirea, reparatiile pentru refacerea ei incepand in 1943. Pana la secularizarea din 1863, Manastirea Golia s-a aflat sub control grecesc. Biserica parohiala intre 1947-1992, Golia devine ulterior manastire misionara.
Candva, mitropolitul Veniamin Costachi si-a dorit  sa infinteze o scoala aici in aceasta manastire insa dorinta acestuia nu s-a realizat. Insa rolul cultural al Goliei se implineste astazi prin Institutul Cultural–Misionar Trinitas: editura-tipografie-radio. Postul de radio Trinitas transmite inca din primavara anului 1998 pe frecventa 92,70 MHz, 24 de ore din 24!
Degetele imi sunt deja inghetate. Abia de reusesc sa imi asez in husa aparatul. Hotarat: nu mai rezist! Cam asta a fost pentru azi intalnirea mea cu Dumnezeu.
Ies cu pasi grabiti pe portile bisericii. In fata mea statia de tramvai din Tg. Cucului este si ea amortita, ca si cum tramvaiele au inghetat undeva departe si nu mai pot ajunge la destinatie. Nu m-ar mira. Atat de frig ce este afara. Mi se pare chiar ca daca ascult mai bine, pot auzi pietrele din zidul manastirii trosnind, trosnind de frig.
Aproape ca nu mai merg, ci alerg. Nici ciocolata calda cu aroma de portocale nu ma mai consoleaza acum, desi pe bulevardul Independentei sunt destule cafenele. Nu vreau decat sa fiu in masina si atat. Las in urma manastirea care pare ca ma urmareste prin turlele ei cu o privire trista, adormita. Ma petrece cu parere de rau! Parca stie ca prea curand nu imi va mai simti pasii. Si in goana mea, imi trece prin cap legenda manastirii Golia. Se pare ca fu ridicata din dragoste de catre boierul Ion Golae pentru orfana Ana, pe care voia sa o cucereasca. Aceasta a jurat ca se va casatori doar cu acela care va fi capabil sa contruiasca un adapost viabil contra frecventelor atacuri ale vecinilor. In unul din aceste atacuri i-au fost ucisi parintii, ea scapand dupa ce se ascunsese sub o lespede de mormant. Ei bine, logofatul Ioan Golae” a purces sa ridice zid inalt cu turn din care sa se vada dincotro vine pericolul. Si ca sa se miscsoreze primejdia profanarii locului a ridicat acolo si o bisericuta din piatra pe care mai apoi Vasile Voda a cuprins-o intre zidurile ctitoriei sale”
Marturie a unui legamnt de iubire sau legamant cu Dumnezeu… manastirea Golia, pe care ma opresc o secunda sa o privesc, dincolo de zidurile de piatra, este intr-adevar o podoaba a Iasului asa cum a fost numita de multe ori pe drept cuvant.

Foto: crestinorotodox.ro

Ascunsa printre dealurile din nord-estul Romaniei, se afla una dintre cele mai frumoase manastiri-cetate din Moldova, manastirea Probota. Am cunoscut-o pentru prima data acum 14 ani,  pe vremurile cand abia au inceput lucrarile de resturare sub egida UNESCO. Atunci slujbele se faceau intr-o bisericuta din lateralul bisericii principale in care abia incapeau probotenii, satenii din satul Probota, daramite vizitatorii. Imi amintesc frumoasa slujba si autenticul simtamant de intelegere si respect pe care l-am simtit intre participanti. Nu e de mirare ca probota inseamna in slavona infratire!
In vara ce a trecut am hotarat sa revizitez manastirea. La capatul unui drumului ce leaga Dolhasca de Probota, am regasit acest superb lacas. Fiind oarecum izolata de restul manastirilor din Bucovina, manastirea Probota nu avea nici un vizitator in acea dupa-amiaza calda de august. Intrand pe poarta ce face parte din zidul de aparare am descoperit o curte interiora linistita, cu gradina de trandafiri, cu meri imensi la umbra carora erau cazute mere numai bune de mancat, cu alei din piatra, cu vestigii medievale in partea stanga iar in centru cu o biserica semeata.
Construita in anul 1530, de catre Petru Rares, Manastirea Probota tine piept timpului si istoriei. Inclusa in lista monumentelor istorice din judetul Suceava inca din anul 2004, Manastirea Probota a fost candva necropola domneasca a Moldovei, in interiorul ei facandu-si somnul de veci ramasitele domnitorului Petru Rares si Stefan Rares, Doamna Elena Rares si alti membri ai familiei domnitoare din Moldova.

