BLOG vacante&calatorii

“Si ma intreb, (cu rautate?!), oare ce ii insoteste pe strainii care ne viziteaza tara, si cu dependenta pleaca ei de la noi?”

Cu aceasta intrebare incheiam materialul trecut, al doilea din serialul sirian. Am aflat raspunsul, un posibil raspuns, cel putin, intr-o maniera inedita. Printr-un mail de la niste prieteni. Mai speciali, caci sunt englezi. Si ce au ei cu intrebarea de mai sus? Nu pot reproduce textul email-ului, dar va pot face un mic rezumat. Isi exprimau regretul ca nu am fost acasa, nici in acest an, ca sa ne putem intalni. Iar acesti doi oameni, sot si sotie, isi petrec mare parte din vara colindand prin muntii bucovinei. Au adunat multe peripetii aici, dar si amintiri si frumuseti, cum aveau sa imi marturiseasca.

Prin prisma intrebarii mai sus scrise, ii intreb, de ce au ales sa revina, 5 ani la rand, in Romania? Ce ii atrage aici? Ma gandesc ca evenimentele neplacute au contat in deciazia lor, iar ei au avut parte si de asa ceva, fiindu-le furate diferite bunuri, in diferite ocazii. Lucruri inerente oricarei calatorii, imi raspund, si lucruri care nu li s-au intamplat doar la noi, caci ei calatoresc in toata lumea, si au batut toate continele, cele locuite, cel putin. Au avut probleme si in alte tari, chiar mai mari, iar micile nelaceri nu trebuie sa cantareasca  mai mult decat frumusetile si amintirile placute pe care le poti aduna dintr-un loc. Si raspunsul lor continua cu un sir de nume de munti si de sate imprastiate prin nordul Moldovei, cateva chiar prin Maramures, cu intamplari hazli, la care fusesem partasa si eu, atunci cand mergeam alaturi de ei in drumetii. Dar mai ales cu nume de oameni care le-au ramas intiparite in inimi.
Le povestesc experienta mea siriana, cea cu cafeau si dependenta. Ma intreaba daca am auzit vreodata de lapte proaspat muls, mancat cu mamaliga rece? Normal, cine nu auzise oare, in acel colt din nord de tara?!? Ei bine, asta era dependenta lor. Pe langa padurile in care copacii cresteau cum dadea Mama Natura, si nu insirati in linii drepte cum ii plantase nu mai stiu ce specialist. Sau stainile cu zeci de caini care te furgareau, si unde igiena era o regula a bunului simt si nu vreo norma europeana, identificata printr-o insiruire de cifre. Sau…, si subiectul deschide e noua insiruire.
Si imi vine in minte un experiment ciudat. Pe o foaie A4, scrieti un cuvant si aduceti hartia foarte aproape de ochi. Ramane vizibila doar o litera, posibil doua, dar nu poate fi citit cuvantul in intregime. Nu spun ca noi ar trebui sa ne uitam din avion la Romania, desi vederea este una incredibila, dar, si inchei cu o alta intrebare, nu cumva ne uitam un pic cam prea deaproape?

Marcella Dragan