La scoala, la ora de istorie, profesorul ne-a vorbit adesea despre una din cele mai fascinante asezari ale Ardealului, o marturie vibranta a antichitatii impletita armonios cu creatiile secolului XXI.
Primul contact care il ai cu Castrum Clus (denumirea latina data orasului Cluj Napoca intiia oara in secolul al XII-lea pentru a desemna cetatea orasului medieval ) este una frapanta. Asezarea de pe malul Somesului si-a pastrat vechiul aer medieval prin cladirile din centrul istoric, improspatat de creatiile modern si cosmopolite ale secolului XXI. S-au construit mall-uri, s-au deschis restaurante orientale, italienesti, chinezesti, au fost inaugurate cluburi de muzica house, oldies. Citeşte mai departe…
Palatul Culturii din Tirgu Mures
Unul dintre cele mai frumoase orase medievale ale Transilvaniei de astazi este Tirgu Mures, resedinta judetului Mures. Exista toate sansele sa va indragostiti la prima vedere de acest oras. Din punct de vedere turistic, pozitionarea centrala, cu acces la drumul european E60, la reteaua de cai ferate, existenta aeroportului, importanta transnationala “TRANSILVANIA” si situarea in punctul de conexiune al viitoarelor autostrazi – perspectiva autostrazii Transilvania si Tirgu Mures – Iasi – confera municipiului Tirgu Mures importante atuuri pentru manifestarea vocatiei nationale si internationale. Citeşte mai departe…
Foto: crestinorotodox.ro
Ascunsa printre dealurile din nord-estul Romaniei, se afla una dintre cele mai frumoase manastiri-cetate din Moldova, manastirea Probota. Am cunoscut-o pentru prima data acum 14 ani, pe vremurile cand abia au inceput lucrarile de resturare sub egida UNESCO. Atunci slujbele se faceau intr-o bisericuta din lateralul bisericii principale in care abia incapeau probotenii, satenii din satul Probota, daramite vizitatorii. Imi amintesc frumoasa slujba si autenticul simtamant de intelegere si respect pe care l-am simtit intre participanti. Nu e de mirare ca probota inseamna in slavona infratire! Citeşte mai departe…
[Călătoria-expediţie RAPAPATATIERRA 2011 s-a desfăşurat sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe, Societăţii de Geografie din România, revistei "Vacanţe şi călătorii"]
Revista „Vacanţe şi călătorii” a revenit, de la o vreme, în atenţia cititorilor nu numai cu un format nou şi o grafică de mare ţinută, ci şi cu iniţiative de mare respiraţie privind promovarea valorilor turistice autentice, atât străine cât şi româneşti. În plus, revista a venit în întâmpinarea unor iniţiative de mare deschidere, precum cea privindu-i pe adevăraţii MARI ROMÂNI. Mă refer la acei compatrioţi care au reuşit să realizeze lucruri deosebite, să marcheze istoria anumitor locuri şi chiar timpuri. Şi România a dat oameni care au contribuit la mai buna cunoaştere a planetei, la descifrarea unora dintre tainele ei, care au relevat omenirii anumite locuri, populaţii, elemente de civilizaţie. Şi românii au fost călători de excepţie (nu doar simpli voiajori), ba chiar exploratori, precum Emil Racoviţă, Iuliu Popper, Ilarie Mitrea, pentru a aminti doar câţiva dintre aceştia (mai există şi alţii). Citeşte mai departe…
Un proiect implinit. "Vacante si Calatorii" va saluta din Insula Pastelui
Dacă stai de vorbă cu localnicii, aceștia îți spun că este insula situată ”la răsărit de soare și la apus de lună”. Au numit-o RAPA NUI – adică ”Pământul cel Mare” și TE PITO O TE HENUA – ceea ce înseamnă ”Buricul Pământului”.
Karen Rapu Riroroko – localnica aflată pe post de ghid, căreia i-am oferit numărul din septembrie–noiembrie al revistei Vacanțe și Călătorii, publicație partener al proiectului ”Pe urmele marilor călători și exploratori români” – admirând turnurile înalte ale bisericilor maramureșene descrise în ediția respectivă a remarcat că acestea privesc spre cer …”Da” – i-am răspuns. ”Este dorința noastră de a ne apropia de Divinitate”. ”Să știi că și noi mai avem un nume pentru Insula Paștelui: MATA KI TE RANI, adică ”Ochiul care privește spre cer”. Citeşte mai departe…
Se spune de catre localnicii ca primii moai au aparut in secolul IX. Erau mici ca si dimensiuni si erau ridicati pentru trei generatii. Apoi erau dati jos si se ridicau altii Cu timpul, dimensiunea lor a crescut si in secolele XII-XIII au ajuns la marimi uriase. Este perioada cind se cioplesc cei mai multi si se traseaza cele mai multe locuri de ceremonii numite Ahu, pe care ei au fost ridicati. S-a ajuns la 264 de Ahu-uri, avind de la unul, trei si cinci moai pina la 15.