Foto: rumaenien-info.at

Manastirea Probota este formata din sase obiective: Biserica Sf. Nicolae, Clisarnita, Ruinele caselor domnesti, Ruinele cladirilor din incinta, Turnurile de Colt, Zidul de incinta. Este de mentionat ca biserica Sf. Nicolae a fost trecuta in anul 1993 pe lista patrimoniului cultural mondial, in grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
Istoria manastirii Probota este una zbuciumata. In anul 1931 era ridicata, asa cum se banuieste, in mijlocul unei paduri, construita din lemn de stejar, Biserica Sf. Nicolae, pe timpul domniei lui Petru I Musat. Ea este una dintre cele mai vechi manastiri atestate pe teritoriul Moldovei.
Cativa zeci de ani mai tarziu, Alexandru Cel Bun a cladit de-a lungul paraului Probota, o alta manastire ridicata din piatra in care Stefan cel Mare a ingropat-o pe mama sa, Oltea Doamna. Din biserica de odinioara nu au mai ramas decat ruinele, caci lacasul sfant a fost distrus de un cataclism fiind reconstruit de Stefan ce Mare. Din pacate, istoria a fost una zbuciumata si se vede treaba ca biserica a fost sortita pieirii  caci in urma unei alunecari de teren aceasta s-a daramat.
Istoria manastirii  Probota este una cumplit de agitate, vrand parca sa ne aminteasca faptul ca nimic nu se poate realiza fara sacrificiu. Doamna Elena impreuna cu cei trei fii: Ilies voievod, Stefan si Constantin au inchis biserica in anul 1550, dandu-i astfel aerul unei cetati medievale. Ulterior Ilies a construit in interiorul acesteia locuinte domnesti.
Pradata de talhari in prima jumatate a secolului XVII, care au profanat mormintele, Biserica a fost refacuta in mare parte de catre domnitorul Vasile Lupu.

Foto: romanianmonasteries.org

In incinta manastirii Probota si-au desfasurat activitatea patru mari mitropoliti si carturari ai Moldovei, nimeni altii decat Grigorie Rosca, Gheorghe Movila, Teodosie Barbovschi si Dosoftei Barila, acesta din urma daruind in anul 1677 manastirea si mosiile ei Sfantului Mormant de la Iersusalim. Calugari greci s-au instalat in incinta acesteia nepasarea lor ducand in timp la degradarea ctitoriei lui Petru Rares. Pe langa nepasare, calugarii greci au demonstrat si o mare nepricepere, reparatiile pe care acestia le-au facut au daunat monumentului iar picturile realizate de acestia au fost de  o proasta calitate. Pe langa nepriceperea calugarilor greci sarea si umiditatea din pamant au condus si ele la distrugerea picturilor.
Constructia bisericii ca plan si pozitie se aseamana cu biserica manastirii Neamt. Biserica este zidita in plan treflat, cu interiorul compartimentat in altar, naos, camera mormintelor (gropnita), pronaos si pridvor, despartite prin ziduri de piatra, cu usi de comunicare intre ele. Edificiul are o turla octagonala deasupra naosului, luminata prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este strabatut de cate doua mari ferestre gotice. Postamentul bisericii este din piatra cioplita iar fatadele sunt impodobite de un rand de firide ce inconjoara biserica sub cornise.
In biserica se afla 21 de pietre funerare, realizate intre 1464-1640. Pietrele sunt din marmura alba decorata cu elemente accentuat vegetale, inovatie pentru sculptura secolului XVI. Aici sunt ingropati: Petru Rares, Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare si Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares.
Pictura interioara, datand din anul 1532 si restaurata de curand, a descoperit o iconografie originala. Judecata de Apoi, din pridvor, este introdusa pentru prima data in Moldova de egumenul manastirii, carturarul Grigorie Rosca. Tabloul votiv ce reprezinta pe Petru Rares, fiul sau Ilias, adolescentul Stefan,  doamna Elena si alti doi copii ai lui Petru Rares, chiar daca a suferit interventii in jurul lui 1550 si in 1844, este unic datorita felului in care a fost reprezentat Hristos primind modelul bisericii din mainile voievodului – iesind din nori si nu pe tron. Acest tip de compozitie este atipic rasaritului crestin din acea perioada dar este intalnita in occident. Un alt element interesant este faptul ca imaginea fetei lui Ilias a fost innegrita mai tarziu si numele sau a fost sters ca un act de “damnatio memoriae” dupa ce acesta a trecut la islam.

