BLOG vacante&calatorii

[Călătoria-expediţie RAPAPATATIERRA 2011 s-a desfăşurat sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe, Societăţii de Geografie din România, revistei "Vacanţe şi călătorii"]

Revista „Vacanţe şi călătorii” a revenit, de la o vreme, în atenţia cititorilor nu numai cu un format nou şi o grafică de mare ţinută, ci şi cu iniţiative de mare respiraţie privind promovarea valorilor turistice autentice, atât străine cât şi româneşti. În plus, revista a venit în întâmpinarea unor iniţiative de mare deschidere, precum cea privindu-i pe adevăraţii MARI ROMÂNI. Mă refer la acei compatrioţi care au reuşit să realizeze lucruri deosebite, să marcheze istoria anumitor locuri şi chiar timpuri. Şi România a dat oameni care au contribuit la mai buna cunoaştere a planetei, la descifrarea unora dintre tainele ei, care au relevat omenirii anumite locuri, populaţii, elemente de civilizaţie. Şi românii au fost călători de excepţie (nu doar simpli voiajori), ba chiar exploratori, precum Emil Racoviţă, Iuliu Popper, Ilarie Mitrea, pentru a aminti doar câţiva dintre aceştia (mai există şi alţii).
„Vacanţe şi călătorii” a fost prima publicaţie care a anunţat şi prezentat călătoria-expediţie, pe care, personal, am botezat-o RAPAPATATIERRA (de la RAPA Nui/Insula Paştelui, PATA   gonia, TIERRA del Fuego). A fost, totodată, revista care a găzduit – şi o face în continuare – serialul închinat marilor călători şi exploratori români, de la care a pornit ideea unei asemenea întreprinderi. Deja au văzut lumina tiparului Ilarie Mitrea şi Iuliu Popper, iar în următorul număr va fi prezentat Emil Racoviţă. Ilarie Mitrea a cercetat timp de 25 de ani cel mai mare arhipelag al Planetei, cel indonezian, şi a realizat colecţii faunistice inestimabile, unele prezente şi astăzi în Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti. Iuliu Popper – în fapt primul, cronologic, prezentat în revistă – a fost un personaj aparte (rege neîncoronat al Ţării de Foc, erou de roman şi de film), care va rămâne însă drept cel mai mare cercetător al interiorului regiunii de la capătul lumii (hărţi, un atlas de excepţie etc.). Urmează Emil Racoviţă, moldoveanul cu sânge princiar care a fost naturalistul faimoasei expediţii „Belgica” (1897-1899) – prima din istorie care a iernat în apele subantarctice –, cercetător al Patagoniei continentale şi al Ţării de Foc, savant cu adevărat de talie internaţională (fondator al biospeologiei şi al primului Institut de Speologie din lume, plus alte contribuţii de excepţie).
„Ideea este arhitectonică”, afirma în urmă cu peste 200 de ani marele filosof german Immanuel Kant, totodată, fapt mai puţin cunoscut, şi unul dintre precursorii geografiei. Ideea unor expediţii precum cea recentă, RAPAPATATIERRA 2011, s-a cristalizat în timp, în urma unor călătorii de mai mică anvergură şi a unor vii discuţii purtate cu un împătimit în domeniu, Cristian Hristea, unul dintre cei mai buni ghizi turistici internaţionali. Personal, printre altele, am fost preocupat dintotdeauna de marii călători şi exploratori, cărora le-am închinat unul dintre puţinele dicţionare enciclopedice publicate în lume (Căutători de noi tărâmuri, 1987, cu trei ediţii următoare, în 1997, 2004 şi 2007, ultima intitulată Navigatori. Călători. Exploratori. Mică enciclopedie), un consistent capitol din cartea „Paşi pe Terra” (1983), o serie de articole  (între care cel de anvergură închinat lui Thor Heyerdahl în primul număr al revistei Milleniul III), numeroase emisiuni de radio.
Dintre multele iniţiative şi intenţii (şi „drumul spre Infern este pavat cu bune intenţii”, zicea Dante!), unele au avut şansa reuşitei, între care două episoade din expediţia «Traseele marilor religii» (1995 şi 1996) – cu sprijinul deosebit al Ministrului Tineretului şi Sportului de atunci, domnul Alexandru Mironov –, «Pe urmele civilizaţiilor hindusă şi budistă» (2007) şi «Pe urmele civilizaţiei mayaşe» (2008), însă la ultimele două eu n-am fost şi participant efectiv. Iar acum, RAPAPATATIERRA-2011, pe urmele a trei mari personalităţi în domeniul explorării: Thor Heyerdahl, Emil Racoviţă şi Iuliu Popper.
În ceea ce priveşte această călătorie-expediţie – şi pot, oricând, explica această sintagmă, în sensul că nu a fost vorba doar de o simplă călătorie turistică –, cei 11 membri au participat, probabil, din motive diferite, deşi cu toţi şi-au asumat, cel puţin iniţial, obiectivul principal al acesteia: cunoaşterea la faţa locului şi promovarea meritelor unor înaintaşi ai noştri – doi români şi un norvegian, toţi trei adevărate simboluri ale curajului şi acţiunii în spiritul idealurilor nobile ale umanităţii. Dincolo de inerentele, se pare, animozităţi ce apar atunci când mai mult de o persoană călătoreşte în spaţii claustrofobe şi/sau pe distanţe mari, vreau să cred că niciunul dintre membrii „RAPAPATATIERRA 2011” nu neagă plusurile acesteia:
● cunoaşterea adevărată, la faţa locului, a meritelor celor trei mari exploratori, dar şi a istoriei naturale şi culturale a locurilor străbătute, graţie unor ghizi de excepţie, incredibil de bine pregătiţi;
● cunoaşterea spaţiilor acordate compatrioţilor noştri în cel mai sudic şi reprezentativ muzeu din lume privind extremitatea meridională a Americii de Sud (Museo Maritimo. Fin del Mundo), ambii bucurându-se de spaţii ce pun în umbră alţi exploratori ai extremităţii australe a Americii (în plus, Iuliu Popper este prezent şi în Museo Territorial. Fin del Mundo, cu informaţii şi fotografii inedite);
● acceptarea de către oficialii de la Museo Maritimo. Fin del Mundo (domnul Carlos P. Vairo, director, doamna Maria Alejandra Rosell, director adjunct) a plasării celor două plăcuţe comemorative privindu-i pe Iuliu Popper şi Emil Racoviţă.
În final, le mulţumesc şi, totodată îi felicit pe conducătorii revistei „Vacanţe şi călătorii” – domnii Aurel Borşan, director, şi Cristian Hristea, redactor şef – pentru o asemenea politică editorială, neaducătoare, mai mult ca sigur, de profit financiar, dar în mod cert de profit cultural şi prestigiu editorial.
Să auzim de (mai) bine şi de (mai) multe călătorii-expediţii similare!

Profesor SILVIU NEGUŢ