BLOG vacante&calatorii

Ca orice alt domeniu de activitate de la noi din tara, si turismul are, la randul sau, probleme specifice. Ca ele acum sunt intensificate de criza, acesta nu este un lucru asupra caruia sa existe dubii. In aceste conditii, apare intrebarea cum va evolua un sector in care, timp de doua decenii, prea putine probleme si-au gasit o rezolvare. Anul 2009 nu este doar un inceput de guvernare, ci si un moment crucial in turism.
Daca in primii ani dupa Revolutie aveam probleme mai grave decat cea a turismului, pentru ca banii de mancare erau mai importanti decat cei pentru concedii, in perioada actuala s-a schimbat aceasta situatie. Romanii, luati in general, nu mai sunt de mult saraci. Raman categoriile care se afla intr-o situatie mai putin favorabila, dar sunt destul de multi cei care au bani de concedii si vacante. Destinatia pe care o aleg depinde insa de ceea ce ofera tara noastra in comparatie cu restul lumii. Si cum Romania e facuta din oameni, si cum toate acele milioane de romani care nu pot toti conduce isi aleg reprezentati care sa ia cele mai bune decizii pentru binele general, ne-am gandit ca ar fi interesant sa vedem ce si-au propus si ce au realizat mai-marii din turism. Si vom repeta faptul ca  acest material nu se vrea o analiza politica a turismului, ci o incercare de a vedea care sunt problemele din sector, cate dintre ele au fost identificate si cate au fost rezolvate si cum.

Ca baza pentru analiza vom folosi materiale realizate de redactia „Vacante&Calatorii” cu diversi reprezentati ai unor autoritati din turism, precum ministri, ministri secretari de stat sau presedinti de asociatii, fara insa a-i nominaliza. Vom putea vedea astfel la care nivel au fost intreprinse cele mai multe actiuni, practice sau programatice, pentru a veni in ajutorul turismului romanesc.