Foto: crestinortodox.ro

Probota a fost printre primele manastiri moldovenesti cu pictura exterioara. Din pacate aceasta nu a rezistat trecerii timpului. Unele urme, Imnul Acatist si Arborele lui Ieseu, scot insa in evidenta eleganta desenului moldovenesc. Biserica si curtea interioara sunt protejate de ziduri inalte de 6 metri si cu lungimi de aproape 90 de metri. Inspre est, la cele doua extremitati ale zidului, exista doua turnuri de aparare. Poarta de acces principala se afla la mijloc. Zidurile sunt construite din piatra de rau de un metru latime. Clopotnita se afla la nord-vest de biserica unde se pastreaza si casele domnesti restaurate de curand.
Autoritatile locale incearca sa valorifice potential turistic al manastirii Probota. Complexul Muzeal Bucovina a finalizat un proiect al unui muzeu care urmeaza sa fie construit in incinta manastirii si care va cuprinde piesele descoperite in urma sapaturilor arheologice – tesaturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, vesminte (sec. XVIII). Mai mult decat atat, drumul dintre Dolhasca si Probota a fost modernizat din fonduri europene. Prin urmare drumul judetean 208 S care uneste cele doua localitati, este un drum strategic din punct de vedere turistic, Manastrirea fiind in sfarsit legata de celelalte locasuri de cult din judet printr-o cale de acces facila.
Manastirea Probota este un prilej de reflectare pentru cei ce apreciaza istoria, arhitectura si pictura si de reculegere pentru crestinii ortodoxi. In prezent, in cadrul manastirii functioneaza un atelier de pictura. In cadrul atelierului se picteaza icoane pe lemn si se incondeiaza oua. Maicile de la manastire se dedica si ajutorului persoanelor nevoiase oferind mancare calda batranilor si familiilor sarace din satul Probota si chiar isi ofera ajutorul unor copii ce provin din familii cu probleme in rezolvarea temelor scolare.
Manastirea Probota este situata la 51 km sud-est de Suceava, in apropierea soselei Suceava-Dolhasca-Pascani, la 27 kilometri nord de Pascani si la 7 kilometri sud de comuna Dolhasca.

Ascunsa printre dealurile din nord-estul Romaniei, se afla una dintre cele mai frumoase manastiri-cetate din Moldova, manastirea Probota. Am cunoscut-o pentru prima data acum 14 ani,  pe vremurile cand abia au inceput lucrarile de resturare sub egida UNESCO. Atunci slujbele se faceau intr-o bisericuta din lateralul bisericii principale in care abia incapeau probotenii, satenii din satul Probota, daramite vizitatorii. Imi amintesc frumoasa slujba si autenticul simtamant de intelegere si respect pe care l-am simtit intre participanti. Nu e de mirare ca probota inseamna in slavona infratire!

In vara ce a trecut am hotarat sa revizitez manastirea. La capatul unui drum plin de gropi ce leaga Dolhasca de Probota, am regasit aceasta superb lacas. Fiind oarecum izolata de restul manastirilor din Bucovina, manastirea Probota nu avea nici un vizitator in acea dupa-amiaza calda de august. Intrand pe poarta ce face parte din zidul de aparare am descoperit o curte interiora linistita, cu gradina de trandafiri, cu meri imensi la umbra carora erau cazute mere numai bune de mancat, cu alei din piatra, cu vestigii medievale in partea stanga iar in centru cu o biserica semeata.

Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Probota a fost ridicata in 1530 pe locul ce a fost ocupat de o biserica de lemn din 1398 cu hramul Sfantului Nicolae. In 1964 manastirea in care au vietuit dintotdeauna calugari, s-a desfiintat, devenind biserica de mir. In 1991  s-a reinfiintat ca manastire pentru calugari iar in 1994 a fost transformata in manastire pentru calugarite, forma sub care exista si astazi.

Constructia bisericii ca plan si pozitie se aseamana cu biserica manastirii Neamt. Biserica este zidita in plan treflat, cu interiorul compartimentat in altar, naos, camera mormintelor (gropnita), pronaos si pridvor, despartite prin ziduri de piatra, cu usi de comunicare intre ele. Edificiul are o turla octagonala deasupra naosului, luminata prin patru ferestre. Pronaosul, de plan dreptunghiular, este strabatut de cate doua mari ferestre gotice. Postamentul bisericii este din piatra cioplita iar fatadele sunt impodobite de un rand de  firide ce inconjoara biserica sub cornise.

In biserica se afla 21 de pietre funerare, realizate intre 1464-1640. Pietrele sunt din marmura alba decorata cu elemente accentuat vegetale, inovatie pentru sculptura secolului XVI. Aici sunt ingropati: Petru Rares, Doamna Oltea, mama lui Stefan cel Mare si Doamna Elena, a II-a sotie a lui Petru Rares.

Pictura interioara, datand din anul 1532 si restaurata de curand, a descoperit o iconografie originala. Judecata de Apoi, din pridvor, este introdusă pentru prima data in Moldova de egumenul manastirii, carturarul Grigorie Rosca. Tabloul votiv  ce reprezinta pe Petru Rares, fiul sau Ilias, adolescentul Stefan,  doamna Elena si alti doi copii ai lui Petru Rares, chiar daca a suferit interventii in jurul lui 1550 si in 1844, este unic datorita felului in care a fost reprezentat Hristos primind modelul bisericii din mainile voievodului – iesind din nori si nu pe tron. Acest tip  compozitie este atipic rasaritului crestin din acea perioada dar este intalnita in occident. Un alt element interesant este faptul ca imaginea fetei lui Ilias a fost innegrita mai tarziu si numele sau a fost sters ca un act de “damnatio memoriae” dupa ce acesta a trecut la islam.

Probota a fost printre primele manastiri moldovenesti cu pictura exterioara. Din pacate aceasta nu a rezistat trecerii timpului. Unele urme, Imnul Acatist si Arborele lui Ieseu, scot insa in evidenta eleganta desenului moldovenesc.
Biserica si curtea interioara sunt protejate de ziduri inalte de 6 metri si cu lungimi de aproape 90 de metri. Inspre est, la cele doua extremitati ale zidului exista doua turnuri de aparare. Poarta de acces principala se afla la mijloc. Zidurile sunt construite din piatra de rau de un metru latime. Clopotnita se afla la nord-vest de biserica unde se pastreaza si casele domnesti restaurate de curand.

Manastirea Probota este situata la 51 km sud-est de Suceava, in apropierea soselei Suceava-Dolhasca-Pascani, la 27 km nord de Pascani si la 7 km sud de comuna Dolhasca.

Autoritatile locale incearca sa valorifice potential turistic al manastirii Probota. Complexul Muzeal Bucovina a finalizat un proiect al unui muzeu care urmeaza sa fie construit in incinta manastirii si care va cuprinde piesele descoperite in urma sapaturilor arheologice – tesaturi din sec. XVI-XVII, obiecte de cult, vesminte (sec. XVIII). In acelasi timp, Consiliul Judetean Suceava a aratat ca pentru a creste numarul de turisti care viziteaza aceasta manastire s-a demarat un proiect de modernizare pe fonduri europene a drumului judetean Dolhasca – Probota.

