BLOG vacante&calatorii

Text ingrijit de: Razvan Voinea

Basil Assan, calare pe elefantii din Singapore

Propunem o intoarcere in anii 1897-1898, pentru a observa cum se calatorea in urma cu mai bine de 100 de ani si care era interesul comercial si strategic al Romaniei in lume, prin ochii exploratorului roman care a realizat primul inconjur al Pamantului. Pe Basil Assan, cititorii revistei l-au gasit in numarul trecut al revistei, unde am publicat un fragment al discursului tinut cu prilejul intoarcerii din expeditia polara. Cea de a doua conferinta, sustinuta in anul 1899 la Societatea Geografica Romana, reprezinta un real succes, prin prezenta regelui si a printului mostenitor. In prima parte il vom insoti pe celebrul explorator in Grecia, Egipt, Canalul Suez si Oceanul Indian. Urmeaza Singapore, Pola Pinang, Malacca, cea de-a treia parte este rezervata civilizatiei japoneze, iar in cea de a patra parte calatorim in Hong Kong, China, New York. Asteptam opiniile voastre, mai ales a celor care au fost/au de gand sa se duca intr-o asemenea expeditie.

Asadar, sa incepem:

Regele Carol I este interesat de conferinta exploratorului

Sire,

Alteta Regala,

Onorata Adunare

De multi ani, idealul meu era sa merg la Singapore, unde intretinusem o vie corespondenta cu un fabricant de uleiuri, in scop de a-i vinde perfectionamentele pe care le-am introdus in fabrica noastra din Bucuresti care, fie zis in treacat, este singura in Europa unde s-a reusit a se extrage uleiul de rapita si de in prin benzina si s-au abandonat presele hidraulice.

Am plecat prin Constantinopole la Alexandria, facand o mica oprire la Atena, spre a revedea clasicele monumente Partenonul, Acropolis si altele. Razbelul greco-turc tocmai se terminase si Grecia era mai saraca decit oricind. Plecind din Atena, timpul insensibil devine mai cald si dupa doua zile de navigatiune, din ce in ce mai placuta, ajung in clima de primavara, la Alexandria.

Intrarea in port fiind cam periculoasa, vaporul nu poate acosta inainte de a se face bine ziua si aceasta mi-a permis sa asist, de pe bord, la un admirabil rasarit de soare, avand la orizont desertul nisipos si siluetele feerice ale unei caravane de camile. Asaltul pe care il dau arabii spre a intra pe vapor, pentru a lua bagajele, este foarte original si numai bastonadele pot servi a intimida ofertele lor de servicii. Pasaport nu este necesar in Egipet si in nicio colonie engleza. O simpla carte de vizita e suficienta.

In Alexandria am facut cunostinta cu flora tropicala: curmalii, care dau aproape 100 kg fructe pe an, bananele sau fructele blestemate, numite astfel pentru ca dau fructe fara nicio osteneala din partea omului, trestia de zahar, pe care oamenii din popor o mananca in tot timpul zilei, iar sucul presat si amestecat cu esente parfumate formeaza beutura favorita a pasalelor, bumbacul, care este pentru Egipet ceea ce graul este pentru Romania. Cele mai intrebuintate mijloace de transport in Egipet sint magarii si camilele. Arabii bogati merg vecinic calare pe magarusi impodobiti cu margele si monede, avand intre urechi parul taiat si ridicat in forma de pompon (n. red – ciucure).

Cairo, centrul civilizatiei egiptene

Cele cinci ore de drumul de fier de la Alexandria la Cairo le petreci intr-o prafarie suparatoare provenita din cauza pamintului adus cand Nilul se revarsa (…) Sint peste 20.000 de straini care vin sa petreaca iarna in Egipet. O buna parte din aceastia ar putea sa treaca prin Romania, daca am organiza vapoare rapide din Constanta la Alexandria.

Din nenorocire, o data cu dezastrul vaporului “Meteor”, s-a amanat cu doi-trei sau patru ani realizarea acestui mare proiect, caci vaporul “Regele Carol”, cel mai rapid si elegant din cate naviga in Marea Neagra, face cursa neinsemnata si nerentabila de 12 ore (Constanta – Constantinopole). Pentru ca sa reuseasca o linie noua, trebuie ca vapoarele ei sa aiba: viteza mare (de la 18 mile in sus, pe ora), sa fie controlabile, elegante, mancare buna, personal indatoritor si sa aiba orchestra pe vapor. “Un lucru indispensabil pentru a atrage pe calatori prin Romania este reclama prin imagine si publicitate, lucru de care adiministratiunea noastra pare a nu fi convinsa.”