Cam 10 persoane lucrau la realizarea unui moai. Primii moai au fost realizati,fiecare intr-un an. Apoi a crescut productivitatea si timpul s-a scurtat la sase luni. Cel mai important loc, unde s-au creat moaii, este vulcanul RANU RARAKU. Din tuful vulcanic de la poalele acestuia s-au creat acesti colosi. Triburile din insula veneau aici si comandau, dupa posibilitati, citi moai doreau si dimensiunile lor. Ajunsesera sa lucreze in acest loc circa patru mii de oameni.
Prima data se realiza fatamoaiului, apoi gitul, corpul si in cele din urma spatele. Cioplitul acestora se facea cu o piatra mai dura, cum ar fi bazaltul. Era o munca enorma. Dar si mai dificil era transportul -de multe ori pe kilometri intregi-si ridicatul lor. Citeşte mai departe…
Cristian Hristea, in apropierea ghetarului Spegazzini
Când întrebi pe cineva ”Gigi, unde mă duc?”, răspunsul, de multe ori, este ”În Patagonia!”. Cred că este o expresie care s-a încetățenit la începutul secolului al XX-lea, atunci când s-a emigrat în masă din Europa spre această zonă.
Pe cât de măreți sunt munții, lacurile și, mai ales, ghețarii Patagoniei – a cărei întindere măsoară aproximativ un milion de km pătrați, cu atât mai aspră este stepa ei, unde o serie de plante și arbuști cu o rezistență extraordinară la vânturile năprasnice (care depășesc 100 km/ oră) domină peisajul.
Pentru cei care au venit aici, a fost o luptă imensă de a stâpâni natura și a putea rezista. S-au creat ferme – așa numitele estancia – cele mai multe pentru creșterea oilor, singurele animale domestice care s-au adaptat condițiilor aspre de climă și hrană. Citeşte mai departe…
In perioada 19-28 noiembrie 2010 in pasajul Universitatii a avut loc editia a XII-a a Salonului National de Fotografie Turistica, unde au fost expuse cele mai bune 300 de fotografii dintre cele peste 3000 inscrise in concurs. Fotografiile respecta cele sapte categorii de concurs “Muntele si vraja sa”, “Ipostaze culturale”, “Soaptele apelor”, “Cadrane sfinte”, “Fantezie”, “Prin lume …”, “Origini”, incadrandu-se in tema generala a concursului, Simboluri.
Salonulul National de Fotografie reuneste de doua ori pe an creatiile celor pasionati de arta fotografica – atat amatori, cat si profesionisti – in incercarea de a aduce in atentia privitorului instantanee inedite. Evenimentul isi propune – prin intermediul artei fotografice – sa aduca in atentia publicului larg atractiile si patrimoniul cultural extrem de bogat al Romaniei, promovand in acelasi timp tinerii care isi doresc sa imbratiseze o cariera in arta fotografica.
Duminica, 28 noiembrie, ora 16:00, in Pasajul Universitatii, a avut loc Festivitatea de Premiere a Salonului National de Fotografie Turistica.
Citeşte mai departe…
Roxana Sima
„O fotografie reusita face mai mult decit o mie de cuvinte“ – o afirmatie cit se poate de reala, spunem noi, si asta pentru ca o poza poate reflecta aproape cu exactitate tot ceea ce inseamna frumos, dar si urit.
Orice ar exprima, vorbim de o arta care imbina perfect elementelele cromatice cu starea sufleteasca, cu emotia, dar si cu maiestria fotografului. Fotografia, ca modalitate de exprimare, mai are o caracteristica: poate fi abordata usor de oricine, mult mai simplu si mai facil decit celelalte forme de exprimare artistica. Singura caracteristica pentru ca o fotografie sa iasa reusita este, dupa cum bine stim cu totii, talentul. Insa, prin perseverenta si pregatire continua, acesta poate fi transformat in profesionalism.
Citeşte mai departe…
Silviu Neguţ
Ocupată prin surprindere de o bandă de desperados, mica exploatare auriferă este fortificată de aceştia pentru a putea preîntâmpina orice tentativă a stăpânilor de drept de a o relua.
Riposta, mai rapidă decât se aşteptau, avea să se manifeste într-un mod ciudat. În bătaia puştilor îşi face apariţia un grup de călăreţi care captivează atenţia „apărătorilor”, intrigându-i, totodată, prin siluetele ce înaintează parcă nestingherite sub ploaia de gloanţe. Dar exact în acele momente de maximă concentrare, din partea opusă şarjează adevăraţii stăpâni ai locurilor, semănând panică şi derută. Când bandiţii îşi dau seama că în bătaia puştilor n-au avut decât nişte manechine din paie în haine militare este deja prea târziu. Puţini au fost aceia care au reuşit să scape din această farsă à la „Cei trei muşchetari”, petrecută nu în Franţa lui Ludovic al XIII-lea ci – cu aproape trei secole mai târziu – în extremitatea australă a lumii locuite, respectiv în Ţara de Foc.
Citeşte mai departe…
La scoala, la ora de istorie, profesorul ne-a vorbit adesea despre una din cele mai fascinante asezari ale Ardealului, o marturie vibranta a antichitatii impletita armonios cu creatiile secolului XXI.
Comentarii recente