Manastirea Probota este un prilej de reflectare pentru cei ce apreciaza istoria, arhitectura si pictura si de reculegere pentru crestinii ortodoxi. La manastire au lucrat carturari precum Gheorghe Movila, Teodosie Barnovschi si mitropolitul Dosoftei, artisti anonimi de un talent extraordinar au ridicat-o si au impodobit-o iar restauratorii UNESCO au redescoperit publicului acest monument si casa de rugaciune de valoare inestimabila.

www.aventuricupici.blogspot.com

Cald, vara, vreme de vacanta si totusi concediul se lasa asteptat. Ce parere ai de o iesire relaxanta, la buget redus, cu intreaga familie in weekend-ul asta? Suna bine?! Atunci ia-ti cortul si alege Manastirea Ciolanu, situata in comuna Tisau, judetul Buzau, la aproximativ 28 km de oras.
Ca sa ajungi la manastire va trebui sa iesi din orasul Buzau pe DN10 spre Brasov. Prima localitate este Vernesti, iar de aici faci stanga conform unui indicator spre manastire si mergi pana la Hales, unde cotesti dreapta.
Incepand din acest punct, vei fi profund impresionat de peisajele magnifice ale zonei, o adevarata oaza de liniste si verdeata.

Manastirea Ciolanu se pare ca isi trage numele de la oasele unor sihastri care au fost descoperite in aceasta poiana. Se zice ca aici si-au gasit refugiul cativa calugari scapati din Bizantul ocupat de turci in secolul al XV-lea. Daca te pasioneaza, poti vizita si muzeul manastirii, unde vei admira icoane, unele pictate de Gheorghe Tattarescu prin anul 1886, obiecte de cult si vesminte religioase.

O alta atractie a zonei este Tabara de Sculptura din apropierea manastirii unde poti admira diverse sculpturi din piatra, realizate de diversi artisti, majoritatea anonimi.
Iar daca mai ai resurse, poti face o drumetie de cca. 30 minute pana sus pe deal la Schitul Cetatuia.

In caz contrar, intoarce-te spre Hales si campeaza-te pe una din pajistile pe care le-ai admirat. Pentru mai mult confort te poti caza la Hotel McPietroasa, clasificat la 4 stele. Oferta de agrement a hotelului cuprinde o piscina exterioara, un teren de tenis de camp, unul de fotbal (gazon), ca si o pista de minibowling, biliard, tenis de masa, miniruleta, aparate de forta si 2 saune, toate cu acces gratuit daca alegi sa te cazezi aici. In cazul in care nu te cazezi la hotel te poti, totusi, balaci in piscina exterioara a hotelului si poti face plaja in spatiul special amenajat, contra unei taxe. Pentru copii, hotelul dispune de un loc de joaca foarte atractiv, unde cei mici isi pot consuma energia in leagane, balansoare sau tobogane ori alergand pe deal in aerul curat de munte.

Pe seara poti savura un gratar alaturi de familie si poti asculta cantecul greierilor in noapte. Nu uita, insa, ca la plecare sa lasi curat in urma ta. Din cate am citit pe diverse site-uri, multi turisti se plang de gunoaiele pe care le gasesc in drumetiile lor prin tara, dar ma intreb cati dintre ei isi asuma, la randul lor, responsabilitatea fata de natura…

La intoarcere, poti opta pentru varianta prin Hales, pe unde ai venit sau iti poti continua drumul pe langa Manastirea Ciolanu, spre Magura. Cea de-a doua varianta este pitoreasca, dar se recomanda prudenta soferilor incepatori datorita soselei abrupte si a celor cateva serpentine. Nu te grabi, ci opreste in spatiile special amenajate pe parcursul drumului pana la Magura si respira aerul curat din padure, serveste masa sau imortalizeaza cateva momente pe camera. Chiar merita!

Iar ca incheiere, te asigur ca vei incepe saptamana de dupa aceasta escapada de weekend cu bateriile incarcate la maxim. Garantat!