Vaporul "Carol" de la Constanta, poza din epoca

Mai este un gen de calatori, care ar putea face o insemnata miscare de afaceri vapoarelor romanesti. Acestia sint pelerinii care se duc la Mecca. Ar trebui ca, la epoce determinate, sa se organizeze curse spre Suez, cu escale in porturile cele mai importante din Turcia europeana si asiatica.

Ferdinand de Lesseps, proiectantul Canalului Suez

Urmeaza o descriere a capitalei Egiptului. In numerele trecute ale revistei am prezentat pe larg orasul (articolul este si pe site) si vom sari peste detaliile oferite de Basil Assan, pentru a continua expunerea:

Noaptea in Canalul Suez
…Din Cairo am luat trenul pentru Ismaila, oras situat la jumatatea canalului de Suez si fosta resedinta a marelui francez Ferdinand de Lesseps, pe timpul de 15 ani, cit a durat taierea istmului, care scurta drumul la India. (…)

Canalul, care are 164 de kilometri, este sapat intr-un pamint nisipos si, din aceasta cauza, intretinerea lui este costisitoare si

Canalul a fost inaugurat in anul 1869 pentru a usura traficul navelor

dragajul se face continuu ce masini puternice. (…) Inainte de anul 1887, vapoarele puneau 36 de ore pentru a trece canalul; acum, acest timp s-a scurtat la 18 ore, deoarece se naviga si noaptea, cu lampi electrice ce se instaleaza provizoriu pe fiecare vapor si care au reflectoare puternice. Este ceva feeric a vedea noaptea aceste vapoare trecand. Pe mal se vad alergand, paralel cu vaporul, negrii care cer bacsis, aruncandu-se in apa dupa piesele de argint. La Suez si la Aden, aceasta petrecere a calatorilor devine cateodata sinistra, cand micul arab nu mai apare si cand in locul lui se vede marea plina de sange, ca o dovada ca a fost mancat de rechini. La Ismailia, canalul intra intr-un lac sarat; apa e de doua ori mai sarata ca marea si cei ce se scalda plutesc ca un fulg deasupra.

Canalul de Suez a devenit insuficient si compania este datoare a-l largi sau a face altul paralel. Ceea ce se impune este o linie ferata pina in Indii. Romania ar avea interes ca aceasta linie ferata sa nu plece din Mediterana, dupa cum Englitera o cere, dar din Marea Neagra, dupa cum Rusia o doreste. Interesele noastre deci sint, in acest caz, legate cu ale Rusiei.

…si in Marea Rosie

(…) In Marea Rosie, navigatiunea e foarte placuta, vaporul fiind amenajat pentru calatorii in tropice, cabine elegante, bine ventilate, sali de lectura, de fumat, o enorma sala de mancare, bogata cu picturi. Toti pasagerii au “ches-longues” de bambou si ne instalam in partea vaporului in care este cele mai mare curent de aer, pentru a modera caldura tropicala, care, in Marea Rosie, se zice ca e cea mai intensa de pe glob. (…).

De la intrarea in Marea Rosie, unde muntele Sinai se ridica majostos in stinga si pana la orasul Mocha si Perim (insula engleza bine fortificata), navigatiunea dureaza patru zile. Mocha, desi renumita pentru cafea, totusi productiunea ei este mica (mai putin de 1/200 din productiunea globului). Brazilia detine recordul. Un diplomat brazilian, companion de calatorie, imi explica cu multe detalii cultura cafelei(…).

Aden – “Bolul de punci al dracului”

Aici, antotimpii sint de doua feluri: sezonul cald si sezonul si mai cald. Eu nu am constatat aceasta temperatura ridicata, caci am facut excursiunea pe o admirabila noapte luminoasa, ca si ziua. In Aden sint multi somali.

Sudanezi fotografiati de Assan

Ei isi vopsesc parul in rosu si isi ung capul cu var. Au la git doua singure margele galbene, cat oul de rata. Poarta o mica jacheta quadrilata, deschisa pe pept, si un sort. Parul e umflat de doua ori cat capul. Gratie luminii intense a lunii, am putut vizita craterul unui vulcan stins, in care s-au construit celebrele cisterne cimentate pe fund, avand rigole pentru a aduna apa de ploaie. Din nenorocire, nu ploase de doi ani si, pentru a avea apa necesara celor 40.000 de locuitori si animalelor, s-a stabilit fabrica de apa, care distileaza apa de mare. Ea se vinde cu trei centi litrul. In oras era un targ arab foarte animat; moscheele erau luminate cu lampioane. Arabii beau cafele in niste cesti mari, fumau, se dau in niste scrancioabe (n. red. – leagane) cu cate patru locuri, mai mici ca ale noastre; toate aceastea la sunetul tobelor si al fluerelor. Multi tineri arabi si abisiniani, care se tineau dupa trasura, cerind bacsis, ma parasesc brusc deodata. Cauza era nu pentru ca le zisesem “Ma fisi”, ceea ce pe limba araba insemneaza “nu este”, dar pentru ca ma apropiam de un post de politie, unde santinelele engleze au ordin a prezinta armele la trecerea europenilor si a face sa nu fie importunati.