Subiectul principal al tuturor discutiilor legate de turism a fost, in diverse forme de exprimare, „strategia de dezvoltare si promovare a turismului din Romania”. Ce presupune ea, cum poate fi indeplinita, cand va fi ea realizata – desi timpul poate deveni mai putin important daca este sacrificat in favoarea calitatii –, ce beneficii va aduce ea tarii? Acestea sunt intrebari care pana acum si-au gasit doar raspunsuri teoretice. In mod clar exista persoane care vor descoperi, dupa cautari sustinute si acolo unde trebuie, si rezultate practice. Mici pietre la fundatia unei cladiri al carei proiect este in permanenta schimbare, dar care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie schitat odata, si apoi efectuate mici modificari atunci cand situatia – turismului si cea economica, la nivel european si internationala – le-ar fi impus.
Undeva pe la inceputul anului 2005, paginile revistei consemnau: „In primul rand, nu vorbim despre o noua strategie, ci despre strategia turismului romanesc, care nu s-a facut in ultimii 15 ani. Au existat tentative de abordare strategica, au existat elemente de strategie in varii proiecte, au existat initiative strategice la nivel regional sau sectorial, dar nu s-a reusit pana in prezent asamblarea tuturor componentelor fenomenului turistic romanesc intr-o formula argumentata, credibila, asumata profesional si politic, implementabila. In aceste conditii, prioritatea reala, cum o numiti dumneavoastra, este chiar realizarea acestei strategii in conditii de inalt profesionalism si cu finalitatea mentionata”.
Cateva luni mai tarziu, strategia era „in stadiu avansat, iar in continuare avem in vedere o serie de proiecte de dezvoltare care vor aduce beneficii pe termen lung tarii noastre. (…) Puterea noastra sta, de fapt, in sectorul privat. Datoria noastra este de a stabili prioritatile, si in acest moment lucram la elaborarea unei strategii de eficientizare a intregului sistem. Obligatia noastra este aceea de a incuraja investitorii si de a le oferi o imagine clara a situatiei pentru a se putea orienta pe piata cererii si ofertei turismului romanesc. Avem datoria de a furniza directiile de dezvoltare a turismului si se lucreaza intens in acest sens la brandul de tara. (…) Sfarsitul acestui an reprezinta si finalizarea lucrarilor la strategia turismului romanesc, ceea ce va constitui “manualul” turismului pentru urmatorii zece ani. Astfel, oricine va veni in urma noastra va avea un reper, va putea sa continue in linia pe care am initiat-o. Nu imi fac probleme in aceasta privinta, pentru ca dezvoltarea turismului romanesc va continua si dupa ce nu vom mai fi noi aici, deoarece bazele pe care le punem acum sunt foarte puternice”.
Cuvintele sunt dovada unui optimism si a unei increderi ca un program va fi continuat, in ciuda schimbarii conducerii politice. Daca a fost continuat sau nu, si sub ce forma, afla doar cei care stiu cum sa caute, caci pentru cei multi si mici – a se intelege operatorii din teritoriu, ce nu se invart prin palate, ci prin hoteluri si agentii –, care incearca sa faca ceva pentru turism, „strategia” s-a metamorfozat, prin 2007, in „Masterplanul pentru dezvoltarea turismului national 2007 – 2026”, cu obiectivul declarat de a „identifica punctele slabe din industria turistica din Romania si de a trasa directiile strategice privind modul in care aceasta poate fi restructurata si in care pot fi asigurate resursele necesare, precum si modul in care poate fi regenerata pentru a putea concura in mod eficient pe piata mondiala”.
Apar acum, cel putin in declaratii, primele referiri la probleme concrete si la posibile solutii. Problemele sunt aceleasi, acum sunt insa rostite cu voce tare, mare parte dintre ele. Se vad unele incercari, timide si concentrate, catre zone de interes, de a lua in seama si pe cei pe care se bazeaza intregul turism, lucratorii din domeniu. Bucuria si entuziasmul generate de lansarea Masterplanului sunt de scurta durata, caci multi dintre acesti oameni, care ar fi trebuit sa fie principalii beneficiari (nu se discuta aici despre turisti, pentru ca, desi ei sunt destinatarii finali ai acestor programe, nu ei sunt cei care trebuie sa le puna in aplicare), raman in continuare in afara sistemul, pe cont propriu.
Justificarile suna cunoscut, un laitmotiv al tuturor dificultatilor cu care ne confruntam este „nu sunt bani”. Doar ca de data aceasta exista bani, caci acum este deja 2007, noi suntem europeni cu dreptul de a beneficia de bogatiile din vistieria Uniunii, dar si cu obligatia de a folosi acei bani in mod concret, dar mai ales corect, cu lucruri care sa depaseasca stadiul de plan pe hartie. Si uite ca acum nu ne mai putem minti frumos cu minunatiile pe care le vom face. Si ne trezim in realitatea cruda in care trebuie sa spunem lucrurilor pe nume, sa vedem ce facem rau si cum putem face bine. Suna frumos, in sfarsit o speranta ca ceva se va face.
Suna la fel de frumos si declaratiile autoritatilor, cele de la nivel foarte inalt, care au, in sfarsit, un ghid, un drum de urmat. „Masterplanul este un plan, pentru ca, in acest moment, turismul nu poate fi dezvoltat fara o planificare. Resurse exista si, din punct de vedere financiar, Masterplanul nu iti impune cheltuieli. Singura cheltuiala identificata foarte clar este cea de promovare si, din sursa fondurilor europene, practic, noi reusim sa acoperim suma de 14 milioane de euro, indicata ca un nivel minim anual pentru cheltuieli de promovare. (…)  In Masterplan apare termenul de marketing. Cand faci marketing, identifici de la bun inceput ce produs ai si pe ce piata actionezi, de asa maniera incat banii cheltuiti pentru promovare sa se intoarca prin produse turistice vandute efectiv. Daca faci promovare doar de dragul promovarii, exista riscul sa risipesti bani si sa nu existe nici un feedback, cum s-a si intamplat pana in prezent. Pentru noi, feedback-ul inseamna ca operatorii care vand produse turistice sa le vanda ca urmare a promovarii facute de noi, turismul pe care il vand ei sa fie sustenabil, adica sa nu vanda doar un an, ci sa vanda in perspectiva, pe o perioada mai indelungata, ei sa obtina profit, si din impozitul pe profit banii sa se intoarca inapoi la stat, ca sa putem continua procesul. Trebuie sa avem o strategie de promovare. Noi avem multe produse, dar nu le putem vinde pe toate pe aceleasi piete. Romania e multiculturala si diversa si, avand multe produse, avem impresia ca le putem vinde pe toate. In Masterplan sunt identificate niste piete prioritare. Eu sunt de acord in mare parte cu ce spun ei acolo, pentru ca se vede si din cifre si, mergand pe acele piete prioritare, ne putem orienta spre ce produse putem vinde. Dar asta trebuie facut numai cu specialisti. Anul acesta, noi nu am cheltuit nimic pe promovare clasica. Tot ce am facut, am facut prin prezenta la fata locului, la diferite activitati si evenimente care s-au desfasurat”.
