BLOG vacante&calatorii

Mihai Ogrinji

Se pare ca turismul românesc nu-i facut sa se bucure de un statut al seriozitatii. Ca si multe alte activitati sau domenii, el este împins, în stilul nostru atât de inconfundabil, pe povârnisul derizoriului. Se face orice spre a se lasa impresia, cel putin, ca aceasta industrie, atât de profitabila la altii, la noi traieste dintr-o suita inepuizabila de improvizatii si incompetente. Un fel de susa, sunt grabiti sa spuna unii, care, dincolo de faptul ca nu sporeste PIB-ul României, mai si cheltuieste bani de la buget pentru promovare. Si, sub gherele crizei, nu par tocmai bani putini. Afirmatiile aberante se deruleaza într-o destrabalare stupefianta. Oameni în toata firea îsi dau cu parerea ca România nu are ce oferi lumii, nu dispune de un potential turistic performant, ca decât s-ar face promovare, în aceste vremuri de restriste economica, mai bine s-ar împinge banii spre cosurile salarilor… Bine ca au potential turistic ungurii si bulgarii, care oricum cheltuiesc pentru promovare, an de an, fonduri de 3-4 ori mai mari decât ale noastre! N-as vrea sa repet o serie de lucruri pe care, anticipându-le, le însiruiam chiar în aceasta pagina, în primul numar al revistei pe acest an. Scriam, atunci: ”Riscul ca doamna ministru sa devina, cu voie sau fara voie, o tinta predilecta a comentatorilor de ocazie face ca adevaratele probleme ale industriei vacantelor si calatoriilor sa ramâna fara ecou, fara o abordare constructiva.” Ceea ce, din pacate, s-a si întâmplat.

Spectacolul se arata de-a dreptul halucinant. Numai turism serios nu se poate derula într-un asemenea balamuc, sârguincios întru discreditare! Fara a intra în detalii despre gafe, erori ori alte matrapazlâcuri, sa mai adaugam ca temerea ca actualul Minister al Turismului sa nu ramâna în viata pâna la capatul actualei legislaturi se poate împlini fara prea mari eforturi. Mai ales ca Ministerul Turismului are în spate o traditie comico-dramatica, statutul de moneda de schimb pe masa guvernelor care s-au succedat din 1990 încoace acreditându-l ca pe o institutie infestata de virusul perisabilittaii. Sa ne amintim fie si de anul 2003, în plin sezon estival si pe la mijlocul acelei legislaturi când Ministerul Turismului de atunci a fost desfiintat din trei miscsri si mutat la codârla Ministerului Transportului, cu “rangul” de Autoritate. Putini au sperat, de atunci, ca turismul va capata un scaun la masa guvernului. Mai toti cei din industria vacantei si calatoriilor au militat, într-un fel sau altul, pentru revenirea pe scena politica a acestui minister. Recent, domnul Traian Basescu confirma faptul ca decizia înfiintarii Ministerului Turismului s-a produs în urma unei întâlniri petrecuta pe Litoral, în anul 2007, dintre domnia sa si reprezentantii asociatiilor profesionale din industria fara fum. Toate bune si frumoase, numai ca domnul Basescu mai spunea, cu acest ultim prilej: “Eu nu cred ca turismul, ca sector economic suta la suta privat, are nevoie de un minister. Noi avem nevoie de un minister pâna când problemele turismului vor fi readuse în priorittaile reale. Peste 10 ani, peste 15 ani, peste 5 ani, nu stiu, când îsi va încheia misiunea nu vom mai avea nevoie de el; dar acum turismul trebuia adus la masa guvernului. Acum avem nevoie de el. Nu stiu daca vom mai avea nevoie si peste 10 ani, când lucrurile vor fi în regula.” Nu stiu, vorba domnului presedinte, ce s-ar mai putea comenta. De un Minister al Turismului a fost nevoie si-n anii din urma si, totusi, n-a fiintat decât sporadic. Iar când a facut ochi, acestui Minister i se spune repede, chiar de catre cel care l-a nasit, ca nu-l paste o existenta de cursa lunga. Va fi turismul în regula peste un deceniu, cum se anticipeaza? La cum merg lucrurile la noi mi-e teama ca aaa minune nu se va petrece nici peste cinci decenii… Sa se finalizeze, în rastimpul preconizat, o redefinire a României ca destinatie turistică? (Tara noastra, preciza domnul Basescu, nu mai este cunoscuta în Europa si în lume decât prin lucrurile rele, Dracula fiind singura atractie care si-a pastrat viabilitatea). Va fi pus la punct, în zece ani, un raport optim între pret si calitatea serviciilor, o promovare care sa aiba în prim-plan nu un loc anume, ci România însasi, si, mai cu seama, vom scapa de amagirea ca lipsa de performanta a turismului românesc se datoreaza doar problemelor din infrastructura? E greu de crezut. Si atunci de ce atâta lipsa de tact sa vorbesti de funie în casa spânzuratului?     Când declari ca turismul (alaturi de agricultura) reprezinta o prioritate, întarirea ideii ca industria vacantelor si calatoriilor beneficiaza de un Minister conjunctural nu poate fi decât total neproductiva. Mai mult, fiind un Minister nascut cu dedicatie, cum se tot spune, se prea poate ca el sa sucombe odata cu eventuala înlaturare a doamnei Udrea de la conducerea lui… Cel putin aceasta pare sa fie aiuritoarea batalie a momentului. Nu cred ca este în folosul turismului – si ca minister, si ca industrie – sa fie atât de mult la mâna improvizatiilor, a nesigurantei ori a pohtei ce va fi pohtit cineva anume…
P.S. La Paris, la 4 decembrie 1956 – în plina adversitate politica între cele doua sisteme ideologice ale vremii – Belgia, Franta si Italia înfiintau Federatia Internationala a Jurnalittilor si Scriitorilor de Turism (FIJET). Era considerata o “agentura” a serviciilor secrete sovietice, specialitate pe care Moscova o exersase în Occident înca din perioada interbelica. Suna neplacut, dar asta e adevarul… Amintiti-va, între altii, de H. Barbusse, R. Rolland, A. Gide, J.P. Sartre, Panait Istrati. La câtiva ani, a aderat la aceasta Federatie si Asociatia Româna a Jurnalistilor si Scriitorilor de Turism (ARJET). De la întemeiere si pâna astazi, FIJET umbla cu congrese si premii (Marul de aur) în orice tara dispusa sa cheltuiasca bani. Staff-ul, plin de persoane în vârsta si fara treaba pe acasa, se plimba, pe banii tarilor credule, fara ca aceste calatorii sa fie urmate, cel mai adesea, de reportaje, emisiuni TV ori radio. Nici n-au cum. Cei mai multi dintre ei sunt freelanceri. Iar de FIJET nu (prea) auzit nimeni… O delegatie de 32 de ziaristi din 20 de tari au fost, în luna mai, oaspetii României. Detalii, în numarul viitor.