Toata ziua de 11 ianuarie vaporul navigheaza in vederea tarii somalilor, explorata de colegul nostru dl Ghika – Comanesti, vine apoi Capul Guardafui si insula Socotra, care supravegheaza intrarea in Golful Arabic. Muntii par a fi cu zapada, lucru foarte curios in aceste latitudini. In realitatea insa, efectul e produs de un fel de nisip alb.

“In Oceanul Indian, traiul pe bord e foarte placut. Esti desteptat de o fanfara”.

Nava de pasageri in 1900. Probabil asa arata si nava "Barbarossa" la bordul careia Basil Assan a calatorit de la Constantinopol pana in Ceylon

La opt ore “breakfast”: cafea, ciocolata, oua si altele. La 11 ore se serveste pe bord sandwich cu o tasa de bulion; la 1, “tiffin”, prinz copios; la patru ore, ceai; la sapte dineu cu menu bogat, cu orchestra care cinta de trei ori pe zi. Pentru a varia monotonia celor 11 zile de navigatie, s-a organizat de un comitet al sportului diferite amuzamente, serate muzicale care vor fi coronate de un bal sau doua. Lista jocurilor este afisata si cine doreste a lua parte se inscrie. Afara de aceste jocuri organizate, mai sunt si altele care nu figureaza in program. Asa. Un german face o gluma amicilor lui care adormisera pe “chaises longues”, legindu-le picioarele de scaun si apoi desteptindu-i brusc, pentru ca sa le arate “un peste mare”. Toti fac haz, insa nu-i desteptase in zadar, caci, daca nu se vedea un peste mare, adesea se vedea o multime de pesti zburatori, care sar un metru deasupra apei si se tin in trupe numeroase dupa vapor.

Insulele Lacadive si Maldive se trec noaptea. Pe la 10 ore, in seara de revelion al nostru (n. red. – in Romania era in vigoare calendarul iulian, in urma celui gregorian, folosit de occidentali. Romania va trece la calendarul iulian in 1919, cand 1 aprilie devine 14 aprilie.), citiva mateloti (marinari) erau ocupati sa caute o insula din Maldive. In acea seara se da al doilea bal pe vapor, insa costumat. In toate serile trebuie sa fii in frac la dineu. Englezii au si fracuri albe, pentru tropice. De randul acesta, costumele cele mai variate inlocuiau hainele de gala.

Din 40 de calatori de clasa I, era 30 costumati, dame vreo 10; o chinezoaica, un amiral (costum barbatesc purtat de o americana), o noapte cu constelatiuni si semilune poleite, o subreta (costum imprumutat de la o camerista a vaporului), o blonda australiana, cu roche scurta, de marinar, o suedeza si altele. Barbatii: unul sau doi marinari, altul bucatar, altul in Barbarosa (pentru acesta, doua dame au lucrat toata ziua ca sa-i confectioneze, din bucati de funie de iuta, o barba rosie – “Barbarosa”, emblema vaporului), un costum de judecator englez din Colonbo (acesta a luat premiul al doilea), doctorul vaporului in costum japonez cu doua eventaiuri. Uitam a enumera o americana in negresa, spoita in cafea.

La masa a fost foarte amuzant. Judecatorul englez a pronuntat un discurs, la care a raspuns capitanul, apoi s-a cantat in cor imnul national german. Sala de dans era frumos decorata cu stindardele tuturor natiunilor, intre care nu lipsea tricolorul romanesc. Masa insa incepu a fi agitata. Cu toata miscarea, s-a dansat. Jumatate din dame s-au multumit cu primul defileu-promenada, iar doamna de Ollendorf, care avea costumul cel mai frumos, s-a multumit cu premiul intai (25 fr, o lira sterlina).

A doua zi paraseam vaporul, care isi continua drumul in Australia, si eu debarcam la Colombol, in insula Ceylon, numita de chinezi insula comorilor si de greci insula rubinelor. Se zice ca in aceasta insula, dominata de virful lui Adam, a fost paradisul terestru, reputatie de altminterea meritata.

Originalul poate fi consultat la Biblioteca Facultatii de Geografie (Buletinul Societatii Romane de Geografie, 1899)