In paginile Masterplanului mai apare o idee, cea a crearii brandului Romaniei. Un alt motiv de cuvinte insirate pe hartie, dar care, dupa cum arata semnele, va avea o forma concreta undeva in acest an (2009), in conditiile in care intregul proces de realizare a lui va merge asa cum trebuie si nu intervine vreo problema. Pentru inceput, consemnam declaratiile din octombrie 2007: „Noi vrem sa cream acest brand, dar, in acest moment, nu stim care sunt componentele lui. Pasul numarul unu va fi sa accesam serviciul de consultanta in vederea intocmirii unui caiet de sarcini pentru realizarea si promovarea brandului pentru urmatorii doi ani si pasul numarul doi va fi declansarea licitatiei, care se va face conform procedurilor stabilite pentru accesarea fondurilor europene. Un brand adevarat inseamna foarte multe lucruri. Inseamna o imagine de tara, inseamna subbranduri pe produse, inseamna relatia cu piata, asa cum este ea definita in acest moment, inseamna o idee despre unde anume se va face promovarea, pietele prioritare si se leaga si de Masterplan, care include o strategie de promovare indicata”.
Un an mai tarziu, lucrurile se mai clarifica pe hartie, iar planurile evolueaza, tot acolo, caci practic nu se vede nimic notabil. „Caietul de sarcini pentru brandul turistic se afla in stadiul final si in scurt timp, in conformitate cu legea achizitiilor publice, se va organiza licitatia, moment la care se vor face toate precizarile necesare. (…) Obiectivele care vor fi promovate si care vor reprezenta Romania vor fi alese in functie de recomandarile din Masterplanul pentru dezvoltarea turismului national si ale agentiei care se va ocupa de brandul turistic. Se va tine cont si de clasificarea pe cele trei categorii de piete, principale, secundare si de oportunitate, precum si de analiza tipurilor de produse turistice”.
Vin si banii. Nu ca acest lucru ar fi fost o problema. Accesarea e cea care este un pic anevoioasa. Si aici se face simtita din plin o problema care in alte situatii a avut efecte mai mici. O lipsa de informatii, de comunicare reala, de sprijin efectiv din partea autoritatilor de la nivel central si/sau inalt acordat celor din teritoriu. Comunicarea dintre aceste doua segmente are o particularitate, desi ambele parti vorbesc, doar una asculta, cel putin pentru moment, caci la un timp, plictisita de vorbe, va inceta si ea sa mai asculte. Iar aici semantica este importanta si conteaza, caci e una sa auzi, si alta sa asculti.
Impartit intre doua lumi, una a vorbelor si a conducerilor si alta a faptelor si a teritoriului, turismul romanesc inregistreaza cu greu mici progrese. Iar mare parte din ele isi au bazele in eforturile si sacrificiile lucratorilor din domeniu. Trecand peste frica de a spune cu voce tare problemele cu care ne confruntam – in ideea ca daca aratam ce e rau ne stricam imaginea –, acestia din urma nu doar ca au identificat hibele, ci au si incercat sa le repare. Avantajul pe care ei il reprezinta, care, din pacate, abia acum a inceput sa fie exploatat, este legatura directa cu turismul, nu cel din programele de pe hartie, ci acela din agentii, din pensiuni si hoteluri, aflate prin cele mai indepartate si mici localitati ale tarii. Lucratorii din domeniu au capacitatea sa vada problemele concrete care impiedica dezvoltarea turismului, cea reala, care implica, in egala masura, si profitul operatorilor, si satisfactia, fara niciun fel de rezerve, a turistilor. O sursa de informatii care, valorificata, ar reprezenta completarea perfecta a planurilor generale de promovare a turismului, imperios necesare in cazul nostru.
„Parerea mea este ca turismul romanesc trebuie pus la punct acasa, inainte sa incepem sa-l promovam cu foarte mare intensitate, pentru ca altfel riscam sa promovam un produs care nu e foarte bun. Si, din pacate, mai avem mult de lucru la produsul turistic romanesc, chiar daca s-au facut progrese. Sunt investitii hoteliere majore, sunt materiale publicitare destul de bune, prin efortul agentiilor de turism, in special, dar si al autoritatilor. Probleme masive avem cand intram in infrastructura, probleme masive avem cand vorbim de spatiile verzi, probleme masive avem cand intram la iluminat, probleme masive sunt din cauza cainilor vagabonzi de pe strada, care ne tot creeaza o imagine proasta, si la servicii, care nu sunt din cele mai bune. (…) Sunt de acord cu o promovare moderata, pentru ca, in acest moment, turismul nostru nu este de o asa buna calitate incat sa ne faca sa mergem cu inima deschisa sa ne batem cu pumnii in piept. (…)  Cum se va face? Avem sau nu avem nevoie de brand de tara? Avem sau nu avem nevoie de brand turistic? (…)  Sigur ca ar fi bine sa avem un brand de tara, sigur ca ar fi bine sa avem un brand turistic. Intrebarea este, daca avem ceva care sa se preteze la brand, ce ar trebui sa contina acest brand. Sa ne gandim logic cu ce ne putem mandri.  (…) Ne mandrim cu Delta Dunarii. Putem sa facem Delta Dunarii brand de tara, dar sa nu uitam ca Delta este un turism de nisa, pe care vrem sa-l pastram asa, deci nicidecum nu vrem sa-l facem de masa. Ne mandrim cu Bucovina, dar este tot turism de nisa”.

Iar acestea sunt doar aspectele privite strict din punctul de vedere al turismului. Caci o analiza a tuturor factorilor care afecteaza acest domeniu, atat de strans legat de toate celelalte elemente ce compun Romania, pe care noi vrem sa o promovam, complica lucrurile si mai mult, atata vreme cat exista proiecte si programe care se invart pe tot soiul de hartii, fara a avea fericirea de a trece in realitate.

Redactia revistei „Vacante si calatorii”